Cleopatra, Iulius Cezar și Marc Antoniu – cum au influențat relațiile amoroase ale fermecătoarei femei-faraon soarta Egiptului Antic
Revista BBC History Revealed a aprofundat relațiile Cleopatrei cu Iulius Caesar și Marc Antoniu și motivul pentru care acestea au avut consecințe fundamentale atât pentru Egipt, cât și pentru Roma.
Cleopatra a fost o fiică a Egiptului – parte a dinastiei macedoneo-greco-ptolemaice care a domnit începând cu momentul morții lui Alexandru cel Mare, în 323 î.Hr.
Regină a Egiptului, Cirenei și Ciprului, ea a fost renumită pentru firea sa pasională, pentru frumusețea, intelectul și determinarea de a promova interesele moștenirii ptolemeice.
Stăpânii Romei – generalii militari puternici, nemiloși – extinseseră sfera de influență romană, luând puterea pentru ei înșiși și căutând să adauge vastul Imperiu Egiptean la lista de cuceriri în continuă extindere a Romei.
Relația dintre Cleopatra, Iulius Cezar și Marc Antoniu au fost, deopotrivă, aventuri amoroase și lupte pentru putere care aveau să schimbe cursul istoriei egiptene și romane pentru totdeauna.
În secolul I î.Hr., Roma, cea mai recentă superputere, își extindea rapid un punct de sprijin în lumea cunoscută sub trei generali formidabili: Iulius Caesar, Gnaeus Pompeious Magnus (Pompei) și Marcus Licinius. O amenințare certă la adresa Egiptului, bogăția și influența supremă a Romei au reprezentat, de asemenea, surse de atracție și un sprijin financiar necesar.
Cum s-a împletit soarta Egiptului cu cea a Romei?
Tatăl Cleopatrei, Ptolemeu al XII-lea, a fost cel care a deschis, efectiv, ușa romanilor. Când Ptolemeu al XI-lea a fost ucis în 80 î.Hr., singurii săi moștenitori bărbați au fost Ptolemeu al XII-lea și fratele său mai mic – fiii nelegitimi ai lui Ptolemeu al IX-lea.
Ptolemeu al XII-lea a fost încoronat în 76 î.Hr., dar, la scurt timp după aceea, a fost pusă la Roma problema legitimității sale, politicienii anti-senat pretinzând că se află în posesia unui testament scris de Ptolemeu al XI-lea, care a lăsat drept moștenire Egiptul romanilor. Temându-se de pierderea tronului și de încheierea dinastiei sale, Ptolemeu și-a asumat un risc uriaș: a încheiat un acord cu Roma.
Disperat să-și păstreze domnia, Ptolemeu le-a cerut lui Cezar și Pompei să-l recunoască drept conducător legal al Egiptului și aliat al Romei. Asta au și făcut, la prețul de 6.000 de talanți – o sumă enormă, din care o parte a fost împrumutată de la romani. Când Roma s-a mutat pe teritoriul egiptean al Ciprului, în anul următor, Ptolemeu nu a acționat în niciun fel, astfel că poporul egiptean a fost revoltat și și-a alungat faraonul, lăsându-le pe soția sa și pe fiica cea mare să conducă în locul său.
Deși Ptolemeu a fost în cele din urmă readus pe tron – din nou cu ajutorul Senatului roman – paguba fusese deja făcută. Egiptul era acum slab, iar Roma pusese ochii ferm pe cucerire. Agravând lucrurile, Ptolemeu al XII-lea a declarat Senatul Roman executor al testamentului său. Mita sa extinsă lăsase tărâmul într-o strâmtoare financiară: punctul de sprijin al Romei în Egipt părea că se va extinde.
Cleopatra devine Faraon
În anul 51 î.Hr., Cleopatra, în vârstă de 18 ani, a apărut pe scena politică a Egiptului, împreună cu fratele ei mai mic, Ptolemeu al XIII-lea, în vârstă de 10 ani.
La fel ca și tatăl ei, Cleopatra a căutat să dețină puterea absolută în Egipt și curând a început să renunțe la numele fratelui ei din documentele oficiale. Dar, în condițiile în care Egiptul se confrunta cu eșecuri economice, foamete și datorii paralizante, Cleopatra și-a dat seama că și ea avea nevoie de ajutorul puternicei Rome pentru a readuce Egiptul la starea de pace și prosperitate de odinioară.
Numai că, de data acesta, lucrurile s-ar fi desfășurat în condițiile ei. Cleopatra nu a fost singura care avea dorința de a controla exclusiv Egiptul. În 48 î.Hr., încurajat de consilierii săi de la curte, Ptolemeu al XIII-lea a alungat-o pe Cleopatra din Alexandria și s-a proclamat ca fiind singurul conducător. Liniile de luptă fuseseră trase între frați, iar Cleopatra, singură și neputincioasă, a pus la cale un plan pentru a câștiga încrederea lui Cezar, care sărbătorea cu mare fast victoria asupra fostului său aliat Pompei, în bătălia de la Farsalus.
Din fericire, Cezar și trupele sale se aflau deja în Alexandria. Tot ce trebuia să facă Cleopatra era să pătrundă pe ascuns în Alexandria și să vorbească cu Cezar înainte ca acesta să ajungă la un acord cu fratele ei. Însă a fost o idee mai ușor de gândit decât de pus de aplicare.
Cleopatra și Cezar
Pe deplin pregătită să-l seducă pe Cezar pentru a-i câștiga ajutorul, Cleopatra plănuia să intre ilegal în Alexandria și în palatul regal, unde Cezar era oaspete de onoare al fratelui ei. Istoricul grec Plutarh, mai bine de un secol mai târziu, a descris cum a reușit Cleopatra să-și îndeplinească misiunea:
„A ajuns la palat când deja se întuneca; și, deoarece era imposibil să treacă neobservată altfel, ea s-a întins și s-a ascuns într-un sac, în timp ce Apolodor [slujitorul ei] a legat sacul cu un șnur și l-a dus înăuntru la Cezar.”
Cezar – un bărbat cu aproximativ 30 de ani mai mare decât ea – pare să fi fost instant captivat de regina egipteană și, după ce „a cedat farmecului său, el a împăcat-o cu fratele ei, pe baza unei contribuții comune la puterea regală”. Cleopatra a avut astfel, în sfârșit, sprijinul militar de care avea nevoie pentru a conduce Egiptul.
Ulterior, fratele Cleopatrei, găsindu-și sora în pat cu Cezar, și-a aruncat cu furie coroana de pământ și a ieșit năvalnic din cameră, declarând-o pe aceasta drept trădătoare a Egiptului.
A urmat haosul. Ptolemeu a asediat palatul în care stătea Cezar, iar sora mai mică a Cleopatrei, Arsinoe, s-a alăturat și ea luptei. Ea s-a declarat adevărata regină a Egiptului și a condus forțele rebele împotriva fraților ei.
Totul părea pierdut pentru Cleopatra și iubitul ei roman, însă, odată cu sosirea trupelor lui Cezar din Siria, lucrurile s-au schimbat din nou. Ptolemeu și Arsinoe au fost amândoi învinși. Scaunul de conducător egiptean al Clepatrei părea acum sigur – ea fiind acum însărcinată cu copilul lui Cezar.
Generalul roman i-a numit, în schimb, conducători atât pe Cleopatra, cât și pe fratele ei, Ptolemeu al XIV-lea, în vârstă de 12 ani.
În 47 î.Hr., Cleopatra a născut un fiu, Ptolemeu Cezar, cunoscut sub numele de Cezarion (Caesarion) – micul Cezar – deși copilul nu a fost niciodată recunoscut oficial de către tatăl său. Cei doi l-au urmat pe Cezar la Roma, unde au fost primiți oficial ca prieteni și aliați ai poporului roman.
Roma era însă furioasă. Cezar nu a avut fii de la soția sa romană, Calpurnia și nici de la soțiile sale anterioare. Iar ideea ca Cezarion – fiul dintr-un ținut disprețuit și considerat drept o societate iubitoare de plăceri și decadentă – să crească și să pretindă domnia Romei, ca moștenitor al lui Cezar, era una de netolerat.
Această situație nu a avut însă loc niciodată, întrucât Cezar l-a numit moștenitor pe nepotul său Octavian (care mai târziu va lua numele de Augustus).
Când, în anul 44 î.Hr., Cezar a fost asasinat, Cleopatra a fugit împreună cu fiul ei. Câteva luni mai târziu, fratele reginei egiptene era și el mort – probabil din ordinul acesteia – Cleopatra devenind astfel liberă să conducă, împreună cu fiul ei în vârstă de trei ani și să planifice succesiunea acestuia la împărăția Romei.
La Roma, disputele continuau. Au izbucnit aprige discuții cu privire la cine este moștenitorul de tron al lui Cezar, având în vedere faptul că atât Octavian, cât și generalul roman Marc Antoniu erau însetați de putere. Până în 41 î.Hr., conducerea fusese împărțită: Antoniu guverna regiunea de est, iar Octavian – vestul. După întoarcerea Cleopatrei, Roma părăsise Egiptul într-o stare de relativă pace, însă ochii Senatului s-au îndreptat din nou către imperiul bogat, când Antoniu a decis că are nevoie de bani pentru a-și supune dușmanii din Imperiul Parth (Irakul de astăzi).
Cleopatra și Marc Antoniu
În mod convenabil, Cleopatra se împrietenise cu Marc Antoniu, în timpul petrecut la Roma, sprijinindu-l militar pe acesta în timpul războiului civil care a urmat. A fost de acord apoi să se întâlnească cu el în Tars (Turcia de astăzi), pentru a discuta perspectiva sprijinului egiptean într-un război împotriva părților.
Astfel, Cleopatra a pornit spre Tars cu gândul de a-l fermeca și a-l seduce și pe vechiul său prieten. De data aceasta, însă, intrarea ei a fost una oarecum grandioasă. Plutarh relata:
„A venit pe râul Cydnus, într-un vas cu pupă aurită și pânze întinse de purpuriu, în timp ce vâsle de argint băteau pe ritmul muzicii de flaut și harpe. Cleopatra însăși stătea întinsă tot timpul, sub un baldachin din pânză de aur, îmbrăcată precum Venus, părând dintr-un tablou, iar băieți tineri, frumoși, ca niște Cupidoni pictați, stăteau de fiecare parte, cu evantaie.”
Ca și Cezar înaintea sa, Antoniu a fost pur și simplu captivat. „Atracția Cleopatrei, precum și farmecul conversației sale, a fost ceva magic pentru el”, ne spune Plutarch.
„A fost o plăcere doar să-i aud sunetul vocii.” Într-adevăr, Marc Antoniu a fost atât de încântat de frumoasa Cleopatra, încât și-a abandonat motivele inițiale pentru care se întâlniseră la Tars. Și-a lăsat soția să gestioneze treburile la Roma, iar trupele sale au așteptat ordine, în timp ce el și-a petrecut iarna anilor 41-40 î.Hr. în Alexandria, alături de Cleopatra. Deveniseră de nedespărțit.
În timpul șederii sale acolo, Cleopatra a câștigat sprijinul lui Marc Antoniu pentru a o scăpa de singura persoană care avea puterea de a perturba stăpânirea ei absolută în Egipt: Arsinoe, sora sa mai mică.
Învinsă în luptă, aceasta fusese alungată la Templul lui Artemis din Efesul controlat de romani, în Turcia actuală. În 41 î.Hr., la ordinul lui Antonie, Arsinoe a fost ucisă pe treptele templului. În anul următor, Cleopatra a născut gemeni: Alexandru Helios și Cleopatra Selena a II-a.
Marc Antoniu fusese însă forțat, în cele din urmă, să se întoarcă la Roma, pentru a face față consecințelor revoltei sale eșuate împotriva lui Octavian. Între cei doi generali și un demnitar pe nume Marcus Aemilius Lepidus s-a format o alianță politică cunoscută sub numele de Al Doilea Triumvirat.
Marc Antoniu a fost de acord să pecetluiască acordul de pace printr-o căsătorie cu sora lui Octavian, Octavia Minor, în anul 40 î.Hr.
În 37 î.Hr., Cleopatra s-a întors în Alexandria, unde a născut un alt fiu, Ptolemeu Filadelf, iar ea și Cezarion au fost încoronați drept conducători ai Egiptului și Ciprului.
Pentru un final fericit, povestea ar fi trebuit să se termine acolo. Însă nu s-a întâmplat așa. Mereu lacom de putere, Octavian a continuat să militeze pentru puterea unică la Roma, eliminându-l cu succes pe Lepidus din Triumvirat.
În 33 î.Hr., dorind să se răzbune pentru că Marc Antoniu a divorțat de sora sa, Octavian a făcut ceva de neconceput: a declarat război reginei egiptene. Doi ani mai târziu, în anul 31 î.Hr., armatele combinate – a lui Marc Antoniu și a Cleopatrei – au luptat cu armata lui Octavian, într-o mare bătălie pe mare, la Actium, în largul coastei de vest a Greciei.
Bătălia a fost un dezastru pentru cei doi îndrăgostiți. Învingător, Octavian a invadat Egiptul, unde a primit capitularea forțelor romane înfrânte. Astfel, eforturile lui Marc Antoniu de a deveni singurul conducător al Romei se sfârşiseră şi – crezând mai întâi că iubita sa Cleopatra făcuse un acord cu Octavian pentru a-i asigura supravieţuirea, iar mai apoi că aceasta s-a sinucis – el a încercat să-și curme viața, cu propria sabie, ca în adevărata tradiţie romană.
Dar până și acest lucru i-a eșuat, iar trupul său rănit a fost dus Cleopatrei, care se ascundea într-un mausoleu.
Acolo, Marc Antoniu a fost răpus de rănile sale, murind în brațele iubitei. Cleopatra și-a dat seama că din acel moment, fără iubitul și trupele sale, ea și țara ei iubită se aflau la mila triumfătorului Octavian. Știind și faptul că va defila ca prizonieră a lui, în cazul în care ar fi fost capturată, mândra regină egipteană a ales să-și ia viața. Se spune că s-a lăsat mușcată de o cobră egipteană veninoasă.
Din acel moment, Roma ieșea învingătoare, iar epoca faraonilor dispărea.
Ce s-a întâmplat cu fiul Cleopatrei, Caesarion?
După moartea Cleopatrei și a lui Marc Antoniu, învingătorul Octavian și-a schimbat numele în Augustus Cezar și și-a asumat controlul exclusiv asupra Romei, în calitate de împărat al acesteia, administrând poporul Egiptului și controlând el însuși vistieria acestuia. Dar mai rămăsese o ultimă amenințare la adresa domniei sale: fiul lui Cezar și al Cleopatrei, Cezarion.
Sfătuit de confidentul și filozoful său Arius Didymus că „prea mulți Cezari nu sunt buni”, noul împărat a plănuit uciderea rivalului său, ademenindu-l pe Cezarion la Alexandria cu promisiuni false privind siguranța sa.
Circumstanțele exacte ale morții acestuia nu au fost stabilite cu exactitate, dar se crede că ar fi fost sugrumat, după care Augustus a preluat controlul absolut asupra Egiptului. Cei trei copii ai Cleopatrei cu Marc Antoniu au avut o soartă diferită de cea a fratelui lor vitreg. În urma morții părinților lor, cei trei au defilat pe străzile Romei în lanțuri grele de aur, mergând în spatele gemenilor Cleopatra Selena și Alexandru Helios.
Cei trei copii au fost dați în grija mamei vitrege, Octavia. Cei doi băieți au dispărut fără urmă câțiva ani mai târziu, iar tânăra Cleopatra Selena s-a căsătorit cu regele Juba al II-lea al Mauritaniei, cu care știm că a avut cel puțin un copil, Ptolemeu Philadelphus, despre care se crede că a fost numit astfel după fratele ei mai mic, dispărut.
Acest conținut a apărut pentru prima dată în numărul din anul 2016 al Revistei BBC History Revealed.
