Misteriosul tunel din Carpați, lung de 6 km, care ascunde un tren și 100 de schelete umane
Tunelul Izvor, cel care traversează Muntele Păduchiosu, reprezintă unul dintre cele mai misterioase tuneluri ale României.
Conform legendelor locale, în interiorul acestuia ar fi îngropate un vagon cu o locomotivă, precum și rămășițele a 100 de oameni.
În 1968, în arhiva CFR au fost descoperite planurile tunelului secret al germanilor. Pentru descongestionarea nodurilor de cale ferată București-Ploiești și pentru scurtarea rutei dintre vestul și nordul țării, prin Predeal, în anul 1913 conducerea CFR a stabilit executarea unei legături directe între stațiile Titu și Sinaia, prin Târgoviște, Pietroșița și Moroeni. În acest scop, a fost încheiat un contract cu firma inginerului Julius Berger, pentru construirea integrală a liniei de cale ferată care urma să facă legătura între stațiile Sinaia și Pietroșița.
Dincolo de zidul de beton armat, Tunelul Izvor se întinde pe o distanță ce nu poate fi estimată, nemaiexistând niciun document de șantier care să ofere date exacte despre stadiul lucrării. Local, circulă zvonul conform căruia aici s-ar afla o locomotivă cu abur și un vagon de construcție, abandonate de trupele naziste odată cu stoparea lucrărilor. Se mai crede că tunelul a fost străpuns până la capăt, urmând doar să fie lărgit și înălțat.
Încă accesibil îndărătul unei porţi de fier, pe un podeţ de lemn putrezit ce duce la intrarea în munte, tunelul din Sinaia îşi păstrează secretele îngropate în tenebrele muntelui. Se spune că traversează Muntele Păduchiosu, că ar exista încă o ieşire cunoscută în localitatea Cărpiniş, judetul Dâmboviţa, că ar avea aproximativ 6 kilometri, însă nimeni nu-i cunoaşte adevăratele ramificaţii şi întinderea lor, cum ar fi porţiunea de dincolo de Platoul Izvor, despre care bătrânii locului povestesc istorii vechi legate de securiști şi schelete zidite în munte.
Alții cred că, după ce lucrările au fost preluate de trupele germane, acolo ar fi avut loc un adevărat masacru: înainte de retragere, nemții ar fi omorât tot personalul român care a participat la construirea Tunelului Izvor, osemintele fiind și astăzi îngropate sub muntele Păduchiosu.
Tunelul de 6 kilometri ar fi trebuit construit în line dreaptă şi a fost a fost gândit ca o cale strategică în contextul istoric al începutului de secol XX, care asigura o trecere rapidă şi sigură între Ţara Românească şi Ardeal.
S-a decis începerea tunelului din ambele direcţii, atât dinspre Sinaia, cât şi dinspre Moroeni. Locul de străpungere dinspre Sinaia a masivului muntos a fost ales chiar înainte de intrarea în oraş, pe Platoul Izvor, în apropierea cimitirului oraşului.
Această cale de acces trebuia să asigure transportul petrolier din zona Prahova până în Bucureşti, fiind foarte aproape de DN 71, care leagă Sinaia de Bucureşti. Din păcate, războiul mondial din 1914 a oprit rapid lucrarea, reluată abia în 1938 şi, ulterior, abandonată din nou.
În 1941, trupele naziste de ocupaţie au reluat construcţia cu cel mai rapid ritm de până atunci, însă finalul celei de-a doua conflagrații mondiale însemnând şi finalul lucrărilor. În partea dâmboviţeană a tunelului au fost realizaţi 480 de metri, din care doar 100 au fost betonaţi. La vremea aceea, au muncit acolo peste 2000 de oameni: menţi, ruşi, cehi, ţigani, unguri, bulgari. Dacă s-ar fi construit până la capăt, ar fi avut 20 de kilometri şi ar fi fost astfel cel mai mare tunel din România.
Nu se cunoaşte nici până în prezent adevăratul motiv pentru care a fost închisă această gură de tunel. Circulă însă o serie de legende locale, potrivit cărora siguranţa naţională ar fi fost invocată de autorităţile de atunci, precum şi faptul că nemţii țineau îngropată aici o locomotivă unică în toată Europa, iar tehnica nu trebuia să intre sub nicio formă pe mâna ruşilor.
În 1985, 2 echipe ale Securității au detonat intrarea. Unele voci spun că regimul a vrut să ascundă faptul că nemţii, în retragere, au executat 100 de localnici care lucrau la tunel. Alţii spun că singura raţiune a fost cea a siguranţei, întrucât doar o parte era betonată.
În Sinaia, tunelul există încă, dar a intrat în proprietate privată, după ce zeci de ani a fost utilizat drept depozit de brânză al societăţii de profil din judeţ. Acum, în incinta tunelului funcţionează o ciupercărie.
Se poate pătrunde în tunel prin intrarea din Sinaia şi se poate înainta cam 480 de metri, până la zidul de şase metri înălţime care blochează restul tunelului. Locomotiva – pe care nu a scos-o încă nimeni la suprafață – poate fi una a SS-iştilor, iar scheletele – rămase în urma unui masacru din timpul ocupaţiei.
Dar istoria şi ramificaţiile tunelului depăşesc cu mult cunoştinţele noastre, chiar ale celor mai bătrâni oameni ai locului. Ca de exemplu, întrebările: De ce Securitatea a detonat intrarea dinspre Moroeni si a zidit-o pe cea dinspre Sinaia? Ce secrete descoperite în străfundurile muntelui au putut opri o investiţie uriaşă şi un proiect care avansase atât de mult?
Documentele cunoscute nu amintesc nimic, iar oamenii s-au obişnuit astfel să privească uneori vechea intrare în munte, fără a încerca să mai afle răspunsuri…
Astăzi, chiar dacă tunelul este abandonat, capătul de la Sinaia este încă accesibil.
