Mistere antice: civilizațiile dispărute. Oamenii cu Ochi de Lună


Există numeroase povești și legende uitate. Cândva, acestea erau transmise din generație în generație cu mândrie. Astăzi însă, sunt privite ca niște povești de adormit copiii – nimeni nu le mai prețuiește, chiar dacă ele poartă și un sâmbure de adevăr.

Când popoarele europene au pus piciorul pentru prima dată pe continentul american, au intrat în contact cu diferite triburi. Cele mai multe erau destul de diferite ca obiceiuri, aspect și limbă. Și din momentul acestui prim contact s-au păstrat câteva legende destul de unice, documentate în forma lor originală de acești primi cronicari.

Fără îndoială, cea mai misterioasă dintre toate legendele nativilor americani este povestea Oamenilor cu Ochi de Lună, misterioșii oameni albi care s-au luptat și s-au amestecat cu nativii americani cu mult înainte de sosirea europenilor. Ar putea exista vreun adevăr în acest mit?

 

O rasă unică de oameni

Intrând în contact cu tribul nativ american Cherokee, coloniștii europeni au aflat despre un fapt istoric inedit. Bătrânii tribului le-au vorbit despre o rasă unică de oameni, care a venit pe teritoriul lor cu multe generații în urmă.

Oamenii cu ochi de Lună

Aceștia au fost numiți Oamenii cu Ochi de Lună. Legenda spune că acești misterioși, incapabili să vadă ziua, s-au luptat cu cei din tribul Cherokee. Războiul a fost câștigat de nativii americani, dar Oamenii cu Ochi de Lună au rămas pe teritoriul american, unde au conviețuit în cele din urmă cu amerindienii.

Prima confirmare documentară europeană a legendei datează din 1797, când faimosul botanist și profesor american Benjamin Smith Burton, în cartea sa, a scris despre acești oameni străvechi. El se referă la colonelul Leonard Marbury, care a servit ca intermediar între guvernul american și tribul Cherokee.

Burton scria:

„Chiraka spune că atunci când au ajuns pentru prima dată în țara în care locuiesc, au descoperit că existau anumiți Oameni cu Ochi de Lună, care nu puteau vedea în timpul zilei.”

Burton nu a fost singurul care a scris despre acești oameni misterioși.

Exploratorul galez Lionel Wafer Wafer, în cartea sa, A new voyage and description of the Isthmus of America, publicată în 1699, scria:

Printre oamenii acestei țări, există un tip de oameni atât de neobișnuiți, încât nu am mai văzut sau auzit niciodată în nicio parte a lumii. Sunt albi, iar printre ei sunt ambele sexe; se deosebesc de indieni în principal prin culoarea pielii, dar nu doar prin aceasta. Pielea lor nu este la fel de albă ca cea a europenilor, ci mai degrabă asemănătoare cu cea a unui cal alb.

Căci ei mai au și o altă proprietate remarcabilă: corpul lor este acoperit cu un puf subțire, scurt, de culoare albă. Bărbații ar fi avut probabil bărbi mari și albe, dacă nu și-ar fi smuls firele de păr.

Sprâncenele lor sunt, de asemenea, albe ca laptele, la fel ca părul de pe cap (și foarte subțiri). Și mai ciudat, pleoapele lor se curbează și se deschid într-o formă alungită, îndreptată în jos la colțuri și formează o semilună, îndreptată în jos.

Prin urmare, pentru că ei văd la fel de clar într-o noapte cu Lună, i-am numit cu Ochi de Lună. Căci ei văd prost la lumina zilei, iar ochii le lăcrimează ziua.

Dar, în ciuda faptului că ziua sunt letargici, plictisiți și neliniștiți, când vine noaptea, reînvie și devin activi, aleargă în afara satului și în pădure și sar ca niște rațe sălbatice.”

Anunt

 

Mai mult decât o legendă

În 1902, scriitorul James Mooney a încercat să lege povestea lui Benjamin Barton cu alte povești similare pe care le-a adunat. Cartea sa, Cherokee Myths, revizuiește opera unui alt istoric american timpuriu, John Haywood. Acesta din urmă a scris, în 1823, în Natural and Aboriginal History of Tennessee despre „oamenii albi care au fost parțial exterminați și expulzați din Kentucky și probabil și din West Tennessee”.

Oamenii cu ochi de Lună

Haywood a adunat poveștile Cherokee, transmise din generație în generație, care descriau modul în care au cunoscut „oamenii albi” la râul Little Tennessee. Acolo au descoperit fortificații care conțineau „sape, topoare, pistoale și alte ustensile metalice”. Ajunși pentru prima dată în această regiune, Cherokee nu a mai întâlnit alți nativi.

Potrivit poveștilor, ei au descoperit o serie de fortificații care se întindeau pe râul Tennessee până la Chickamauga Creek. Au dat locația exactă a trei astfel de forturi. Evident, nativii americani erau în război cu acești oameni albi, împingându-i înapoi la gura Marelui Chickamauga, unde fusese încheiat un anumit tratat pentru a le permite bărbaților albi să trăiască în pace.

 

Prima civilizație?

Una dintre cele mai bune surse pentru această poveste este însă povestea guvernatorului din Tennessee, John Sevier. În timpul său, multe zone din Appalachia aparțineau poporul Cherokee. Potrivit unor surse, John Sevier a vizitat, în 1782, un loc unic în Georgia, Mount Fort.

Acolo l-a întâlnit pe venerabilul șef Cherokee Okonostota, care avea 90 de ani (în 1782) și a auzit de la acesta o poveste unică. Șeful tribului susținea că ”fortul a fost construit de oamenii albi, din cauza apei mari”. Okonostota povestea că acești bărbați ”au traversat apa mare și au ajuns mai întâi la gura râului Alabama, lângă Mobile”.

Ar putea fi vorba de Oamenii cu Ochi de Lună?

Unele povestiri europene timpurii descriu triburi de nativi americani, care nu erau ca toți ceilalți ”oameni roșii”, ci arătau ca europeni, aveau barbă, părul alb și ochii albaștri. Aceste relatări afirmă că astfel de triburi de indieni vorbeau o limbă ciudat de asemănătoare cu galeza și că unii exploratori au putut chiar să comunice cu ei în acea limbă.

De exemplu, pe 26 noiembrie 1608, Peter Wynn, un membru al grupului de explorare al căpitanului Christopher Newport, care a mers în satele monacoenilor, un trib nativ care vorbea limba Virginian Siouan, i-a scris o scrisoare lui John Egerton. În scrisoare, Newport l-a informat pe Egerton că pronunția monacoanilor este similară cu cea a galezei vorbite de Wynn și i-a cerut acestuia să acționeze ca interpret.

 

Mount Fort

Oamenii cu ochi de Lună

Unul dintre locurile enigmatice – care pot face legătura între teoriile exploratorilor medievali galezi și Oamenii cu Ochi de Lună – este așa-numitul Mount Fort. Situat în statul Georgia, acest munte păstrează în vârful său rămășițele unei formidabile cetăți de piatră. Zidul de piatră, lung de aproximativ 270 de metri, amintește de tradiția europeană de construcție a castelelor și forturilor.

John Sevier menționează o descoperire curioasă făcută în 1799: șase schelete în armură de cupru, fiecare dintre ele fiind gravată cu stema Țării Galilor. În acest sens, Sevier a afirmat cu încredere că prințul Madoc și galezii săi au fost primii oameni albi care au ajuns în Alabama și Georgia.

Este oare posibil ca Oamenii cu Ochi de Lună să fi venit din Europa, mai precis din Țara Galilor?

Existența Oamenilor cu Ochi de Lună este confirmată de numeroase fapte, dar încă nu știm nici astăzi pe deplin cine au fost aceștia și care era originea lor.

Anunt

Like it? Share with your friends!

error: Content is protected !!