Ghid Etic străvechi. Legile morale și politice ale lui Pitagora
Pitagora (580 – 495 î.e.n.) a fost un filozof și matematician grec, originar din insula Samos. El a creat pitagorismul, filozofie care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei. Tradiția îi atribuie teorema geometrică ce-i poartă numele și tabla înmulțirii. Scrierile sale nu s-au păstrat, dar ideile și descoperirile i-au fost consemnate de discipolii apropiați, iar doctrina sa ne-a parvenit prin lucrările lui Aristotel și ale lui Sextus Empiricus.
Pitagora poseda, în mod strălucit, arta civică şi politică, ştiinţa legilor şi îndatoririlor față de societate. Conducătorii diferitelor republici mergeau să ia lecţii de la el. Doctrina lui Pitagora a creat discipoli legislatori excelenţi.
Legile sale morale și politice, despre care el spunea că nu sunt destinate celor ce trec, ci generațiilor ce vor veni, se pot constitui și astăzi într-un ghid pentru orice popor și legiuitorii lui.
Iată câteva dintre cele 3.506 legi ale lui Pitagora:
– Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile.
– Legea să pedepsească numai faptele. Ea nu trebuie să se lase înrâurită de vorbe, înscrisuri ori gândurile vinovatului.
– Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea socoteală când o părăsesc.
– Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.
– Magistratule! Fii asemenea unui vas fără toarte: astfel oamenii nu vor şti de unde să te apuce.
– Magistratule! Nu-i lăsa păianjenului timpul să-şi întindă pânza pe cartea legii.
– Magistraţi! Nu daţi voie poporului şi copiilor să se obişnuiască să poarte arme.
– Bate două pietre şi vor scoate scântei. Nu lăsa două popoare să se ciocnească: va ţâşni sânge.
– Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai între morţi.
– Ca să-ți duci trupul îmbătrânit, nu cere cârje decât de la copacul pe care l-ai sădit tu în tinereţe.
– Dacă nu ai mai multe pofte decât nevoi, eşti un înţelept.
– Viaţa e o răscruce. Tinere, ai grijă să nu te înşeli când îţi alegi calea: căci una e calea binelui, iar cealaltă a răului.
– Nu dispreţui evreii pentru că se închină unui măgar; sunt oare mai înţelepte naţiunile care venerează un om?
– Îndepărtaţi-vă cu respect de omul care chibzuieşte. Gândirea e lucru sfânt.
– Nu aştepta mulțumiri atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
– Rămâi sărman, dacă pentru a fi bogat trebuie să te înjoseşti sau să-ţi murdăreşti mâinile.
– Fii modest: modestia e un veşmânt uşor, de o culoare plăcută vederii şi uşor de purtat.
– Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.
– La moarte, să nu laşi fiului tău alte datorii în afară de cea a recunoştinţei.
– Dacă sunteţi întrebaţi „În ce constă fericirea?”, spuneţi „În a fi în armonie cu tine însuţi”.
– Nu deschide gura dacă nu ai de spus ceva desăvârşit sau folositor.
– Nu te duce la preot ca să-ţi speli conştiinţa; aceasta este grija ta.
– Vrei să guşti plăcerile unei vieţi armonioase de familie? Ia o femeie cu care să te potriveşti, în aşa fel încât să nu-ţi dai prea multă osteneală s-o ridici până la tine sau să cobori până la ea.
– Actul perpetuării este un lucru sfânt.
