Sfera cu origini extraterestre. La câteva decenii după descoperirea sa, Sfera Betz rămâne un mister științific
Așa-numita „sferă extraterestră” a fost descoperită în anul 1974. După mai multe teste, experții au ajuns la concluzia că obiectul este o sferă sensibilă la câmpurile magnetice, la numeroase emisii de sunet și la stimularea mecanică. Aceasta a fost capabilă să reziste la o presiune de 120.000 de livre-forță pe inch pătrat, ajungându-se astfel la concluzia că era compusă din oțel inoxidabil, în special aliaj feros magnetic.
Misterioasa sferă Betz este doar unul dintre multele obiecte descoperite pe Pământ care sfidează complet logica și rațiunea.
Din timpuri străvechi, oamenii de pe Pământ au descoperit numeroase obiecte enigmatice care, după părerea multora, reprezintă dovada clară a existenței civilizațiilor extraterestre, a călătoriilor în timp și a civilizațiilor pierdute care au trăit cândva pe Pământ.
De multe ori istoria a dovedit că strămoșii noștri au fost cu mult mai avansați decât ne-am fi putut închipui. Cu toate acestea, în multe ocazii, am rămas absolut uluiți de intriga și misterul acestor descoperiri – adesea extrem de bizare, neputând fi explicate de știința modernă.
Printre numeroasele obiecte ciudate descoperite pe Pământ se numără și așa-numita sferă Betz. Găsită în anul 1974, bizara sferă metalică a intrat în atenția SUA.
Originea sferei nu a putut fi niciodată pe deplin explicată de către experți, deși au fost propuse diverse teorii. Printre acestea, există unii cercetători care sugerează – având în vedere caracteristicile particulare ale artefactului – că poate fi un obiect extraterestru.
Sfera a fost descoperită în anul 1974, atunci când Terry Mathew Betz – de unde și denumirea ulterioară – un student la medicină, a descoperit obiectul după un incendiu puternic care a distrus o suprafață foarte mare a unei păduri din apropierea casei lui din Jacksonville.
Obiectul, de aproximativ 20 cm în diametru, era în stare perfectă și avea un triunghi misterios pe suprafața sa.
Familia Betz a concluzionat că probabil ar fi provenit din rămășițele unui satelit sau echipament militar, însă nu a existat niciun crater cauzat de eventualul impact sau orice alt semn în împrejurimi. Doar incendiul masiv, atât.
Ulterior au început să se întâmple lucruri ciudate. Potrivit relatărilor familiei, sfera metalică părea să reacționeze la anumite note muzicale. De asemenea, familia Betz a observat un comportament ciudat din partea câinelui lor. Pe care l-au atribuit unor unde de înaltă frecvență emise de obiect, nepercepute de auzul uman. Și, de parcă nu ar fi fost îndeajuns de bizară, sfera – au relatat membrii familiei – dacă era așezată pe podea și împinsă, își schimba direcția de la sine, revenind în punctul de plecare.
Jacksonville Journal a trimis un fotograf, Lou Egner, să surprindă acest fenomen misterios.
„S-a rostogolit mult, apoi s-a oprit. Doamna Betz a spus să aștepte un minut. S-a întors de la sine și s-a rostogolit la dreapta. Apoi s-a oprit din nou. Apoi s-a întors, s-a rostogolit la stânga, a făcut un arc mare și s-a întors imediat în locul de unde pornise. Mai mult decât atât, se putea auzi un sunet ciudat venind din interiorul sferei.”
Declarația a fost făcută de un reporter de la Tampa Bay Times.
Cu toate acestea, mass-media nu a fost singura interesată de această sferă misterioasă.
Se spune că Marina Statelor Unite, precum și NASA, și-au arătat interesul în momentul descoperirii obiectului și, deși familia a refuzat inițial să le-o ofere, ulterior au acceptat (chiar au dorit) acest lucru, din cauza numeroaselor fenomene inexplicabile.
Chris Berninger, purtător de cuvânt al US Navy, după ce a intrat în posesia sferei, a declarat:
„Primele noastre analize nu ne-au condus nicăieri. Vom utiliza o mașinărie mai performantă și vom efectua, de asemenea, teste spectrograf, pentru a determina din ce metal este fabricată. Cu siguranță este ceva bizar cu această sferă.”
Însă, cu cât au fost efectuate mai multe teste, cu atât oamenii de știință au fost mai uluiți.
Analize ulterioare au arătat că învelișul „bilei spațiale” avea o grosime de aproximativ 1 cm și că sfera era capabilă să reziste la o presiune de 120.000 de livre-forță pe inch pătrat, ajungând la concluzia că era compusă din oțel inoxidabil, în special aliaj feros magnetic.
În mod interesant, acest aliaj prezintă rezistență și tenacitate îmbunătățite la coroziune, ceea ce îl face ideal pentru construcțiile navale și aeronautice.
Dr. James Albert Harder — profesor emerit de inginerie civilă și hidraulică la Universitatea din California, și-a arătat și el interesul pentru misterioasa sferă.
Acesta a afirmat, pe baza studiilor sale cu raze X, că “cele două sfere interne sunt alcătuite din elemente mult mai grele decât orice alt lucru cunoscut științei. Cel mai greu element produs până acum în orice reactor atomic de pe Pământ are un număr atomic de 105, iar cel mai greu element care apare în mod natural pe Pământ este uraniul, cu un număr atomic de 92. Sfera Betz are numere atomice mai mari de 140. Dacă cineva ar fora în sferă probabil că masele ar deveni critice și ar exploda precum o bombă atomică.”
Pe lângă numeroase teste, așa-numita „minge venită din spațiu” a fost examinată și de dr. Carl Williston de la Omega Minus One, o instituție situată în statul Louisiana la acea vreme.
În șase ore de testare, Dr. Williston a descoperit că sfera conținea trei poli magnetici și, posibilm, și un al patrulea.
Acesta a declarat că aspectul câmpului magnetic a fost o descoperire care l-a uluit complet, densitatea de flux a câmpului părând să varieze din punct de vedere al puterii pe baza unui model total necunoscut.
Altfel spus, puterea porțiunii magnetice a variat în sus și în jos. În 1974, acest fenomen nu era cunoscut în domeniul fizicii. Același lucru valabil și în cazul polilor multipli.
Testele cu raze X au scos la iveală mai multe mistere. Sfera Betz era precum o păpuşă rusă Matrioşka venită din spaţiul cosmic – un mister ascundea un altul, care ascundea un altul, ș.a.m.d.
X-Ray a dezvăluit 3 forme sferoide similare în interiorul sferei. În mod curios, aceste 3 forme aveau un „aură” în jurul lor, ca și cum ar fi fost înconjurate de un material cu o densitate diferită. Metalul era similar cu oțelul inoxidabil, dar avea un conținut necunoscut, care îl făcea ușor diferit.
Complet uluiți de compoziția și caracteristicile sale, experții au ajuns la concluzia că sfera neobișnuită era sensibilă la câmpurile magnetice, la numeroase emisii de sunet și la stimularea mecanică. Era atât activă, cât și pasivă. Un mister absolut.
