Misteriosul efect al piramidei – Totul se teme de timp, iar timpul se teme de piramidă
Enigme, curiozități, povești și legende, studii științifice și mai puțin științifice, supoziții și păreri, toate acestea se strâng laolaltă în jurul piramidelor.
Aceste blocuri de piatră, presărate undeva în deșertul Egiptului, au trezit curiozitatea pe parcursul a mii de ani.
Dar nici în zilele noastre nu se știe exact cum au fost construite. S-au tot căutat explicații, mai mult sau mai puțin științifice, însă nimic nu este cert.
Chiar și după mii de ani, omul privește acești coloși, aceste minuni ale lumii și se întreabă cum oare au construit oamenii acelor vremuri, acum 4.000 de ani, așa ceva.
Dar chiar dacă este vorba de mâna oamenilor sau a altor civilizații – cu mult mai inteligente și dezvoltate decât noi – extrem de important și, totodată, absolut fascinant este ceea ce se petrece în interiorul unei piramide.
Mai întâi, să revedem câteva caracteristici ale celei mai mari piramide egiptene.
Marea Piramidă din Giza a fost cea mai înaltă construcție din lume, timp de mai mult de 4.300 de ani, până în secolul al XIX-lea, în 1889, atunci când a fost construit Turnul Eiffel. Aceasta avea, la început, 146 m (azi, 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu, din Dinastia a IV-a, în jurul anului 2.560 î.e.n., pentru a servi drept mormânt acestuia (după cum afirmă cercetarea oficială).
Piramidele au fost construite și așezate în anumite locuri, în așa fel încât să poată rezista tuturor fenomenelor naturale și catastrofelor. Singurul dușman al piramidei lui Keops a fost omul, cu lăcomia lui de bani și patima de a se impune. Haina exterioară de piatră a piramidei a slujit la înălțarea unor palate și clădiri. Piramida lui Keops a fost ridicată cu 2.300 de ani înainte de Buddha, adică cu 300 de ani înainte de potop.
Dacă am așeza la rând cele 2,5 milioane de blocuri de grosimea unui zid obișnuit, ar rezulta un zid de 1 metru înălțime, care ar putea înconjura în întregime Franța. În ceea ce privește volumul ei, în piramidă ar putea intra Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Milano și Florența, Westminster Abbey și Catedrala Sf. Paul din Londra.
Din pietrele de construcție ale piramidei s-ar putea ridica de 30 de ori Empire State Building. Fiecare bloc în parte cântărește cca 2,5 tone; alte blocuri ajung chiar la greutatea de 70 de tone, cum ar fi blocurile de granit din camera mortuară regală.
Blocurile au fost tăiate perfect, cu o precizie uimitoare, astfel încât spațiul maxim dintre două blocuri nu depășește o jumătate de milimetru. Cercetătorii spun că nu poți introduce o coală de hârtie între două blocuri! Este uluitor cu câtă precizie au fost așezate aceste blocuri colosale unele peste altele, având în vedere înălțimea de 130 m a piramidei.
Pe fațeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele și galeriile fie duc spre camera mortuară a regelui, fie au avut alte funcții. Camera Regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată doar prin Marea Galerie și un coridor ascendent. Sarcofagul regelui este făcut din granit roșu, ca și pereții interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin șlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m și groasă de 1,3 m.
Toate pietrele din interior se potrivesc atât de bine încât nu poți strecura nici măcar o lamă între ele. Sarcofagul este orientat conform direcțiilor busolei și este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcției.
Toate piramidele sunt poziționate pe direcția nordului magnetic și nu a celui geografic. Deci piramida depinde foarte mult de câmpul magnetic terestru. Probabil câmpul magnetic este concentrat la 1/3 din înălțime de la bază, producând fenomenele respective. O aliniere defectuoasă a piramidei, chiar și cu câteva grade, îi reduce efectul.
Piramida a fost așezată pe un plan perfect orizontal; o înclinare de doar câteva grade poate, de asemenea, să reducă în mod considerabil efectul. Geo-electricitatea Pământului este verticală, deci perpendiculară pe suprafața terestră. Înseamnă că efectul de piramidă este un fenomen complex, compus din câmpul magnetic și geo-electricitatea Pământului. Corpurile metalice, ca și sursele poluante electromagnetic, perturbă câmpul electric și magnetic.
Giulio Magli, profesor de arheo-astronomie în cadrul Universității Politehnice din Milano, a descoperit în urmă cu ceva timp o legătură strânsă între piramide și astronomie. Studiul savantului italian a avut în vedere nu doar cele trei mari piramide din Giza, ci absolut toate piramidele construite în timpul celor de a IV-a și a V-a dinastii egiptene (2630 î.Hr. – 2323 î.Hr.).
Punctul de pornire l-a constituit celebra diagonală care unește colțurile celor trei mari piramide și care se îndreaptă spre Heliopolis, unul dintre cele mai importante centre religioase ale vremii – Orașul Soarelui. Italianul a descoperit faptul că diagonalele piramidelor din Giza, Abu Rawash și Abu Sir sunt aliniate perfect și fiecare dintre ele pare să indice o stea: Centaurus, Sirius, respectiv Canopus. Toate cele trei stele sunt vizibile chiar deasupra piramidelor, atunci când sunt privite din Heliopolis.
S-a observat, de asemenea, că în interiorul piramidelor se petrec lucruri ciudate. Timpul curge altfel, alimentele își păstrează prospețimea de trei ori mai mult decât în mod obișnuit, lamele de bărbierit se auto-ascut dacă sunt poziționate la 1/3 din înălțime, măsurând de la bază; piramidele de dimensiuni mici, puse sub pat, aduc un somn profund și odihnitor, apa își schimba structura moleculară și informația, devenind o apă vindecătoare pentru plante, animale și oameni; semințele puse în interiorul unei piramide se energizează atât de tare, încât fructul sau leguma ce rezultă din sămânță crește de trei ori mai repede, proprietățile nutritive fiind mult peste nivelul obișnuit; bateriile se reîncarcă; aromele artificiale din mâncare își pierd savoarea, iar aromele naturale se intensifică – ele devin mai puțin aspre și acide; când facem citirea spectrografică a unui obiect tratat, observăm o schimbare în structura moleculară; piramida va deshidrata și modifica lucrurile și nu le va permite să putrezească sau să mucegăiască.
Persoanele care locuiesc într-o casă piramidală se simt mai bine și fizic, și psihic. Animalele de casă cresc puternice și sănătoase. Cele mai neobișnuite efecte pe care le simt cei ce meditează când stau sub piramidă sunt: o stare de imponderabilitate; o distorsiune și o încetinire a curgerii timpului. Ființele vii sunt atrase de piramide ca un magnet: declarații din mai multe surse dovedesc că animalele de companie sunt mai sănătoase și mai longevive dacă dorm în sau sub piramide cu laturile neacoperite. Mai ales pisicile și câinii răspund armonios acestui mediu energetic.
EFECTUL DE PIRAMIDĂ – O ENERGIE ÎNVĂLUITĂ ÎN MISTER
Inventatorul american Patrick Flanagan a explicat, în 1973, că piramida amplifică microundele printr-un fenomen similar rezonanței magnetice, producând o energie ce poate fi transformată în electricitate. Misterele vechilor piramide au fost întotdeauna un subiect fascinant, mult dezbătut, dar fără un rezultat satisfăcător.
Secretele acestor impresionante edificii din piatră continuă să stârnească interes, căutându-se explicații logice, legate de efectele energetice pe care le au asupra obiectelor și ființelor vii. Studiile efectuate până în prezent de oamenii de știință arată că în interiorul piramidelor există energii puternice, dar până acum nimeni nu a putut da o explicație satisfăcătoare acestui fenomen.
Și în România s-a construit, prin anii ‘80, o piramidă, care acum zace nefolosită, deși ar aduce un beneficiu enorm cercetării. Este vorba despre prima piramidă din lume cu stație de epurare a apei, ridicată la Pitești, în anii comunismului.
Interesul privind efectul de piramidă s-a declanșat la mijlocul secolului trecut, când radiestezistul francez Antoine Bovis a început să cerceteze fenomenul pe lângă care trecuseră zeci de mii de oameni fără să-l observe. Acesta s-a convins că în interiorul unei piramide se produce un proces de mumificare naturală, după ce a găsit cadavre de șoareci și alte animale care nu putreziseră, în camera mortuară regală (un loc întunecos, umed, unde temperatura atinge 20°C). Bovis a bănuit că fenomenul are legătură cu forma piramidei, așa că și-a construit un model exact, la scară, al piramidei lui Keops, pe care l-a poziționat cu una dintre laturile bazei pe axa nord-sud. În interior, la 1/3 de la bază, a plasat o pisică moartă. După o lună, Bovis a constatat că trupul pisicii încă nu intrase în descompunere, nu răspândea niciun miros și se păstra intactă, ca și cum ar fi fost mumificată.
Omul de afaceri belgian Paul Liekens a cercetat și el energia piramidei. Experiențele lui au dat rezultate uimitoare, convingându-i chiar și pe scepticii medicinii clasice. De profesie chimist, Liekens lucra la Unilever și Shell, dar a demisionat, pentru a studia efectului de piramidă. În cei 10 ani în care s-a ocupat de acest fenomen, belgianul s-a mulțumit să-și câștige existența vânzând hrană pentru câini și pisici. Una dintre experiențe a făcut-o asupra prietenei lui, Marie-Thérèse, care era paralizată de 34 de ani, din cauza unui defect din naștere. El i-a instalat o piramidă sub pat și, după șase luni, Marie-Thérèse a început să se miște. Încurajat de rezultat, belgianul a recomandat același tratament unei vecine, care acuza migrene cumplite, însă experimentul n-a avut același efect. Eșecul l-a îndârjit, fapt pentru care a început să facă cercetări minuțioase și să studieze astrologia, homeopatia, arta tarotului, acumulând un imens bagaj de cunoștințe de la mai mulți șamani și guru din India.
Liekens a făcut un experiment cu o bucată de carne proaspătă, pe care a tăiat-o în două, așezând una dintre bucăți în piramidă, desigur, la 1/3 de la bază. Pe cea de-a doua a pus-o într-o cutie de carton, pe care a plasat-o lângă piramidă. După un timp, a constatat că bucata de carne din interiorul piramidei nu mucegăise, chiar se uscase și, deși se înnegrise pe alocuri, își păstrase culoarea roșie. Bucata de carne din cutia de carton căpătase o culoare cenușie, prezentând pete de mucegai și urme verzi. Dar, fiindcă Liekens așezase cutia din carton prea aproape de piramidă, diferențele nu au fost flagrante, deoarece raza de acțiune a piramidei se poate întinde pe câțiva metri.
Cu o piramidă tubulară, înaltă de 40 cm, Liekens a făcut un experiment cu plante. El a așezat această piramidă deasupra unui loc pe care fusese plantat șofran. Rezultatul a fost extraordinar. Primele fire de șofran care au înflorit au fost cele de sub piramidă, iar creșterea a fost mult mai rapidă. Un alt experiment a fost făcut cu semințe de ridichi. Liekens a plantat semințele cu puțin timp înainte de apariția lunii pline – fază care posedă cea mai mare putere de atracție, pentru ca rădăcinile să se poată dezvolta. După 14 zile, a constatat că plantele erau de două ori mai mari decât cele sădite în condiții obișnuite. La fel s-a întâmplat cu semințele de salată. Dimensiunile plantelor s-au dublat, iar gustul părea mai bun. O altă experiență a fost pe struguri. Cercetătorul a constatat că boabele acestora, așezate sub piramidă, au pierdut în greutate și s-au stafidit frumos. Și apa de la robinet a fost testată de Liekens, care a constatat că, ținută 24 de ore sub o piramidă, are un gust mai bun, e mai pură și mai sănătoasă.
Notă importantă!
„În cazul în care vrem să ne confecționăm singuri o piramidă, pentru ca efectul să se manifeste este obligatoriu să se respecte strict câteva condiții. Mai întâi, în funcție de destinație, îi stabilim dimensiunea. De exemplu, pentru o piramidă cu înălțimea de 20 cm, pentru a afla linia de la bază a unuia dintre cele patru triunghiuri, se multiplică 20 cu factorul 1,57075 și se va obține 31,415 cm. Pentru a determina latura triunghiului isoscel, se multiplică înălțimea 20 cu factorul 1,4945 și se obține 29,89 cm. Se ia o bucată de carton și se trasează pe el o latură a bazei de 31,4 cm. În mijlocul ei se trasează o perpendiculară de cca 30 cm. Se așază apoi gradația 0 a unei rigle într-unul din capetele bazei și, menținând acest punct, se deplasează rigla de-a lungul perpendicularei până se obțin exact 29,9 cm. Din acest punct situat pe perpendiculară, se trage câte o linie până la capetele bazei. Se decupează acest triunghi și se procedează la fel și pentru celelalte trei. Se fixează canturile cu bandă adezivă. Piramida trebuie așezată cu una din laturile bazei pe direcția nord-sud și nu trebuie uitat că efectul de piramidă se produce la o treime de la bază, acolo unde este concentrat câmpul magnetic.”
(Laur Manea)
