Enigmele lumii antice. Relicve aeronautice și astronautice din timpuri străvechi
În unele zone ale planetei au fost descoperite de-a lungul timpului obiecte, basoreliefuri şi incizii datând din epoci vechi şi străvechi, care seamănă perfect cu aparatele de zbor din zilele noastre.
Într-un sit din Saqqarah – Egipt, de pildă, au fost găsite 14 piese de acest gen. În Columbia, a ieşit la iveală un obiect aerodinamic din aur înzestrat cu aripi delta, cabină pentru pilotaj, stabilizatoare, eleroane şi ampenaj vertical. Experţii în aeronautică au fost de părere că semăna cu macheta unui avion (de luptă) cu reacţie, comparabil cu supersonicul american F-102. Alte relicve aeronautice au aspectul unor avioane cu geometrie variabilă.
În acelaşi context, ar trebui menţionată şi celebra stelă funerară de la Palenque – Mexic (foto), ce înfăţişează un bărbat pilotând un modul spaţial, având ataşat la căile respiratorii şi indispensabilul tub cu oxigen. Maniera artistică în care este redat presupusul aparat de zbor extraterestru pare derutantă, dar şi un artist pietrar amerindian contemporan ar putea să procedeze similar, pentru a contura interiorul unei nave spaţiale actuale.
Frapantă este și similitudinea dintre elicopterul desenat pe pereţii templelor lui Seti I din Abydos şi Amon Ra din Karnak (Egipt) cu elicopterele din zilele noastre utilizate la ridicarea şi trasportarea unor obiecte grele (foto).
Pe acelaşi perete din templul lui Seti I, la înălţimea de 10 m, există şi alte vehicule tehnice (foto) redate deasupra unor hieroglife indescifrabile.
Cât despre ipoteza lansată de arheologi – că ar fi vorba de reprezentările unor albine, pentru că faraonul Seti I ar fi fost poreclit la vremea sa astfel, datorită hărniciei sale, iată cum arăta o albină (foto) existentă pe acelaşi perete:
În Munţii Bucegi am găsit, în anii ’70, o aeronavă străveche sculptată în relief, de aproximativ 4 metri lungime, având cabină pentru pilotaj, aripi (aripa stângă, fragmentată în trei segmente, era prăbuşită într-o prăpastie), fuzelajul fiind prevăzut cu ampenaj orizontal şi vertical. Era asemănătoare cu avionul zilelor noastre. În partea inferioară a corpului aeronavei se mai puteau vedea numeroase urme de daltă, lăsate de făuritorii artefactului.
Mai puţin cunoscut este obiectul zburător incizat în grota Fundu Peşterii din Curbura Buzăului (foto), aflat laolaltă cu alte incizii străvechi – pumnale şi săgeţi. Unele incizii au fost apreciate de arheologi ca fiind din Hallstatt, altele din epoca bronzului, unele din neolitic – în alte porţiuni suprapunându-se însemne medievale târzii.
Ipotetica navă spaţială e urmată de un jet reactiv uşor curbat şi pare a veni dinspre stele (ultima foto), incizate deasupra şi în urma sa. După aspect şi procedeul de execuţie, stelele au fost datate – prin comparaţie cu cele existente într-o grotă situată în Val Camonica, Italia – ca fiind din epoca bronzului.
Precara popularitate a navetei spaţiale din Curbura Buzăului a fost determinată cu precădere de suspiciunile ivite în urma verdictelor contradictorii lansate de câţiva arheologi, cărora li se ceruse în anii ’70 să se pronunţe asupra acelei ciudăţenii arhaice înainte de a se isca panică în rândul populaţiei autohtone, ceea ce ar fi dat apă la moară monahilor locali să înceapă a propovădui sfârşitul lumii.
Întâmplător, experţii în săparea trecutului omenirii erau căptuşiţi cu doctorate, ceea ce îi scutea întrucâtva de obedienţa profesională de a ţine hangul profesorului ce le fuse mentor, care hotărâse că incizia cu pricina era un simbol mistic scrijelit de vraciul unui trib de nomazi, cu scopul asigurării succesului la vânătoarea de mamuţi.
Ca atare, au dat frâu liber propriilor interpretări, ridicând tensiunea disputei ştiinţifice la cote nemaiîntâlnite. Sub tirul încrucişat al opiniilor pro şi contra, au reușit să încâlcească într-un asemenea hal iţele acelui mister rupestru, încât la un moment-dat au lăsat baltă eticheta şi au început să se certe, fiecare susţinând că dreptatea era de partea sa. Nici după încheierea expertizei, controversa nu a putut fi aplanată, întrucât niciun arheolog nu a vrut să renunţe la opinia sa, în favoarea constituirii cvorumului necesar structurării unei ipoteze finale. Unul era încredinţat că incizia imortaliza un pumnal, altul că ar fi o femeie cu părul despletit, al treilea era convins că imaginea sugera un păianjen fosil, iar al patrulea susţinea cu tărie că era vorba de simple zgârieturi făcute de ghearele unui urs.
În consecinţă, la Fundu Peşterii au fost invitaţi specialişti din branşa aeronauticii. După ce au studiat cu atenţie forma inciziei, curbura jetului reactiv din spatele acelei plăsmuiri preistorice şi alte câteva detalii numai de ei ştiute, aviatorii au respins concluziile arheologilor şi au declarat că acolo era exact ceea ce se vedea. Adică ceva străvechi, dar din domeniul aeronauticii.
Nu se poate tăgădui că părerile specialiştilor care s-au pronunţat până acum în acest caz neobişnuit sunt binevenite. Dar ar fi de dorit, totuşi, ca punctele lor de vedere să nu rămână în veci diametral opuse. Nu de alta, dar de la păianjen fosil la aeronavă e o cale lungă. Cum enigma din Curbura Buzăului este departe de a fi elucidată, aşteptăm şi alte păreri asupra acestei controversate probleme.
Nu ar fi exclus ca artefactele aeronautice şi astronautice răspândite în diverse zone geografice – Egipt, Tibet, China, India, Guatemala sau Mexic – să nu reprezinte lucruri care au existat în realitate, ci să fie doar imagini din viitorul omenirii, captate de subconştientul uman. Dar cum interpretăm detaliile tehnice ale artefactelor menţionate? Şi cum rămâne cu viziunea lui Ezechiel, consemnată în Biblie, potrivit căreia Domnul a venit într-un aparat de zbor, descris de un om ale cărui cunoştinţe tehnice se rezumau la detaliile unei căruţe?
Aceasta pare să fie cea mai detaliată descriere a unui OZN făcută de un pământean.
Vasile Rudan, revista online Jurnal Paranormal
