Documentul Rockefeller. Adevărul despre extratereștri
De-a lungul anilor 1990, miliardarul filantrop Laurance S. Rockefeller (1910-2004) a sponsorizat și a finanțat o serie de proiecte legate de fenomenul OZN.
Această activitate a ajuns să fie cunoscuta sub numele de „inițiativa OZN Rockefeller”, deoarece, în unele cazuri, a depășit simpla finanțare și a inclus, la începutul și la mijlocul anilor ’90, un efort real de lobby la Casa Albă, în perioada presedinției Clinton. Acest lobby a fost efectuat de însuși Rockefeller, împreună cu avocatul său, Henry Diamond. Una dintre aceste acțiuni a constat într-un raport, de dimensiunile unei cărți, trimis la Casa Albă și membrilor Congresului SUA.
Raportul – intitulat „Document informativ privind obiectele zburătoare neidentificate: cele mai bune dovezi disponibile” și finalizat în decembrie 1995 – a fost elaborat de Don Berliner, un jurnalist de aviație și fost ufolog.
Au mai participat la crearea acestui document jurnalistul Antonio Huneeus și Marie Galbraith, soția bancherului Evan Galbraith, fost ambasador al SUA în Franța, în timpul administrației Reagan.
Într-o rememorare din 2010, Antonio Huneeus a menționat faptul că el a inclus în raport incidente OZN importante din Rusia, Spania și Canada și a rescris secțiunile despre Brazilia, Belgia și Franța, consultând documentele-sursă în limbile originale.
În fapt, la elaborarea raportului au contribuit și multe alte persoane și instituții, printre care SOBEPS (Societatea belgiană pentru Studiul Fenomenelor Spațiale), biroul oficial OZN din cadrul agenției spațiale franceze CNES (birou numit atunci SEPRA, iar astăzi GEIPAN), precum și coaliția de cercetare formată din cele trei organizații OZN principale din SUA: CUFOS (Centrul de Studii UFO), FUFOR și MUFON (Mutual UFO Network).
Rapoarte pentru premianți
Documentul informativ OZN a fost editat inițial în 1.000 de exemplare, iar scopul său principal a fost acela de a fi remis unor personalități selectate din SUA și din strainatate. Pe data de 29 februarie 1996, Laurance Rockefeller a trimis o copie a documentului informativ și la Casa Albă, consilierului în stiință și tehnologie, dr. John Gibbons.
Scrisoarea de însoțire este astăzi publică, grație legii accesului la informații; filantropul scria:
„Am sponsorizat acest raport deoarece pare util să fie adunate laolaltă dovezile cele mai credibile despre OZN-uri, sub forma unor rapoarte ale martorilor oculari, declarații oficiale și opinii științifice. Eu nu sunt neapărat de acord cu fiecare constatare și concluzie, dar cred că dovezile prezentate indică faptul că acest subiect merită un studiu științific serios. În acest scop, sper ca guvernul nostru, alte guverne, precum și Natiunile Unite, să coopereze pentru a face disponibile toate informațiile pe care le au la dispoziție în acest sens”.
Din păcate, în termeni politici reali, succesul și impactul documentului informativ OZN a fost limitat. Cei mai mulți oameni, precum și presa, păreau mult mai curioși de faptul că Rockefeller a fost interesat de OZN-uri și că a sponsorizat astfel de acțiuni decât de conținutul raportului și de implicațiile sale politice, militare și științifice. Singura excepție semnificativă a făcut-o Franța.
Datorită legăturilor sociale și politice extinse ale Mariei Galbraith la Paris, aici au fost distribuite mai multe exemplare, inclusiv către președintele de atunci, Jacques Chirac și către CNES. Documentul informativ a devenit, în cele din urmă, model pentru un raport similar, realizat de câțiva foști ofițeri de rang înalt din armată și din informațiile secrete franceze, precum și de mai mulți oameni de știință.
Aceștia s-au constituit într-un grup de studiu numit COMETA (Comitetul pentru studii aprofundate), elaborând în 1999 un raport propriu, devenit celebru: „OZN-urile și apărarea: Pentru ce ar trebui să ne pregătim?”
Autorii Raportului COMETA au fost plini de laudă la adresa documentului de informare și, în special, a doamnei Galbraith, arătând printre altele că scopul a fost ca guvernul SUA și, eventual, alte guverne să pună capăt secretului OZN. În 2005, Editions du Rocher a publicat, în traducere franceză, documentul informativ OZN american. Pe coperta din spate a acestuia, materialul este prezentat drept omologul american al Raportului COMETA din Franța”.
Un alt loc în care documentul informativ pare să fi avut un anumit impact a fost Chile, acolo unde Antonio Huneeus i-a dat personal o copie, la sfârșitul anilor ’90, fostului șef al forțelor aeriene, generalului Ramón Vega, care pe atunci era senator. Gen. Vega aduna în perioada aceea probe pentru a convinge guvernul chilian să deschidă propria anchetă oficială OZN, astfel că momentul a fost unul foarte potrivit. În cele din urmă, la sfârșitul anului 1998, guvernul chilian a lansat propriul său grup oficial OZN, cunoscut sub numele de CEFAA (Comitetul pentru studierea fenomenelor aeriene anormale), atașat de Agenția de Aviație Civila DGAC din Chile și condus de generalul chilian de aviație, Ricardo Bermúdez.
În 2000, documentul informativ OZN a fost publicat, sub formă de carte, și în SUA, iar mai târziu a fost postat și pe internet, cu permisiunea autorilor. De pildă, pe site-ul Open Minds, raportul există ca un singur fișier tip pdf, ușor de descărcat și de consultat.
Principalele idei ale documentului: sunt descrise începuturile conștientizării fenomenului OZN: misterioasele „foo fighters” din cel de-al Doilea Razboi Mondial, „rachetele-fantomă” ,din 1946, din țările scandinave, apoi OZN-urile raportate, începând din 1947, în toate părțile lumii. Până în anii 1990, s-au colectat peste 100.000 de rapoarte OZN, cele mai multe fiind făcute de piloți militari și civili, ca și de alți martori calificați.
Erori de observație?
De la bun început, au existat două întrebari fundamentale: aceste apariții sunt reale sau doar erori involuntare de observație? Și, dacă sunt reale, sunt oare nave din alte lumi?
Acumularea constantă a unei cantități vaste de informații cu privire la aspectul și comportamentul OZN-urilor a contribuit foarte puțin la lămurirea acestor două întrebări. Serviciile armate, universitățile, precum și grupuri private și persoane fizice au dedicat o mare cantitate de timp pentru investigarea OZN-urilor; totuși, nu s-a ajuns nici până astăzi la un consens cu privire la natura, originile sau scopul acestora.
Cu toate acestea – spune documentul – dacă am lua în considerare cele mai bune dovezi disponibile, pare posibil să evaluăm ce anume se știe despre OZN-uri și ce anume se poate presupune în mod rezonabil despre ele. Iar aceste dovezi atestă în mod covârșitor faptul că OZN-urile sunt nave spațiale de natură necunoscută.
Dovezile vizuale (raportate) pot fi clasificate, la sugestia dr. J. Allen Hynek (mult timp consultant al US Air Force privind OZN-urile), folosind două criterii: credibilitatea martorului și (a)normalitatea observației, raportată la explicațiile naturale sau artificiale care ar putea fi luate în considerare (avioane, sateliți, meteori, etc.). Iar esența misterului OZN o formează un număr important de rapoarte care au, simultan, atât cea mai mare credibilitate, cât și cel mai mare nivel de „stranietate”.
Alte dovezi sunt cele furnizate de radar; acestea confirmă sistematic prezența unor ținte neidentificate, care par a fi avioane, dar nu sunt. Pe radar apar, desigur, și nori sau alte fenomene meteorologice, însă orice operator experimentat poate sesiza diferența dintre ceva legat de vreme și ceva extern, solid. În particular, s-a arătat că în atmosfera Pământului nu pot exista inversiuni termice capabile să producă efecte de tip OZN (așa cum consideră unii sceptici). În plus, există și numeroase cazuri în care OZN-ul a fost văzut și pe radar. Documentul informativ afirmă că este extrem de improbabil să fie păcălite simultan atât radarul, cât și ochiul omenesc, exact în același mod și exact în același timp.
