Cele mai înfricoșătoare 5 ritualuri de inițiere din istorie
A fi membru cu drepturi depline al unei societăți a fost dintotdeauna un lucru extrem de important în multe dintre cele mai vechi culturi ale lumii. A fi parte a comunității, a tribului sau a familiei reprezenta una dintre cele mai puternice nevoi umane. Cu atât mai mult cu cât cei care erau marginalizați, neacceptați, sufereau numeroase greutăți și, foarte posibil, chiar erau uciși.
Însă în colțurile îndepărtate ale lumii, nu toată lumea a fost considerată aptă să devină parte a societății. Tocmai din acest motiv, au fost inventate ritualuri de inițiere extrem de complexe și, adesea, brutale. Acestea erau considerate ca fiind teste de pricepere, de bărbăție. Cei care treceau aceste teste dificile de inițiere erau acceptați ulterior ca membri cu drepturi depline ai familiei, ai societății. Însă aceste teste nu erau nicidecum unele simple sau pașnice. Dimpotrivă, majoritatea erau de-a dreptul terifiante.
Ritalul de inițiere #1: Supraviețuirea la înțepăturile furnicilor, Amazon
Poporul Sateré-Mawé reprezintă unul dintre cele mai vechi triburi native din Brazilia. Ei trăiesc în Amazon, iar în prezent numără puțin peste 10.000 de oameni. La fel ca mulți dintre membrii tribului care trăiesc în jungla Amazonului, au ritualuri de inițiere complexe și interesante. Iar al lor este, de departe, cel mai brutal dintre acestea.
Sateré-Mawé a conceput un test al bărbăției incredibil. Cei care trec acest ritual devin războinici cu drepturi depline și cu o reputație înfricoșătoare. Ritualul implică supraviețuirea la înțepăturile de furnici. Bătrânii tribului prind numeroase furnici din specia Paraponera Clavata sau așa-numitele furnici-glonț (bullet ants), recunoscute pentru mușcătura lor extrem de dureroasă, asemănătoare cu cea a unui glonț (de unde și denumirea).
Bătrânii procedează astfel încât furnicile să fie inconștiente, pentru a putea fi prinse și manevrate cu ușurință. Ei fac acest lucru cu ajutorul unui sedativ natural, creat de ei. După aceasta, fiecare furnică este așezată în perechea de mânuși special lucrate, făcute din frunze de palmier. Sute de furnici sunt puse astfel, în aceste mânuși. Apoi, tinerii băieți ai tribului încep ritualul de inițiere, purtând aceste mănuși pentru mai bine de cinci minute. Furnicile le înțeapă mâinile în mod repetat, iar băieții este expuși unei agonii extreme, greu de imaginat. Se spune că o astfel de durere nu seamănă cu nicio alta din cele pe care un om le poate experimenta.
După expirarea timpului, băiatul în cauză se află într-o agonie teribilă. Veninul furnicilor îi străbate întregul corp, amorțindu-l și provocându-i halucinații din pricina durerii intense. Mâinile îi paralizează și tremurături violente îi zguduie corpul continuu, uneori zile întregi. Iar aceasta este doar prima parte a ritualului. Pentru a deveni războinic, băiatul trebuie să parcurgă același proces de 20 de ori, pe parcursul mai multor luni.
Ritualul de inițiere #2: Vânătoarea de lei – Maasai, Africa
[O sculptură a războinicilor masai la o vânătoare de leu, care a fost și un rit de inițiere pentru potențiali războinici individuali] ( Transitions ABROAD )
Maasai reprezintă unul dintre cele mai cunoscute triburi antice din Africa. Locuind în apropierea Marilor Lacuri, acești oameni se mândresc cu îmbrăcămintea lor unică, cu tradițiile și cu stilul de viață foarte vechi. Una dintre cele mai importante părți ale culturii lor constă într-o tradiție complexă, o practică istorică și un rit de inițiere: vânătoarea leului.
Un ritual extrem de solicitant, vânătoarea de lei a fost menită să inițieze băieții iscusiți la rangul de războinici curajoși. Însă provocarea era una imensă. Cei care au întreprins-o dădeau dovadă de un mare curaj, iar acest lucru reprezenta pentru ei un semn de realizare personală.
În antichitate, înainte de contactul cu lumea exterioară, atât populațiile de lei, cât și a oamenilor Maasai erau foarte mari. De aceea, bătrânii îi încurajau pe tineri să meargă singuri la vânătoarea de lei. Fără ajutorul nimănui, un războinic se expunea unui pericol incredibil, înfruntând un leu doar cu o suliță. Doar cei mai curajoși dintre viitorii războinici reușeau să facă acest lucru înspăimântător.
Pentru a face lucrurile și mai provocatoare, regula prevedea ca războinicul să nu vâneze lei bolnavi, răniți, prinși în capcană sau aflați într-o incapacitate de orice fel. În plus, regulile interziceau vânătoarea de leoaice. Maasai considerau femelele ca fiind dătătoare de viață, ca în fiecare specie. Așadar, erau vânați doar cei mai puternici masculi.
Astfel, de-a lungul anilor, populația de lei s-a micșorat considerabil, vânarea lor devenind dificilă. Astfel, Maasai au dezvoltat olamayio – vânătoarea în grup, care asigura mai mult succes în ceea ce privește înfrângerea animalului. Însă, chiar și așa, practica rămâne unul dintre cele mai terifiante ritualuri de inițiere din istorie.
Ritualul de inițiere #3: Ritualul mortal de sărituri din Vanuatu
[Platforma mortală de scufundări din Vanuatu, cu un băiat pregătit să sară] (Paul Stein / CC BY-SA 2.0 )
Vanuatu este un arhipelag care cuprinde 83 de insule de diferite dimensiuni. Pe una dintre acestea, Insula Rusaliilor, membrii tribului efectuează un ritual de inițiere care sfidează moartea, enumerat printre cele mai mortale practici tribale din lume. Acest ritual se poate încheia extrem de ușor cu moartea participanților.
Cel mai bine poate fi descris ca fiind cea mai timpurie formă de bungee jumping, deci un precursor al salturilor de acest fel. Ca ritual de inițiere, reprezintă o modalitate sigură pentru un tânăr de a-și dovedi masculinitatea și de a fi inițiat în rangul celor mai curajoși războinici. Este considerată, de asemenea, o ceremonie, o modalitate de a îmbunătăți starea de sănătate și abilitățile celor care sar. Totodată, se crede că ritualul vindecă bolile și afecțiunile fizice care apar odată cu sezonul umed anual.
Ritualul începe prin construirea unui turn înalt. Se realizează pe parcursul a cinci săptămâni și acesta poate ajunge la o înălțime de până la 20-30 de metri. În esență, este o serie de platforme din schele, iar săritorii pot alege o înălțime potrivită vârstei lor. Aceștia își leagă liane speciale în jurul gleznelor, concepute pentru a-i împiedica să lovească pământul și să moară. Ca măsură suplimentară de precauție, solul din partea inferioară a platformei este prelucrat, pentru a atenua impactul.
Pare că oamenii care sar pur și simplu sfidează moartea. Scopul lor este să-și atingă umerii de pământ, după ce aleg o înălțime extremă. Turnul dărâmat scârțâie și se îndoaie, iar lianele trag violent de picioarele bărbaților. În cele din urmă, corpurile lor cad pe pământ și sunt capabili să plece în siguranță. Însă e de ajuns o greșeală simplă, cât de mică și totul se poate termina, într-un mod înfiorător, cu moartea.
Acest ritual de inițiere poate fi întreprins atât de băieți, cât și de bărbații adulți. Când băieții își primesc circumcizia specifică (în jurul vârstei de șapte ani), ei devin eligibili pentru a face saltul. Doar prin finalizarea acestei provocări incredibile își dovedesc masculinitatea tuturor membrilor tribului lor.
Ritualul de inițiere #4: Încercările chinuitoare ale tribului Matsë
[Ritualul de inițiere al tribului Matsë din jungla braziliană implică injectarea cu otravă de broască] ( Xapiriground)
Indienii Matsë, cunoscuți și sub numele de Matis, sunt unul dintre cele mai îndepărtate triburi amazoniene din Brazilia. Trăind în zonele izolate ale junglei din vestul Braziliei, Matis au fost descoperiți abia în anii 1970. Până în acel moment, membrii tribului credeau că avioanele de pasageri care zburau pe deasupra lor erau spiritele strămoșilor lor. Iar avioanele care zburau mai jos, deasupra copacilor, erau considerate a fi spirite demonice dăunătoare. Contactul din exterior aproape a distrus tribul, deoarece variola era o boală pe care sistemul lor imunitar nu o putea suporta. Din fericire, tribul a reușit să supraviețuiască, deși în număr mic. Ritualurile lor de inițiere terifiante au loc în patru etape.
Înainte de a ajunge la vârsta bărbăției, un băiat din tribul Matis trebuie să se dovedească demn de vânătoare, alături de ceilalți bărbați. Pentru a face acest lucru, el trebuie să treacă de ritualurile lor de inițiere, un proces complex, în patru etape, care îi pune în mare pericol și le provoacă mari dureri.
Prima parte a procesului constă în auto-orbirea temporară. Băiatul își pune direct în ochi un amestec de otravă amară și periculoasă. Bătrânii cred că odată ce vederea revine, aceasta este îmbunătățită considerabil și va face astfel din băiat un vânător mai bun, sporindu-i simțurile.
În continuare, băiatul suportă o serie de biciuiri și bătăi brutale din partea celorlalți bărbați. Acestea se fac cu tulpinile plantei de ratan. Biciuirea ar ajuta – consideră ei – la îndepărtarea lenei.
Următorul pas al ritualului este și mai extrem. Tânărului i se injectează otrava de Phyllomedusa Bicolor (Giant Monkey Brog), o mică broască otrăvitoare originară din junglele Braziliei. Otrava este plasată direct în fluxul sanguin, iar efectele sale sunt brutale. Dacă băiatul își dovedește bărbăția și nu varsă imediat, i se injectează din nou. Simptomele provocate sunt amețelile, vărsăturile violente și mișcările intestinale necontrolate. În cele din urmă, ei consideră că otrava va spori foarte mult forța și rezistența omului.
În cele din urmă, în cea de-a patra și ultima etapă, inițiatului îi este frecat corpul cu frunzele unei plante otrăvitoare. Acest lucru îi provoacă o erupție cutanată foarte dureroasă, care durează ore întregi și se crede că ajută bărbatul în dobândirea răbdării.
Abia după încheierea acestor rituri de inițiere solicitante, bărbații sunt considerați demni să-i însoțească pe ceilalți la vânătoare. Aceste încercări se pot repeta însă de multe ori înainte de fiecare plecare importantă la vânătoare.
Ritualul de inițiere #5: Ceremonia Spiritului Mandan Okipa
[Ceremonia Spiritului Mandan Okipa, descrisă în acest tablou de George Catlin, implica agățarea – spânzurarea – de mușchi a inițiaților și bătaia acestora] ( George Catlin / Public domain )
Tribul Mandan din regiunea Marilor Câmpii din America este unul dintre cele mai cunoscute și mai bine documentate triburi de pe continent. Ei au trăit în zona a ceea ce este acum Dakota de Nord și au fost unul dintre marile triburi comerciale care au excelat în producția de porumb. Ei aveau, de asemenea, un set complex de tradiții și credințe, toate fiind bine documentate de exploratorii europeni la sfârșitul anilor 1700 și începutul anilor 1800.
Una dintre aceste tradiții era reprezentată de ceremonia Okipa sau Dansul Soarelui. Era un rit religios de o mare însemnătate pentru trib, dar era și un test de inițiere, oferind șansa tinerilor războinici de a deveni membri respectați și admirați ai tribului.
Okipa avea cel puțin trei scopuri: comemorarea anuală a mântuirii tribului de la potopul primordial (în conformitate cu miturile lor), comunicarea cu spiritele antice și chemarea bivolilor și oferirea șansei indivizilor de a face parte din trib, după ce își dovedeau curajul și dăruirea. Însă această ceremonie brutală nu era pentru toată lumea. Doar cei mai curajoși dintre războinici treceau prin acest violent ritual.
Înainte de a începe, războinicii aleși nu mâncau, nu beau apă și nu dormeau timp de patru zile. După aceea, erau conduși la marea colibă , acolo unde începea calvarul. Li s-a cerea să zâmbească în timp ce bătrânii le străpungeau umerii și pieptul, introducându-le cârlige în mușchi. În continuare, frânghiile erau legate de acele cârlige, iar războinicii rămâneau suspendați în aer, atârnând astfel până leșinau.
Bătrânii adăugau și mai multă greutate picioarelor lor, pentru a le crește nivelul durerii pricinuite de tensiunea aplicată mușchilor, respectiv agonia. Ulterior, erau scoși din cârlige, iar la trezire li se confirma aprobarea marilor spirite. În semn de recunoștință, războinicii își ofereau degetul mic de la mâna stângă, tăiat cu o secure în semn de sacrificiu.
În ultima etapă a calvarului, bărbații alergau în jurul satului, târându-și greutățile în spate, până când pielea le era smulsă, la propriu, de cârligele înfipte în corp. Acest lucru marca sfârșitul ritualului. Bărbații care îndeplineau de două ori acest proces al inițierii își câștigau faima veșnică în tribul lor.
În societățile primitive, tinerii curajoși și potențialii războinici erau dispuși să facă absolut orice pentru a deveni un membru recunoscut al comunității. Reprezenta aventura vieții lor, era evenimentul anual despre care toată lumea vorbea. Iar cei care nu treceau aceste teste erau priviți cu dispreț și privați de atributele și drepturile tribului.
Nu există nicio îndoială a faptului că aceste ritualuri de inițiere aveau nevoie de mult curaj și rezistență și că, într-adevăr, îi transforma pe inițiați în oameni duri, îndrăzneți și capabili de orice din acel moment, pentru tot restul vieții lor. Însă, în aceeași măsură, aceste ritualuri dădeau dovadă de o cruzime de neînchipuit și puneau în pericol viețile celor implicați. Și nu de puține ori acestea se încheiau cu moartea. Însă, chiar și așa, pentru participanții la aceste rituri, moartea reprezenta voința zeilor, a marilor spirite.
