Prin labirintul minții omenești. Schizofrenia
Schizofrenia este o boală care afectează profund viața pacientului și a familiei acestuia, iar în lipsa unui tratament adecvat, chinul este imens și aproape constant.
În schizofrenie, simptomele pot fi clasificate în patru mari categorii:
◉ Simptome pozitive, această categorie cuprinzând ideile delirante, halucinațiile și tulburările de mișcare (catatonie, ecopraxie, ecomimie, agitație psihomotorie).
◉ Simptome negative:
- aplatizare emoțională (lipsa manifestărilor emoționale)
- avoliție (lipsa motivației),
- alogie (diminuarea ritmului și fluxului vorbirii spontane; poate reflecta sărăcirea gândirii),
- anhedonie (diminuarea sau lipsa capacității de a simți plăcere),
- deficit de atenție,
- retragere socială.
◉ Simptome afective:
- anxietate (teamă); care apare secundar halucinațiilor și/sau ideilor delirante
- alte simptome afective (dispoziție depresivă) care, de obicei, sunt de o intensitate scăzută și apar consecutiv episodului psihotic.
◉ Cognitive: afectarea atenției, afectarea memoriei și a funcției executive.
Așadar, schizofrenia este caracterizată prin semne de disociere mentală, discordanță afectivă și de activitate. În general, determină o rupere a contactului cu lumea exterioară și o repliere autistă.
Simptomele evidente sunt izolarea socială, inadaptarea la locul de muncă/școală/acasă, inadaptare în ceea ce privește igiena corporală, bizarerii în comportament, discurs vag.
Când simptomele afective se asociază cu simptomele psihotice, vorbim de o altă boală – tulburarea schizoafectivă.
SIMPTOME:
- Păreri și impresii care nu au nicio legătură cu viața reală
- Pacienții aud/văd/miros/simt lucruri care nu există în realitate
- Vorbire dezorganizată, nu se pune ordine în gândire
- Comportament dezorganizat, adesea cauzând probleme de integrare în societate
- Pacientul vorbește din ce în ce mai puțin
- Lipsa motivației, a unui țel în viață
- Probleme în menținerea concentrării pe termen lung.
Tipuri
Pe parcursul vieții, această boală poate avea evoluție diferită. Tipurile de schizofrenie prezentate mai jos descriu situația pacientului la un anumit moment al existenței lor. Din acest motiv, acest diagnostic poate varia de-a lungul timpului.
Schizofrenia paranoidă este forma cel mai des întâlnită. Simptomele predominante în acest caz sunt halucinațiile și ideile delirante. La nivel afectiv, întâlnim aplatizarea afectivă (tocirea afectului) și sentimente de inadecvare afectivă. În plan cognitiv, avem de-a face cu dezorganizare și incoerență, însă acestea sunt mai puțin pregnante, comparativ cu alte tipuri de schizofrenie. Este o formă a schizofreniei cu cel mai înalt grad de funcționalitate.
Schizofrenia dezorganizată/hebefrenică are, de obicei, un debut precoce, în intervalul 15-25 ani. Este, în principal, caracterizată de comportament și vorbire dezorganizate. Caracteristic acestei tulburări este o marcată tendință de izolare socială, iar la nivel afectiv întâlnim aplatizarea afectivă și inadecvare afectivă. Toate acestea au un impact puternic asupra gradului de funcționare, iar prognosticul acestei forme este cel mai rezervat.
Schizofrenia catatonică se caracterizează prin prezența simptomelor catatonice (poziții inadecvate ale corpului sau menținerea unei poziții rigide – blocare – rezistentă la toate eforturile de mobilizare). Se întâlnește fie agitația psihomotorie (o activitate crescută, fără un scop vizibil), fie stuporul (scădere marcată a reactivității, reducerea semnificativă a mișcărilor). La nivelul limbajului, apare frecvent refuzul de a vorbi sau repetiția cuvintelor.
Schizofrenia nediferențiată este o formă a schizofreniei în cadrul căreia pot apărea numeroase simptome psihotice. În acest caz însă, lipsește un tablou clinic care să definească predominanța unui anumit tip de simptome.
Schizofrenia reziduală reprezintă, de obicei, un anumit stadiu în evoluția bolii. Este un stadiu în care sunt absente simptomele pozitive (halucinațiile, ideile delirante). În acest stadiu, sunt prezente simptome negative (aplatizare afectivă, limbaj sărăcăcios, lipsa inițiativei, izolare socială).
Cauzele schizofreniei
De-a lungul timpului, s-au efectuat numeroase studii pentru cunoașterea și înțelegerea profundă a acestei boli.
Deși s-au făcut numeroase progrese în acest sens, totuși schizofrenia ascunde încă numeroase mistere.
În ceea ce privește etiologia acestei boli, studiile indică o etiologie multifactorială. Astfel, există cauze legate de componenta genetică (riscul pentru schizofrenie este de 13% dacă unul dintre părinți are această boală și de 46% dacă ambii părinți au schizofrenie). De asemenea, printre cauzele apariției acestei boli au fost identificate modificări ale dopaminei în anumite arii cerebrale (care pot fi induse, de exemplu, de consumul de droguri), infecții materne în perioada intrauterină, complicații perinatale, aspecte legate de creșterea într-un mediu disfuncțional (familii atipice, cu interacțiuni disfuncționale, care pot crea un mediu predominat de stres emoțional, acest lucru fiind un teren propice dezvoltării de boli psihice.)
Deși schizofrenia poate avea un debut brusc, există unele semne care, atent investigate, pot prevesti apariția schizofreniei. Cu cât este mai apropiată diagnosticarea și instituirea tratamentului de debutul bolii, cu atât mai bun este prognosticul pe termen lung.
Astfel, semnele care preced debutului schizofreniei sunt, în primul rând, tulburările de somn. Mai întâlnim izolarea socială, implicarea emoțională tot mai scăzută și scăderea performanțelor școlare. Adesea, debutul este precedat și de creșterea interesului pentru idei abstracte, filosofice, obscure, cu scăderea implicită a preocupării pentru aspectele funcționale si concrete ale existenței. De asemenea, scade interesul pentru aspectul fizic. Apare neglijarea stării de igienă, apar tulburări de atenție, anxietate și iritabilitate.
Tratament/Recuperare
Medicația modernă permite un control eficient al simptomelor, astfel pacienții au posibilitatea de a duce o viață normală, activă. Este, însă, important ca pacientul să urmeze tratamentul de mentenanță, precum și celelalte recomandări date de medicul curant.
De asemenea, studiile arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală și cea de suport pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului. Acestea pot crește funcționalitatea zilnică și pot crește aderența la tratamentul de specialitate. De asemenea, facilitează adoptarea unui stil de viață benefic în contextul bolii.
Recăderile
Majoritatea persoanelor care trăiesc cu schizofrenie au nevoie de tratament de mentenanță pentru păstrarea rezultatelor terapeutice și prevenția unor posibile recăderi.
Totuși, în pofida acestor măsuri, pe fondul unor evenimente traumatice, a condițiilor de viață solicitante sau a altor contexte psiho-stresante, pot reapărea episoade cu simptomatologie accentuată care să interfereze cu funcționalitatea pacientului. Într-o astfel de situație se recomandă reinternarea, în vederea ajustării dozelor de medicație și/sau modificarea schemei de tratament.
Schizofrenia este o boală care îți chinuie gândurile.
Dr. Laura Cătană, medic specialist psihiatru
