Misterele creierului uman. Stresul cronic. Epuizarea mentală și emoțională. Fenomenul de burnout
În această perioadă modernă, contemporană, cu multiple probleme care se ivesc aproape în fiecare zi, există un fenomen constatat din ce în ce mai des, care apare cu precădere la persoanele active, cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. În speță, a apărut această afectare a sistemului nervos – care poartă denumirea de sindromul burnout.
Burnout-ul reprezintă un sindrom de epuizare nervoasă și este o problemă actuală în viața persoanelor care lucrează în toate domeniile care implică o interacțiune frecventă cu oamenii. Sarcinile preluate în ziua de astăzi de către o persoană în toate serviciile, în toate corporațiile sau în orice alt domeniu de activitate sunt din ce în ce mai multe.
Toată această aglomerare de sarcini duce la epuizarea capacității de funcționare la nivel emoțional și fizic a sistemului nervos. Acesta are o putere finită de absorbție de informații, pe care le prelucrează și apoi oferă răspunsurile. În cazul în care numărul acesta de informații, de solicitări sau de procesări la care este supus sistemul nervos depășește capacitatea sa de procesare, se ajunge la o stare de oboseală/de epuizare a activității sale.
Iar toate acestea duc la o scădere a performanței în locul cel mai important al activității noastre zilnice, adică la locul de muncă. Această epuizare este considerată, în toată lumea civilizată, drept un rezultat al stresului cronic, despre care este vorba în general. Nu este ceva rar, ci un fenomen frecvent, stresul cronic apărând la toată lumea, indiferent de solicitarea sistemului nervos. Și la doctori, și la avocați, și la corporatiști, și la IT-ști, și la informaticieni, și la parlamentari, etc. Toți suferă de acest stres cronic, care are multiple elemente caracteristice.
În primul stadiu, este vorba despre epuizarea emoțională.
A doua etapă este depersonalizarea, care vine la pachet cu răspunsuri detașate, negative, cu pierderea sensului pe care îl ai în raport cu cei din jurul tău.
Cel de-al treilea stadiu constă în rezultate profesionale scăzute. Realizările profesionale scad, ceea ce duce, nu în mod surprinzător, la fenomenul de incompetență și de productivitate scăzută.
Iar toate aceste fenomene – reprezentând un sindrom psihic – se completează cu un număr foarte important de elemente clinice. Pe plan fizic, se constată oboseală, insomnie, scăderea energiei generale, urmate de simptomele de natură psihologică: plictiseală, lipsă de control, anxietate, frustrare, furie, iritabilitate sau, cum spunem noi, românii, ne sare țandăra din orice. Apar apoi și simptomele cognitive, care se manifestă prin: atitudine negativă față de muncă, față de cei din jur, față de cei care lucrează, neîncredere în propria persoană, neîncredere în cei din jur, privirea tuturor elementelor exterioare sub aspect negativ, pesimist. Cele mai vizibile sunt simptomele legate de calitatea activității – mai exact, declinul: interesul scăzut, motivația scăzută, comportamentul non-etic.
Așadar, apare sub o formă complexă acest sindrom de burnout care, din nefericire, este frecvent. Numărul cazurilor de burnout care apar în domeniul neurologiei, psihiatriei și al tuturor științelor neurale este în creștere.
Este un fenomen ușor de recunoscut – el mai purtând și numele de neurastenie, așa cum era denumit anterior. Îl putem recunoaște destul de ușor: se identifică atât prin funcționarea socială și profesională a persoanelor afectate, cât și prin reacția la stres a tuturor celor suprasolicitați dintre noi, a persoanelor care au activități cu responsabilitate crescută.
Conducătorii de corporații, liderii de proiecte, șefii de departamente, antreprenorii nu mai reușesc să facă față activității respective. Și continuând activitatea profesională la un alt nivel, alături de activitatea socială și de situațiile din familie, ajung să experimenteze stări de epuizare totală a structurilor nervoase, creierul suferind pe de-a-ntregul. Și astfel se produce fenomenul în care celulele nervoase nu mai reușesc să facă față efortului solicitat.
Se prăbușește, în primul rând, elementul de apărare a celulei nervoase, elementul care îi dă imbold și care poartă numele de mielină. Astfel, apar în sistemul nervos zonele de demielinizare, care sunt recunoscute mai ales la persoanele non-hipertensive, deci nu sunt cauzate de alte leziuni (la persoanele care nu au scleroză multiplă). Aceste zone reflectă întocmai sindromul de burnout, care este extrem de grav, pentru că perpetuarea și propagarea lui pot duce la înmulțirea zonelor de demielinizare – ceea ce conduce, mai departe, la fenomene mult mai grave, adică ne îndreaptă cu pași repezi spre bolile neurodegenerative, odată cu înaintarea în vârstă, deci a patologiei vasculare cerebrale.
Ce este de făcut în fața acestei oboseli cronice?
În primul rând, nu trebuie să forțăm organismul și, în special, encefalul, să lucreze mai mult. Nu poate și nu are rost să-i dăm mai mult de lucru, să-i cerem mai mult creierului (suprasolicitându-l). Deci el trebuie să se odihnească, în primul rând. Prima regulă care trebuie asimilată este ”regula lui 8”: 8 ore de lucru, 8 ore administrație, 8 ore de odihnă. Această regulă conduce și la creșterea productivității muncii, iar pe de altă parte, odihna creierului se va efectua în condiții bune. Și nu ne referim doar la somn, ci la întregul ambient de odihnă.
Al doilea pas ar fi evitarea tuturor elementelor de stres care duc la epuizarea sistemului nervos. Dacă activitatea la locul de muncă este stresantă, se poate reduce, în condițiile în care depășește capacitățile naturale. De fapt, ea trebuie chiar întreruptă, pentru că altfel va provoca un dezastru, atât pentru persoana respectivă – care este în burnout – cât și pentru persoanele din jur, care colaborează cu persoana în cauză, ducând la o insatisfacție totală în relațiile de zi cu zi și la dereglări de comunicare.
În al treilea rând, concediul trebuie să fie concediu. Nici nu se pune problema de a nu avea concediu, de a nu ne relaxa total. Concediul ar trebui să aibă loc în natură, dacă se poate, în condiții cât mai plăcute, cât mai relaxante, în funcție de preferințele fiecărei persoane. Personal, recomand zona submontană sau montană, acolo unde pădurea, aerul și apa cât mai curate sunt extrem de benefice pentru sistemul nervos.
Medicația suplimentară nu trebuie să fie una care să forțeze sistemul nervos să lucreze. Toate aceste stimulente – precum ciocolata și cafeaua – au efect doar temporar (pentru moment), însă ulterior duc tot la epuizarea sistemului nervos.
Când eram student, în perioadele de suprasolicitare, de sesiuni, în care trebuia să lucrăm, să stăm nopțile și să memorăm pagini întregi, am folosit și eu aceste stimulente, cel mai frecvent cafeaua. Pentru o perioadă scurtă, rezultatele au fost bune, memorarea era formidabilă, dar celula nervoasă era stoarsă, exact ca o lămâie. Dacă am continua cu acest stil de viață, nu ne-am mai putea aștepta să avem o celulă nervoasă și o funcționalitate cerebrală relaxate, bune și sănătoase, ori noi asta ne dorim pentru mult timp de acum înainte.
Pentru că nu trăim de azi pe mâine, ci trăim zeci de ani. Speranța de viață în lumea occidentală ajunge în momentul de față până aproape de 100 de ani. Întrebarea este cum ne putem ține celula nervoasă să funcționeze în condiții bune până la vârsta de 100 de ani. Și cum putem face în așa fel încât nu doar funcționarea să fie în parametri optimi, ci și performanța celulei celulei nervoase să fie la un nivel ridicat, înțelegând prin aceasta că putem să ne auto-îngrijim până la vârsta de 100 de ani, astfel încât să nu depindem de cei din jur sau de o casă de ajutor de sănătate (să nu devenim, adică, invalizi). Totul depinde de creierul nostru. Puterea este în mintea noastră.
Cu alte cuvinte, întorcându-ne la subiect, nu trebuie să ajungem la sindromul de burnout.
O altă rețetă recunoscută în contracararea fenomenului de epuizare este alimentația, care trebuie să fie cât mai echilibrată, cât mai naturală, cât mai ușoară. Știm foarte bine că alimentația pe bază de legume și fructe nu trebuie să lipsească. La fel și uleiurile pe bază de pește slab, carnea foarte slabă și toate semințele care fac foarte bine creierului. Dacă mai adăugăm și ceaiurile – ceaiul verde, de exemplu, este foarte bun, în cantități moderate – precum și apa (cât mai alcalină), toate acestea sunt extrem de benefice pentru funcția cerebrală.
Drept dovadă, precum am mai spus de-a lungul timpului, persoanele care locuiesc pe insulele grecești sunt foarte relaxate, nu au probleme de burnout, sunt în general vesele, optimiste, energice, cu o activitate îndelungată, dar și cu o stare fizică și psihică corespunzătoare.
În concluzie, nu trebuie să ajungem la burnout. Iar dacă am ajuns, trebuie să remediem imediat situația creată, pentru a avea un creier cât mai sănătos. Există zone de tratament pentru burnout, zone de detoxifiere cerebrală, pentru că – de ce să n-o spunem – suntem intoxicați și noi, după același model cu cel al poluării de afară. Intoxicați cu informații care se succedă cu viteze amețitoare, intoxicați cu Breaking News-uri, intoxicați cu tot felul de știri care fac rău creierului.
Am auzit frecvent la TV, în anii ce-au trecut: ”Încă un caz de infectare a apărut în locul cutare. Încă atâtea cazuri de infectați au decedat.” Toate aceste săgeți informatice (atât de nocive) ajung în creier și nu duc decât la importante și ireversibile leziuni cerebrale. Asta deoarece creierul nu se odihnește, ci visează asemenea lucruri, transformând informația simplă într-un dezastru, iar acest dezastru duce, precum face și un bulgăre de zăpadă, la o adevărată avalanșă.
Acest burnout care are loc în societatea actuală – în societatea computerizării, a informatizării – trebuie să nu atingă persoana noastră. Trebuie să ne ținem cât mai departe, la o distanță cât mai mare de așa ceva. O metodă foarte simplă ar fi aceea de a nu deschide televizorul decât ocazional, la anumite lucruri frumoase, care vă plac: un concert, un talk-show, o emisiune despre cultură, despre artă, despre fotbal, etc., dar nu intrați în amănunte care fac rău creierului și care aduc numai informații negative, de tip scandal, dezastruoase pentru sănătate.
Referitor la burnout, trebuie să menționez studiile făcute asupra odihnirii creierului. Mintea noastră (creierul uman) – mai ales partea superioară, numită telencefal – trebuie să se odihnească, are nevoie să doarmă. Acest lucru a fost dovedit de fiziologii ruși, de școala rusă de neurofiziologie, care arată importanța somnului în refacerea cerebrală. Astfel, refăcându-se celula nervoasă, se reface întregul organism.
Privarea de somn – în cazul artiștilor, al oamenilor politici, al persoanelor care lucrează noaptea – duce la leziuni ireversibile ale sistemului nervos. Și nu doar că apare fenomenul de oboseală cerebrală, de epuizare (burnout), dar pot apărea și alte fenomene. Sunt persoane care au ieșit din burnout și la care s-au descoperit inițial câteva leziuni demielinizate, dar care au continuat și s-au forțat să lucreze, ajungându-se astfel la boli neurodegenerative și, ceea ce este mult mai grav, la Alzheimer. Persoane politice din întreaga lume, de la cel mai înalt nivel, au sfârșit cu Alzheimer, Parkinson sau demență, toate dovedind suprasolicitarea sistemului nervos.
Prof. Univ. Dr. Neurochirurg Alexandru Vlad Ciurea
