Regele mayaș Pakal, extraterestru de pe planeta Nibiru?
Una dintre cele mai importante descoperiri legate de vechea civilizație mayașă este reprezentată de misteriosul astronaut gravat pe capacul unui sarcofag găsit în mormântul lui Pakal cel Mare din vechiul oraș mayaș Palenque, situat în Sierra Madre de Chiapas, Mexic.
Figura misterioasă pictată pe capac este Regele Pakal, al cărui mormânt a fost găsit în Templul Inscripțiilor, în 1952.
Mormântul misterios al regelui mayaș Pakal a atras interesul unor teoreticieni ai astronauților antici precum Zachariah și Erich von Daniken, care au sugerat că enigmaticul capac sculptat al sarcofagului găsit în mormântul său înfățișează un astronaut antic.
Pe capac, ca și în mormântul său, Pakal este situat într-un spațiu intermediar înconjurat de desene și simboluri care trec de-a lungul marginilor capacului și reprezentând componente importante ale cosmologiei Maya. Acesta avea doar 12 ani când a preluat tronul de la Palenque, în 615 d.Hr. și a condus cu succes până la moartea sa, la vârsta de 80 de ani.
Se crede că a fost al 7-lea conducător la o vârstă atât de fragedă. El a construit acest oraș mayaș de dimensiuni modeste și l-a transformat într-un loc urban avansat, în Mesoamerica. Potrivit principalilor istorici, sarcofagul vorbește despre moartea regelui Pakal și despre coborârea sa în lumea interlopă.
Ca alternativă, Erich von Daniken, în cartea sa – Carele zeilor – a remarcat faptul că enigmaticul conducător este reprezentat stând într-un fel de navă spațială.
Acesta a sugerat că Palenque reprezintă unul dintre locurile antice care sugerează prezența extratereștrilor pe Pământ. Pe baza observațiilor, teoreticienii astronauților antici au declarat că regele Pakal ar fi putut face parte dintr-o rasă de astronauți antici extratereștri care au construit o civilizație pe Pământ.
Mormântul regelui Pakal
Pakal cel Mare a fost înmormântat în Templul Inscripțiilor, iar sarcofagul în care se afla corpul său era înconjurat de o criptă lungă de 9 metri, cu tavane de 7 metri înălțime. În 1949, arheologul mexican Alberto Rus Luillier a pătruns acolo.
Acesta a descoperit numeroase schelete de victime sacrificate în timpul înmormântării lui Pakal cel Mare. Apoi a vizitat cripta, care, potrivit acestuia, părea să fie săpată în gheață.
Semăna cu un fel de peșteră, ai cărei pereți și tavan erau atât de netede, încât păreau a fi lustruite. De asemenea, semăna cu o capelă abandonată, a cărei cupolă era drapată cu stalactite, iar stalagmitele se ridicau din pământ, groase, semănând cu picăturile de ceară ale unei lumânări.
Unul dintre cele mai uimitoare lucruri care a atras atenția arheologilor a fost o mască de mozaic de jad și obsidian care acoperea fața decedatului.
Cu toate acestea, cel mai mare mister al mormântului lui Pakal a fost sculptura de pe capacul sarcofagului său – o piatră cântărind undeva până la 20 de tone. Un bărbat îmbrăcat după obiceiurile mayașe pare să stea în interiorul unui vehicul ciudat, despre care mulți susțin că reprezintă o navă spațială.
O altă ciudățenie a regelui Pakal este nasul său lung. Acesta arăta chiar diferit față de oamenii obișnuiți: cu un nas înalt care îi tăia fruntea și o față îngustă, ochii mari.
Dacă privim alte figuri antice, Pakal nu este singura persoană cu rădăcina nasului ridicată, această caracteristică putând fi observată și la figurinele antice excavate pe Insula Jaina, un vechi loc de înmormântare Maya, cu aproximativ 20.000 de morminte.
Astfel, este posibil ca nasurile lungi, care par că ies din frunte, să fie în ADN-ul oamenilor antici sau să aparțină unei alte rase umane. În plus, civilizațiile antice cu cranii alungite, rădăcini ridicate ale nasului, dinți neobișnuiți, etc. ar putea aparține unei rasei umane cu un ADN diferit. Dar întrebarea este: când s-a schimbat ADN-ul într-un mod atât de dramatic?
Astăzi, arheologii infirmă teza despre vechiul astronaut mayaș, subliniind faptul că acea sculptură de pe capacul sarcofagului lui Pakal este doar o imagine a vieții de apoi: toate elementele simbolice sunt prezente aici, ușor de recunoscut în imaginile care ilustrează călătoria sufletului defunctului în lumea morților.
În ciuda negărilor oficiale însă, mulți încă mai cred că această figură ciudată îmbrăcată precum un războinic mayaș reprezintă un extraterestru pe care locuitorii din Palenque l-au întâlnit și l-au imortalizat pe piatră în urmă cu 2.000 de ani.
În cartea sa, Tărâmurile pierdute, Zecharia Sitchin arată că există asemănări între riturile funerare ale faraonilor din mormintele egiptene antice și cele observate în mormântul regelui Pakal.
Oamenii de știință recunosc, de asemenea, că este imposibil să se evite o comparație implicită între mormântul lui Pakal și criptele faraonilor egipteni, în special simbolurile scenelor funerare care descriu o călătorie în viața de apoi.
Aceste legături, care au apărut ca urmare a aplicării ipotezei vechilor astronauți la mormântul regelui Pakal și a istoriei civilizației Maya în general, sugerează că regele Pakal ar putea aparține civilizației Anunnaki, cei care au adus civilizația pe Pământ.
Având în vedere tăblițele sumeriene cu listele regilor, până la moartea lui Pakal, majoritatea Anunnaki părăsiseră deja Pământul.
Așadar, este posibil ca Pakal să fi fost unul dintre Anunnakii care au rămas, iar sarcofagul său să descrie întoarcerea sa pe planeta natală, Nibiru?
