Filosofia teologiei. Kitaro și rolul religiei în societate
Nishida Kitaro (1870 – 1945) este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi, fiind unul dintre exponenții încercării de apropiere dintre filosofia orientală de cea occidentală. Kitaro a fost profesor la liceul din Yamaguchi, acea perioadă reprezentând baza cristalizării gândirii sale.
Nishida a făcut ulterior trecerea către mediul universitar din Tokyo, unde a devenit, pe rând, profesor de etică, de filosofie a religiei și de filosofie generală. Gândirea lui Kitaro a fost supusă criticilor din plan național, în contextul luptelor din cel de-Al Doilea Război Mondial, din cauza influențelor sale occidentale.
Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale a fost O cercetare asupra binelui.
Din punct de vedere al filosofiei religiei, cele mai importante idei ale gândirii lui Kitaro sunt următoarele:
- Acesta identifica religia ca fiind ceva personal, care trebuie distanțat de toate constrângerile sociale, în afară de momentul conștientizării morții individului.
- Trăind sub spectrul unui regim totalitar, Kitaro a dezvoltat un limbaj ambiguu, neexprimând clar dacă religia poate sau trebuie să critice statul sau societatea.
- Filosoful japonez considera că fiecare religie (și cultură) își poate păstra identitatea într-un peisaj multicultural global doar prin conștientizarea și acceptarea celorlalte curente existente.
Deși avea să moară în 1945, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Kitaro avea să experimenteze atacul cu bombele atomice împotriva Japoniei, recurgând la analogii biblice pentru a-și exprima îngrijorarea că atât învingătorii, cât și învinșii aveau să intre într-o perioadă al cărui deznodământ nu putea fi prezis.
