A opta minune a lumii – Misterul Camerei de Chihlimbar dispărute
Camera de Chihlimbar, denumită adesea și “A opta minune a lumii”, a fost una dintre cele mai neprețuite opere de artă ale Rusiei, până când a fost jefuită de Germania nazistă și pierdută după încheierea celui de-al doilea Război Mondial.
Camera de Chihlimbar a fost proiectată pentru Palatul Charlottenburg, de către Andreas Schlüter, un sculptor german (baroc) și arhitect renumit. Construcția a început în anul 1701, condusă de către maestrul meșter Gottfried Wolfram și maeștrii chihlimbarului, Ernst Schacht și Gottfried Turau.
Deși destinată Charlottenburg, Sala de Chihlimbar a fost instalată în Palatul orașului Berlin, unde a fost admirată de Petru cel Mare al Rusiei în timpul unei vizite de stat în 1716. Pentru a forma o alianță ruso-prusacă împotriva Suediei, Frederic William I a dăruit Amber Room Imperiului Rus, pentru a-și consolida noua relație.
Pentru o perioadă de 10 ani, Camera de Chihlimbar a fost reproiectată și instalată la casa de vară a familiei imperiale – Palatul Ecaterina din Pușkinul de astăzi, chiar lângă Sankt Petersburg. Suprafața sa acoperea peste 55 de metri pătrați, cu peste 6 tone de chihlimbar, care astăzi are o valoare monetară de aproximativ 240 de milioane de lire sterline.
Camera conținea elemente arhitecturale ornamentate – obiecte suflate cu aur, sculpturi, panouri de chihlimbar, foițe de aur, pietre prețioase, statui ale îngerilor și oglinzi care iluminau camera într-un fel aparte.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, invazia germană a Uniunii Sovietice (cunoscută și sub numele de Operațiunea Barbarossa) a pus operele culturale de artă sub amenințarea jafurilor germane. S-a încercat demontarea Camerei de Chihlimbar, pentru a fi mutată la Leningrad, dar s-a descoperit că chihlimbarul, uscându-se, a devenit casant, astfel că au încercat să ascundă Camera de Chihlimbar în spatele unui tapet banal, în speranța că viclenia lor va fi suficientă pentru prevenirea furtului.
Adolf Hitler a considerat lucrările ca fiind de origine germană și era hotărât să repatrieze Camera de Chihlimbar ca simbol al mândriei germane. Acesta a trimis un detașament de soldați din Grupul de Armate de Nord la Palatul Ecaterinei, unde au descoperit Camera de Chihlimbar – sub deghizarea ei modestă – urmărind transportarea ei la Castelul Königsberg (actualul Kaliningrad din Rusia).
Aceasta a rămas expusă la Königsberg în următorii 2 ani, dar pe măsură ce valul războiului s-a întors în favoarea Aliaților, Hitler a ordonat mutarea bunurilor jefuite și a obiectelor de valoare culturală din Königsberg pentru a asigura locații mai adânci în interiorul granițelor germane.
În 1944, Königsberg a fost puternic bombardat de Royal Air Force, cu daune suplimentare cauzate de artileria de la avansarea Armatei Roșii în 1945.
Documentele desecretizate din Arhivele Naționale Ruse, care au fost scrise de Alexander Brusov (șeful echipei sovietice însărcinate cu localizarea artelor pierdute), au ajuns la concluzia că renumita Cameră de Chihlimbar a fost, cel mai probabil, distrusă în urma vandalizării castelului. Raportul mai arăta faptul că mozaicurile florentine ale Camerei au fost găsite deteriorate și arse în pivnița castelului.
În ciuda acestui fapt, sovieticii au continuat să efectueze căutări ample ale Camerei de Chihlimbar în interiorul castelului. S-a sugerat chiar că acesta a fost un mijloc de propagandă timpurie a Războiului Rece, pentru a ascunde faptul că ei erau responsabili pentru distrugerea acestuia în timpul bombardamentelor cu artilerie (dar aruncând vina pe naziști) sau că pur și simplu își investigau proprii soldați cu privire la distrugere (deși acest lucru a fost negat între timp de oficialii ruși).
În schimb, câțiva martori oculari neconfirmați au susținut faptul că au văzut Camera de Chihlimbar încărcată la bordul navei Wilhelm Gustloff, care a părăsit Gdynia în 1945, ulterior torpilată și scufundată de un submarin sovietic. Epava a fost însă explorată de mai multe ori, fără nicio dovadă tangibilă care să sugereze faptul că misterioasa Cameră de Chihlimbar ar fi fost vreodată la bord.
Mai târziu, în 1997, părți din cel de-al patrulea mozaic florentin din Camera de Chihlimbar au fost recuperate de autoritățile germane, fiind descoperite în posesia fiului unui soldat german care a susținut că le-a furat în timpul înlăturării camerei.
Astfel de evenimente contradictorii au condus la multe teorii cu privire la soarta Camerei de Chihlimbar, însă niciuna dintre investigațiile efectuate nu a reușit să găsească vreo dovadă concretă cu privire la locul în care aceasta s-ar afla.
Cea mai probabilă explicație este aceea că a fost într-adevăr distrusă la Königsberg, iar părți componente ar fi putut rămâne ascunse sub castel într-o boltă secretă. Totuși, în 1968, secretarul general sovietic Leonid Brejnev a ordonat distrugerea Castelului Königsberg, eliminând astfel posibilitatea efectuării cercetărilor la fața locului, deci imposibil de descoperit adevărul.
În 1979, guvernul sovietic a comandat reconstrucția Camerei de Chihlimbar, pe baza fotografiilor contemporane și a dovezilor arhitecturale. Procesul a durat 24 de ani, iar noua Cameră de Chihlimbar a fost dezvăluită publicului – de către președintele rus Vladimir Putin și cancelarul german Gerhard Schröder – la aniversarea a 300 de ani a orașului Sankt Petersburg.
