Filosofia religiei. Darwin și selecția naturală din spatele evoluționismului

Charles Darwin (1809 – 1882) a fost unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință, în virtutea teoriei evoluționiste pe care a formulat-o și a efectelor acesteia asupra modului de gândire a societății.

Provenind dintr-o familie de medici, Charles a ales să nu urmeze și el această meserie, însă pasiunea pentru biologie l-a condus către dimensiunea științifică din jurul existenței vieții, în toate formele sale, pe Pământ. Unul dintre principalele interese ale lui Darwin, în domeniul speciilor, a fost reprezentat de nevertebratele marine.

Darwin a urmat cursurile universitare la Cambridge, în domeniul teologiei, care nu au avut însă un impact puternic asupra evoluției sale intelectuale sau spirituale. Multe dintre constatările sale au fost realizate cu prilejul unei călătorii maritime în jurul lumii, în tinerețe, însă viziunea lui Darwin a fost articulată în 1859, în cunoscuta sa lucrare ”Despre originea speciilor”.

Principalele idei ale filosofiei lui Darwin au fost următoarele:

• Un recunoscut agnostic (dar nu ateu), Darwin a șocat societatea britanică atunci când a afirmat că oamenii și animalele au un punct de descendență comun.
• Darwin nu a putut vedea opera unei entități atotputernice în suferința vizibilă în natură, în relația dintre un prădător și victima sa.
• Analizând resturile fosile ale diverselor specii, Darwin a ajuns la concluzia că diferențele constatate sunt cauzate de evoluția cunoscută la nivelul speciilor, concluzie vehement contestată în epocă de figurile bisericești.
• În cadrul speciilor, reprezentanții acesteia se luptă pentru supraviețuire în condițiile penuriei de resurse, a bolilor, a existenței prădătorilor, fapt ce conduce la supraviețuirea doar a celor mai înzestrați membri ai speciei, prin procesul selecției naturale.
• Caracteristicile supraviețuitorilor se transmit prin gene urmașilor, însă, treptat, caracteristicile inițiale ale speciei se modifică, prin perpetuarea doar a celor care aparțin membrilor speciei cu genele cele mai puternice.
• Conceptul de selecție naturală înseamnă, în accepțiunea lui Darwin, puterea de prezervare a variațiilor puternice și de eliminare a celor viciate din cadrul unei specii.
• Ulterior, la presiunea societății, Darwin a preluat terminologia lui Herbert Spencer, Survival of the fittest, fără însă a renunța la propria sa selecție naturală.

Charles Darwin a murit în suferință, din cauza unor multiple afecțiuni, unele fiind posibil să fi fost ”rodul” călătoriilor realizate în colțuri îndepărtate ale lumii.

Posesor al unor concepții considerate astăzi anacronice, precum misoginismul sau rasismul (în pofida dragostei pentru soția sa și a luptei pentru abolirea sclaviei), Darwin rămâne cu meritul de a fi avut o gândire revoluționară în domeniul biologiei, fapt care i-a asigurat un rol proeminent în teoria evoluției științifice.

 

Lasa un comentariu

comentarii