Misterele lumii antice. Civilizația Cucuteni-Tripolie. De ce își ardeau așezările?

Misterioasa cultură Cucuteni-Tripolie a trăit în Europa de Est în urmă cu mii de ani.

Au lăsat în urmă o serie de artefacte antice fascinante, așezări distruse și sanctuare sacre.

Rămâne și astăzi neclar de ce și în ce fel a dispărut. De asemenea, tot un mister este și motivul pentru care oamenii acestei culturi își ardeau așezările în mod regulat, o dată la 60-80 de ani.

 

Descoperirea culturii Cucuteni-Tripolie

Cultura a primit, inițial, numele satului Cucuteni din România.

În 1884, Teodor T. Burada, după ce a văzut fragmente ceramice în pietrișul folosit pentru întreținerea drumului de la Târgu Frumos (la Iași), a investigat cariera din Cucuteni de unde a fost extras materialul. Acolo a descoperit fragmente de ceramică și figurine din teracotă.

În 1893, în Ucraina, Vicenty Khvoika a descoperit mai multe ruine antice în apropierea satului Tripolie, din districtul Obukhiv, regiunea Kiev.

Înainte de descoperirea de la Tripolie, Europa de Est nici nu exista pe harta istoriei antice. Totul s-a schimbat în momentul în care au început săpăturile de la Tripolie.

În acest fel, arheologii au descoperit această cultură misterioasă, extrem de avansată și care chiar a deținut unele dintre cele mai mari orașe din lumea antică. Aceste orașe puteau găzdui până la 15.000 de locuitori, fiind unele dintre cele mai mari așezări din istoria neolitică europeană (7000 î.e.n.-1700 î.e.n.).

Documentaţia privitoare la înălţimile culturale la care au ajuns vechii europeni oferă cele mai neaşteptate surprize, precum şi unele recorduri la nivel mondial:

• cele mai vechi aşezări urbane de mari dimensiuni din lume, în arealul culturii Cucuteni-Tripolie: Tallyanky – circa 10.000 oameni, Majdanec’ke – 7.500 oameni (de două până la patru ori mai mari decât cele mai vechi oraşe din Mesopotamia);
• cele mai vechi aşezări continuu locuite din Europa: Larissa din Tessalia, Varna din Bulgaria (de două ori mai vechi decât Atena sau Roma)
• case unifamiliale care acopereau suprafeţe de peste 100 metri pătraţi;
• primele şiruri de case cu două nivele din lume: mega-aşezarea Majdanec’ke din Ucraina;
• în Vechea Europă a fost realizată o precursoare a roţii olarului, această noutate tehnică apărând abia mai târziu în Mesopotamia;
• primele sigilii cilindrice rulante din lume;
• primele cuptoare în care temperatura poate fi controlată şi reglată;
• se foloseşte pentru prima dată tehnologia de turnare a metalului (procedeul de topire a cuprului)
• finele mileniului VI î.e.n.;- cele mai vechi artefacte din aur: tezaurul de la Varna, circa 4500 î.e.n.;
• în Vechea Europă se produceau vin şi ulei de măsline, cu câteva milenii înaintea grecilor;
• cele mai timpurii sisteme de notare cu folosire de semne convenţionale; este vorba de notarea cifrelor, ca şi de un sistem de scriere.

Stilul de viață

În ciuda descoperirii târzii a acestei culturi uitate, istoricii au reușit să pună cap la cap indiciile pentru a încerca să înțeleagă cum a funcționat această cultură neolitică. Se crede că în cultura Cucuteni-Tripolie femeile erau capul familiei. Ele au creat textile și ceramică și au efectuat, de asemenea, cea mai mare parte a muncii agricole.

Se crede că bărbații vânau, făceau unelte și îngrijeau animalele domestice, vânând atât cu capcane și unelte, precum și cu arcuri și săgeți, bâte și sulițe. Judecând după idolii feminini descoperiți în timpul săpăturilor, se pare că practicile lor religioase erau centrate pe o zeitate feminină – Marea Zeiță.

Alimentația culturii Cucuteni-Tripolie a constat, în principal, din cereale, cât și în creșterea animalelor. Cultivau grâu, ovăz, mei, secară, orz și cânepă. Pe lângă cereale, cultivau fructe și leguminoase, precum caise, prune, cireșe, struguri, mazăre și fasole.

În ceea ce privește efectivul de animale, ei au crescut vite, porci, capre și oi. Există unele dovezi neconfirmate că au fost domesticiți cai și în cultura Cucuteni-Tripolie. Pe lângă creșterea animalelor domestice, oamenii vânau căprioare, mistreți, vulpi și urși bruni. Ei și-au completat dieta folosind harpoane și cârlige, pentru a prinde și pește.

 

Comori arheologice și sanctuare sacre

Comorile arheologice recuperate din aceste situri includ statuete, arme și alte obiecte din cupru și alte metale, faianță cu modele complexe și materiale de construcție din lut.

Statuetele feminine au fețe fără caracteristici, în timp ce masculii au fețe ovale, alungite, cu nasuri proeminente și ochi adânci. Unele statuete sunt goale, în timp ce altele sunt îmbrăcate, stilurile de îmbrăcăminte schimbându-se de-a lungul anilor, iar femeile și-au purtat părul în diferite stiluri.

În timpul săpăturilor, arheologii au găsit mai multe sanctuare sacre. Artefactele găsite în interiorul acestor sanctuare au fost îngropate intenționat în pământ în cadrul structurii. Aceste obiecte sunt, în mod clar, de natură religioasă și au oferit informații despre unele dintre credințe și poate unele dintre ritualurile membrilor acestei societăți.

Multe dintre aceste artefacte sunt figurine sau statui din lut. Se presupune în mod obișnuit că multe dintre aceste artefacte sunt totemuri, despre care se credea că sunt impregnate cu puteri supranaturale.

 

Își ardeau așezările

În epoca mijlocie, cultura Cucuteni-Tripolie s-a răspândit pe o arie largă, din estul Transilvaniei în vest până la râul Nipru în est.

În această perioadă, populația a imigrat și s-a stabilit de-a lungul malurilor regiunilor superioare și mijlocii de pe malul drept (sau partea de vest) a râului Nipru, în Ucraina actuală. Populația a crescut considerabil în acest timp, ducând la stabilirea așezărilor pe platouri, lângă râurile și izvoarele majore.

În timp ce investigau ruinele, arheologii au observat ceva ciudat. Această civilizație și-a ars în mod deliberat casele. Scopul distrugerii periodice, undeva la 60-80 de ani, rămâne un mister, dar și motiv de controversă în rândul istoricilor. Unele dintre așezări au fost reconstruite de mai multe ori peste locuințele anterioare, păstrând forma și orientarea clădirilor mai vechi.

Un sit arheologic de la Poduri a dezvăluit faptul că orașul respectiv fusese ars și reconstruit de 13 ori.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla exact de ce cultura Cucuteni-Tripolie s-a angajat în această practică. Ceea ce este clar este că o astfel de relocare regulată a întregii comunități necesita o societate înalt organizată.

La crearea așezărilor, au folosit topoare din piatră și cupru pentru tăierea copacilor, spre a construi locuințe și structuri, care constau dintr-un cadru de lemn acoperit cu lut. Clădirile erau atât cu un etaj, cât și cu mai multe, cu bănci de lut și altare. Podelele și pereții interioare au fost decorați cu desene ornamentale în roșu și alb, concepute pentru a oferi protecție împotriva spiritelor rele.

Arheologii susțin că aceste așezări erau printre cele mai mari construite pe Pământ la acea vreme. Aceste așezări au fost bine planificate și bine construite, așa că este oarecum surprinzător să aflăm că locuitorii din Cucuteni-Tripolie își ardeau ritualic așezările la fiecare 60-80 de ani și apoi se mutau pe un nou teritoriu.

 

Sfârșitul culturii Cucuteni-Tripolie, un alt mister

Motivul dispariției culturii Cucuteni-Tripolie rămâne un mister. Savanții au dezbătut subiectul și există numeroase teorii.

Potrivit arheologului Marija Gimbutas, cultura Cucuteni-Tripolie a avut o ciocnire violentă cu civilizația Kurgan. Susținătorii acestei ipoteze susțin că a avut loc o ciocnire violentă în timpul celui de-al treilea val de expansiune Kurgan, între 3000-2800 î.Hr., punând definitiv capăt culturii Cucuteni-Tripolie.

 

Această civilizație enigmatică, absolut fascinantă, rămâne încă învăluită în mister.

Lasa un comentariu

comentarii