Filosofie vs. credință. Vechea gândire indiană și religia în lipsa divinității
Una dintre cele mai interesante și originale religii este jainismul, un cult apărut în India, care încă atrage și astăzi adepți și fascinează prin interpretarea sa particulară asupra condiției divinității.
Îl menționăm pe Marahiva ca exponent al jainismului, deși nu acesta este fondatorul de drept al cultului, ci doar ultimul mare punct de influență prin dezvoltarea jainismului.
Originile acestei viziuni religioase datează din perioada cuprinsă între cel de-al treilea și cel de-al patrulea mileniu dinaintea erei noastre, în timp ce despre Marahiva se crede că s-a născut undeva între 599 și 540, de asemenea în era veche. Marahiva este cel mai recent dintre cei 24 de tirthankara (profeți) ai cultului și ultimul din timpul prezent, ținând cont de ciclicitatea erelor din viziunea jainistă.
Ca și contribuție proprie, Marahiva a adăugat castitatea la cei 4 piloni deja existenți ai jainismului: lipsa violenței, a minciunilor, a posesiunilor și a furturilor. Viziunea jainistă, în aspectele sale spirituale, se concentrează asupra următoarelor idei:
- Nu există divinitate în sensul înțeles de celelalte religii, ci există ființe umane care, prin bunătatea lor, pot fi divinizate de către semeni.
- Religia jainistă este considerată a fi transateică, însemnând că nu se poate interpreta dacă aceasta admite sau nu existența unei divinități.
- Existența răului din lume constituie pentru jainiști un motiv pentru a refuza varianta unei divinități atotputernice.
- Cei care ajung să fie venerați, prin comportamentul lor, sunt cei care se eliberează de ciclul nașterii și al morții, atingând astfel perfecțiunea.
- Jainiștii nu cred în capacitatea unei divinități de a controla Universul și nu consideră că acțiunile oamenilor sunt judecate de către această entitate superioară. În schimb, viziunea jainistă apreciază că frumusețea și calitatea vieții sunt dictate de către karma, care este rezultatul acțiunilor realizate în viețile anterioare.
- Oamenii sunt egali în viziunea jainistă: pe de o parte, toți oamenii au o capacitate egală de a deveni perfecți, iar pe de altă parte, cei care au atins acest stadiu sunt, de asemenea, egali între ei.
Doctrina jainistă reprezintă o filosofie a religiei extrem de interesantă, prin valorile promovate, destul de diferite de gândirile religioase clasice. Deși influența jainismului a scăzut considerabil de-a lungul timpului, hinduismul fiind religia care s-a răspândit în detrimentul celei dintâi, jainismul a început să recâștige adepți și să fie redescoperit ca religie, începând cu secolul al XIX-lea.
