La Quemada, enigmaticul complex mezoamerican
La Quemada reprezintă un complex mezoamerican, situat pe un mic munte central al Văii Malpaso din centrul Zacateca, Mexic.
Situată la granița de nord sau la periferia Mesoamericii, La Quemada a făcut obiectul diverselor interpreter, în încercarea de a asocia așezarea cu diferite culturi regionale.
A fost caracterizată ca un avanpost toltec, o fortăreață Teotihuacán, un centru Purépecha, un complex Chichimeca sau sugestia capricioasă din secolul al XVIII-lea conform căreia La Quemada reprezintă locul legendar al Chicomoztoc, pe care aztecii mexicas, tepanecs, acolhuas și alți nahuatl îl considerau căminul lor mitologic.
La Quemada datează aparent din perioada epiclasică (600 – 900 d.Hr.), deși au fost înregistrate date anterioare și ulterioare care fac ca fundația sitului și originile să fie neconcludente.
La Quemada este împărțită în trei complexe și este formată din platforme de zidărie care au funcționat ca fundații pentru structurile superioare. Situl are o concentrație mare de clădiri ceremoniale, dintre care unele sunt complexe formate din 50 de platforme de terase și cel puțin 13 piramide.
Elementele arhitectonice au fost construite folosind riolit (o rocă magmatică extruzivă formată din magmă bogată în siliciu, extrudată dintr-un orificiu vulcanic) și plăci de granit care au fost extrase local, din versantul muntelui.
Structurile principale includ: Salón de las Columnas (Sala Coloanelor), Juego de Pelota (Sala de joc), El Cuartel (sediul), Ciudadela (incinta fortificată), Pirámide de los Sacrificios (Piramida Sacrificiilor) și Pirámide Votiva (Piramida votivă). În jurul complexului se află Muralla, un zid perimetral defensive, de 4 metri înălțime și 3 metri grosime, care a fost construit spre sfârșitul civilizației.
Săpăturile au descoperit depozite extinse de schelete umane, grămezi de oase dezarticulate și arse, cranii suspendate și morminte sub podea. Unele dintre oase au fost probabil depuse în reverență față de strămoși, în timp ce altele aparțineau dușmanilor și erau afișate pentru a simboliza o ordine socială înrădăcinată în violență.
Datele obținute din nucleul La Quemada sugerează că locul a fost aparent abandonat sau mult redus în momentul în care toltecii erau în ascensiune. În această perioadă, au fost documentate două faze de distrugere prin incendiu, prima între 854 și 968 d.Hr. și cea din urmă între 1018 și 1163 d.Hr.
