Magonia, misteriosul tărâm de dincolo de nori, de unde veneau ”navele cerești”
Magonia este un presupus tărâm ceresc, de unde își făceau apariția nave misterioase. Cel puțin așa se credea cu peste 1.000 de ani în urmă, moment în care a fost menționată pentru prima dată această împărăție.
Istoria conține numeroase referiri ale unor locuri care astăzi sunt complet pierdute. Unele dintre ele au fost redescoperite, precum Memphis, vechea capitală a Egiptului. Însă majoritatea rămân pierdute pentru totdeauna, așa cum a fost și cazul Muntelui Turquoise din Afganistan.
Magonia este, de asemenea, un astfel de loc pierdut, aproape uitat de istorie. De fapt, mențiunea principală a acestui loc aparține unui episcop din orașul Lyon – pe nume Agobard. În 815, acesta a descris în lucrarea sa, Lober Contra Insulam Virgi Opinionen, o împărăție cerească, aflată dincolo de nori, din care soseau nave misterioase.
Toate aceste informații s-au bazat pe faptul că oamenii din acele vremuri observau aceste nave misterioase coborând din ceruri.
Cât de adevărate sunt toate aceste informații?
A existat cu adevărat Magonia sau este vorba despre un simplu mit, despre o fantasmagorie?
Unde se afla Magonia?
Magonia era un tărâm ascuns, care plutea undeva dincolo de nori. Locuitorii săi, numiți ”marinarii aerieni” vizitau ținuturile de dedesubt, aducând furtuni și ploi și furând recoltele oamenilor.
Acest tărâm ascuns a fost creat de patru entități (sau grupuri), cunoscute sub numele de Mambo, Ghicitorul, Magii și Femeia Pădurii, pentru a scăpa de persecuție. S-a zvonit că Magonia era sălașul unor spirite puternice, care puteau fi ușor înfuriate sau mulțumite cu ofrande sincere, precum pâinea și dulciurile.
Se spunea că locuitorii acestui tărâm misterios din nori – cunoscuți sub numele de magonieni – călătoreau la bordul unor nave stranii. Ei erau cei responsabili cu furtunile și, totodată, cei care provocau numeroase nenorociri pe Pământ.
Agobard, în scrierile sale, spunea că Locuitorii Cerurilor, atunci când erau supărați, aduceau grindina și, astfel, culturile oamenilor se stricau. Astfel că, prin această grindină, ei furau, de fapt, roadele pământenilor.
Mit sau adevăr?
Astăzi, povestea Magoniei pare desprinsă din fantasmagoria vremurilor trecute. Însă odinioară lucrurile erau mult mai complicate decât acum, mai ales că nu puțini au fost cei care au văzut acele nave care veneau dintre nori.
Vechea idee babiloniană era aceea că marea se curba într-un arc chiar deasupra bolții cerului și adânc sub pământ – Gervasius din Tilus.
Hervase din Tilbury a notat și el ceea au văzut mulți oameni ai acelor timpuri. Era vorba despre o navă cu pânze pe care enoriașii bisericii din Gloucestershire au observat-o pe cer într-o zi de duminică. Ancora s-a prins de o piatră funerară, iar un om din corabie a încercat s-o elibereze. Vasul s-a mișcat de parcă ar fi plutit pe apă; iar cei de sus păreau că nu-i văd pe curioșii care îi priveau cu uimire de jos, de pe Pământ.
”Este un eveniment remarcabil dezvăluit în timpul vieții noastre, care tinde să demonstreze că marea este mai sus decât pământul” – scria Hervase din Tilbury la acea vreme.
Povestea marinarului Gervase, care plecase în Irlanda, ne spune că acesta s-a aplecat peste bord ca să-și spele cuțitul, care însă i-a căzut din mână. Când s-a întors acasă, soția i-a spus că un cuțit a căzut prin fereastra casei și s-a înfipt direct în masă. Auzind această mărturie, Gervase scria, în jurul anului 1211:
”Cine se mai îndoiește că există o mare deasupra noastră, fie în văzduh, fie printre nori?”
În 1873, presa din Cornwall, Anglia, scria despre frumusețea navelor misterioase care se văd printre nori.
Acestea sunt cele mai importante mărturii despre Magonia, dar cine poate confirma existența unui sâmbure de adevăr? Oare ce vedeau pe cer oamenii acelor vremuri?
Ce informații cunoaștem despre Magonia?
1. Primele referințe înregistrate despre navele misterioase datează din Europa medievală, atât în picturi, cât și pe pergamente și descriu întâlniri cu locuitorii tărâmurilor din ceruri (regatelor aeriene) care au atacat ținuturile umane de dedesubtul lor.
2. Oamenii străvechi au numit aceste împărății Magonia sau Câmpul (Câmpurile) Domnului Ceresc, din italianul mago (câmp) și sufixul ”-ia”.
3. Ufologul Jacques Valli, care a inspirat personajul din filmul lui Steven Spielberg, Întâlnire de gradul trei, a scris cartea Passport to Magonia, în care a încercat să facă o legătură între întâlnirile moderne cu OZN-uri și întâlnirile antice cu aceste entități misterioase.
4. Locuitorii săi erau numiți Domnii Cerului. Oamenii din Evul Mediu nu i-au considerat divinități în sine (aceasta este o interpolare scolastică medievală ulterioară a lui Pentarh), dar erau recunoscuți ca ființe cu o mare putere, demne de respect și uneori de ispășire.
5. Documentele de arhivă ale Evului Mediu menționate mai sus descriu și un ordin mistic de magicieni și maeștri ai vremii – cunoscuți sub numele de tempestari – care puteau comunica și coopera cu locuitorii din Magonia.
6. Se spune că acești oameni misterioși din tărâmul ceresc Magonia au venit dintr-un loc îndepărtat, departe în zorii timpurilor, atunci când ”mările de sus” (cerul) și ”mările de dedesubt” (lumea din ocean) erau încă una și aceeași.
Informații despre Magonia nu mai există astăzi. Aceste mituri și legende au dispărut de foarte multă vreme, iar adevărul stă ascuns în negura timpului.
Nimeni nu poate spune cu exactitate ce anume vedeau strămoșii noștri pe cer.
Oare să se fi înșelat ei? Să fi fost vorba doar despre o iluzie colectivă?
Sau adevărul este, de fapt, dincolo de înțelegerea noastră?
Un mare mister…
