Dedublarea conştientă. Experiența misterioasă a proiecției astrale
În timpul viselor, fiecare dintre noi experimentează, de fapt, dedublarea astrală spontană.
Înţelepţii vechii Indii afirmă că “somnul ne este dat pentru a ne aminti de moarte, în timp ce visele ne obişnuiesc cu lumile astrale.”
Adepţii teoriei corpurilor subtile susţin, de altfel, că acestea ar fi explicaţia odihnei ce survine în timpul somnului şi anume, desprinderea corpului astral şi reîncărcarea lui cu energii subtile. Somnul indus prin intermediul somniferelor este superficial, fiind neodihnitor şi nici nu permite apariţia viselor, tocmai pentru că un astfel de somn nu facilitează desprinderea corpului astral de corpul fizic.
Mulţi cercetători au abordat problema proiecţiilor astrale conştiente, dirijate şi, mai mult decât atât, au afirmat că fiecare individ este capabil să performeze la un moment-dat o astfel de experienţă.
Cercetători precum Robert Monroe, Raymond Reant, Jeanine Mora, Ph.D. Keith Harary şi Pamela Weintraub, Gavin şi Yvonne Frost au trecut chiar la elaborarea unor programe concrete, prin respectarea cărora oricine ar putea “învăţa” să practice proiecţia astrală. În toate aceste metode, controlul mental al gândurilor şi emoţiilor este esenţial. Conştientizarea etapelor unei relaxări profunde, o treptată detaşare de lumea exterioară, de lucrurile care ne atrag în mod obişnuit este, de asemenea, necesară. Este necesară mai întâi amplificarea capacităţii de a se interioriza, de a aprofunda propriile stări psihice, după care abilitatea de expansionare a stării de conştiinţă în forma proiecţiei astrale se va dezvolta treptat. Dar pe lângă acestea, perseverenţa, răbdarea şi încrederea sunt trăsături de caracter indispensabile unei reuşite depline
Dedublarea conştientă poate avea loc şi prin tehnici de inducţie: în transe, dans şamanic, hiperventilaţie. Practicate în cadrul unor căi spirituale, aceste experienţe trebuie să se afle sub directa îndrumare a unui maestru spiritual, întrucât producerea bruscă a stării de dedublare poate duce la şoc psihic, emoţional, asfixiere, supraexcitare, hiperventilaţie, intoxicare, anoxie.
De exemplu, Jeanine Mora consideră ca fiind esenţiale în învăţarea proiecţiei astrale următoarele elemente:
- Relaxarea – înţeleasă ca procedeu neuromuscular prin care se elimină anxietatea, stresul, gândurile negative, tensiunile interioare. În mintea noastră, menţionează autoarea, trebuie să avem mereu sugestia: Fii relaxat!
- Respiraţia trebuie să fie completă, amplă, naturală şi trebuie să cuprindă cele trei etape, aşa cum sunt ele descrise în cadrul tehnicilor yoghine de Pranayama: abdominală, toracică şi claviculară. Lipsa unei bune oxigenări micşorează capacitatea de concentrare şi oboseşte prematur creierul. De asemenea, respiraţia completă yoghină ne poate ajuta la trezirea armoniasă a celor şapte chakre, ceea ce va face ulterior posibilă şi dedublarea astrală.
- Concentrarea constă într-un efort de voinţă şi este tradusă în acea capacitate de a fi absorbiţi de un obiect de o idee, fără nici un “parazit” mental, înseamnă a fixa “receptorul nostru de unde radio” (creierul) pe lungimea de undă fără să captăm toate interferenţele care se regăsesc şi care bruiază emisia. Concentrarea înseamnă, în fapt, un control mental cât mai bun. Pentru a obţine concentrarea, este necesar să ne relaxăm mai întâi. “Lăsăm gândurile şi imaginile să plutească. Lăsaţi-le să treacă fără a le reţine. Nu căutaţi să le opriţi în mod voluntar. Cu cât veţi vrea să le îndepărtaţi, cu atât ele vor fi mai prezente. Încetul cu încetul, ele se vor diminua şi vor dispărea. Subiectul asupra căruia vrem să ne concentrăm va apărea fără dificultate. Poate părea o stare de reverie sau de absenţă.” Autoarea mai adaugă: ”Fiţi prezenţi în ceea ce faceţi. Consideraţi orice activitate ca fiind interesantă. Lăsaţi-vă absorbiţi de ea.”
Chiar dacă ştiinţa nu a reuşit, prin metodele actuale, să decripteze misterul profund al fenomenului dedublării și chiar dacă instrumentele sale, actualmente prea grosiere – potrivite unor investigaţii mai degrabă de ordin materialist decât subtil şi spiritual – nu au reuşit să înregistreze, decât sporadic, rezultate pozitive în experienţele de laborator, este puțin probabil ca acestea să rămână pentru totdeauna în afara înţelegerii şi cunoaşterii umane.
Fenomenele paranormale, în ansamblul lor, integrează problema existenţială a unui Giordano Bruno sau a lui Galilei, Leonardo Da Vinci sau Jules Vernes – în care proiecte şi idei ce păreau doar o fantasmă, o elucurbaţie a unei minţi halucinante au devenit în timp o realitate incontestabilă. Dar până în acel moment al certitudinii ştiinţifice în ceea ce priveşte explicaţiile şi reproductibilitatea lor, proiecţiile astrale rămân în continuare un fenomen fascinant pentru fiecare dintre noi.
