8 motive principale ale prăbușirii Romei

De ce s-a prăbușit unul dintre cele mai legendare imperii ale istoriei?

Anunt

La sfârşitul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Vest a căzut, după 500 de ani în care a reprezentat cea mai mare putere a lumii.

Istoricii au dat vina pe diferiţi factori, de la eşecurile militare şi de impozitare în caz de dezastre până la schimbările climatice. Unii afirmă că Imperiul nu a căzut cu adevărat în 476 d.Hr., din moment ce partea de est a existat pentru încă 1.000 de ani sub forma Imperiului Bizantin.

Iată 8 dintre motivele pentru care unul dintre cele mai legendare imperii şi-a găsit sfârşitul.

  1. Invazia triburilor barbare

Romanii au înfruntat o răscoală din partea Germaniei la sfârşitul secolului al IV-lea, iar în 410, Alaric, regele vizigot, a devastat Roma. Imperiul şi-a petrecut următorii ani sub ameninţări constante înainte ca „Oraşul Etern” să se ridice din nou în anul 455, de data aceasta de către vandali.

Într-un final, în 476, liderul german Odoacru a pornit o revoltă şi l-a detronat pe împăratul Romulus Augustus. De atunci, niciun împărat roman nu a mai domnit pe un loc al Italiei, fapt care i-a determinat pe mulţi să menţioneze 476 ca fiind anul în care Imperiul de Vest a primit lovitura decisivă.

  1. Problemele economice şi încrederea excesivă în forţa de muncă
Anunt

Chiar dacă Roma se afla sub atacul forţelor externe, se confrunta şi cu o criză financiară. Războaiele constante şi supracheltuielile au micşorat semnificativ bogăţiile imperiale, iar inflaţia a accentuat diferenţa dintre bogaţi şi săraci. În speranţa evitării taxelor, mulţi membri ai claselor de sus s-au retras la sate şi și-au aranjat moşii independente. O nouă lovitură a venit în secolul al V-lea, când vandalii au cerut Africa de Nord şi au început să distrugă comerţul imperiului prin vizitarea Mării Mediterane, deghizaţi drept piraţi.

  1. Creşterea Imperiului de Est

Soarta Romei de Vest a fost parţial condamnată la sfârşitul secolului al III-lea, când împăratul Diocleţian a împărţit Imperiul în două – Imperiul de Vest, situat în Milan şi Imperiul de Est, în Bizanţ, cunoscut mai târziu drept Constantinopol.

Diviziunea a făcut imperiul mult mai uşor de guvernat, dar cu timpul cele două teritorii s-au distanţat considerabil. Imperiul de Est a crescut din punct de vedere al bogăției, în timp ce Imperiul de Vest a decăzut, într-o criză economică. Cel mai important este că puterea Imperiul de Est a servit la distragerea invaziei barbare spre vest. Structura politică de vest s-a dezintegrat în secolul al V-lea, însă Imperiul de Est a îndurat mai multe forme de organizare timp de sute de ani înainte să fie copleşit de Imperiul Otoman, în 1400.

  1. Extinderea şi supracheltuielile militare

Imperiul Roman s-a întins de la Oceanul Atlantic până la râul Eufrat, în Orientul Mijlociu. Cu un teritoriu atât de vast de guvernat, imperiul a întâlnit un coşmar administrativ şi logistic. Chiar cu cele mai bune sisteme ale lor, romanii erau incapabili să comunice sau să controleze problemele. În timp ce din ce în ce mai multe fonduri erau alocate întreţinerii armatei imperiului, avansarea tehnologică a încetinit, iar infrastructura civilă a Romei a decăzut considerabil.

  1. Corupţia guvernului şi instabilitatea politică

Dacă prin mărimea sa Roma era dificil de guvernat, conducerea ineficientă doar a intensificat problema. A fi împărat roman a fost mereu o slujbă destul de periculoasă, însă pe parcursul secolelor II şi III a devenit o sentinţă la moarte. Războiul civil a creat haos în imperiu şi mai mult de 20 de bărbaţi au urcat la tron în mai puţin de 75 de ani, de obicei după ce își ucideau predecesorul.

  1. Sosirea hunilor şi migrarea popoarelor barbare

Atacurile barbare asupra Romei au oprit o migraţie mare, cauzată de invazia hunilor din Europa la sfârşitul secolului al IV-lea. Când aceşti războinici au trecut prin Europa de Nord, ei au condus multe triburi germanice către graniţele Imperiului Roman. Romanii au permis membrilor vizigoţi să traverseze la sud de Dunăre. Conform istoricului Ammianus Marcellinus, oficialii romani și-au oferit proprii copii pentru sclavie, în schimbul cărnii de câine. Cu Imperiul de Vest slăbit, triburile germane precum vandalii şi saxonii erau capabili să ocupe Marea Britanie, Spania şi Africa de Nord.

  1. Creştinismul şi pierderea valorilor tradiţionale

Declinul Romei a venit împreună cu apariţia creştinismului, iar unele voci spun că această influență, respectiv intensificare a noii credinţe a contribuit la prăbuşirea imperiului. Edictul din Milan a legalizat creştinismul în 313 şi mai târziu, în 380, a devenit religie de stat.

Noua credinţă a înlocuit religia romană, care prevedea imperiul ca având un status divin şi, de asemenea, a schimbat gloria statului cu o divinitate unică. În timp ce creştinismul poate să fi jucat un rol mic în reducerea virtuţii civice a romanilor, mulţi cercetători afirmă că această influenţă a pălit în comparaţie cu factorii militari, economici şi administrativi.

Anunt
  1. Slăbirea legiunilor romane

În timpul declinului, aspectul puternic al legiunii începea să se schimbe. Incapabilă să recruteze suficienți soldaţi din oraşul roman, împăraţi precum Diocleţian şi Constantin începeau să angajeze mercenari. Nivelul legiunilor s-a mărit – cu germanii gotici şi alţi barbari – atât de mult, încât romanii începeau să folosească termenul latin „barbar” în loc de „soldat”. De fapt, mulţi dintre barbarii care au devastat Roma şi au tras în jos Imperiul de Vest şi-au câştigat gradele militare în timp ce serveau pentru legiunile romane.

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!