Misterul lumilor dispărute: Explozii atomice, calculatoare antice, aerodromuri și electricitate încă din timpuri străvechi
Locuitorii Pământului au folosit electricitatea, tehnici medicale avansate, procedee industriale şi chiar zborul cosmic cu mii şi mii de ani înainte de civilizaţia de azi.
Au fost lucrate în epoca de piatră unelte cu ajutorul strungurilor? Egiptenii utilizau electricitatea? A fost folosit aluminiul cu câteva mii de ani în urmă, înainte de a fi descoperită procedura de obţinere prin electroliză? A existat o bombă nucleară înainte de civilizaţia noastră? Sunt întrebări la care nimeni nu poate oferi un răspuns.
Enigmele sunt cu atât mai mari cu cât, din ce în ce mai des, sunt descoperite obiecte vechi de mii de ani care par a fi lucrate cu tehnicile moderne de astăzi sau par a fi folosit unor tehnologii pe care omul modern abia le deprinde. Marea dilemă n-a fost lămurită nici de cei care susţin că Pământul a fost locuit cu multe mii de ani în urmă de o civilizaţie dezvoltată dispărută ulterior într-un cataclism, nici de cei care promovează ideea unor vizite extraterestre.
Operaţii pe cord, acum 20.000 de ani
Acum 20.000 de ani, în Asia Centrală se efectau operaţii pe cord? Profesorul Marmadjaidjan a descoperit 30 de schelete care prezentau urme de intervenţii chirurgicale în stânga toracelui, în urma căreia pacienţii mai trăiseră. Cea mai veche dovadă a cunoştinţelor umanităţii despre grefele de inimă se află înscrise pe o piatră descoperită în Peru de către dr. Javier Cabrera. Pe aceasta se găsesc desene semnificând scene care par a fi exact etapele unui transplant cardiac. Primul transplant pe cord cunoscut în lumea noastră a fost cel realizat de doctorul Christian Barnard, în 1967, la o clinică din Capetown.
Oţel de calitate de acum 300.000 de ani
Astrofizicianul american K. Jessup pomenea de descoperirea în straturile de cărbune terţiar a unor unelte de oţel finisat, vechi de peste 300.000 de ani. Oţelul alb a fost obţinut pe cale industrială abia în Anglia secolului XVIII. Săbiile samurailor japonezi, făcute în anii 1300 d.H. erau făcute dintr-un oţel calitativ aliat cu wolfram şi crom, superior oţelului standard fabricat astăzi în Suedia. În mormântul generalului chinez Ciu-Su (sec. III) au fost descoperite catarame de centuri confecţionate din aliaj de aluminiu. Aluminiul a fost obţinut pe cale chimică de Oersted abia în 1825, iar electroliza, procedeul industrial, a fost perfectat abia în secolul XX. În Peru s-au găsit obiecte de podoabă extrem de vechi. Platina nu poate fi topită decât la temperaturi extrem de mari.
Radiografii în secolul III î.Hr.
În oraşul peruvian Ica, la Muzeul Municipal de Istorie, pot fi văzute câteva cranii operate cu bisturiu şi o gamă largă de instrumente chirurgicale, făcute din os şi piatră. Dentiştii egipteni implantau coroane şi dinţi artificiali. Astfel de lucrări complexe au fost descoperite la mumii. În secolul V î.Hr., medicul indian Suşruta a descris 121 instrumente chirurgicale, multe destinate operaţiilor estetice. Împăratul chinez Ciu-Şi (sec III î.Hr.) era stăpânul unei oglinzi magice în care se vedeau oasele corpului. Există dovezi că strămoşii noştri efectuau operaţii sub anestezie, inclusiv trepanaţii pe creier, precum şi faptul că aceștia cunoşteau vaccinul antivariolic. Vaccinarea a fost realizată pentru prima oară de către Edward Jenner, în secolul XIII, iar acesta nici măcar nu bănuia că cineva i-a luat-o înainte cu 32 de secole.
În Nazca există un aerodrom de acum 3.000 de ani
Mayaşii cunoşteau roata, dar n-au folosit-o niciodată. Incaşii n-o cunoşteau. Totuşi, şi unii şi alţii au construit drumuri de piatră, o reţea complexă de şosele largi şi perfect rectilinii, funcţionale de mai bine de 3.000 de ani. Faimoasele Freeway-uri din SUA nu rezistă, fără reparaţii capitale, mai mult de 5 ani. Destinaţia desenelor din câmpia Nazca nu a fost găsită încă, iar Erich von Daniken crede că pista lungă de 60 de km, văzută din avion, sugerează ideea unui aerodrom. Desenele uriaşe ar fi reprezentat un sistem de coordonate pentru aterizarea navelor aeriene.
Materiale necunoscute încă
În Orientul Apropiat a fost găsită o ţesătură atât de fină încât ceva similar n-a fost realizat decât după anul 1950. În Egipt şi Irak au fost descoperite lentile antice făcute din cristal şlefuit, prelucrat după parametri de înaltă precizie. Astăzi, asemenea lentile se obţin prin procedee electrochimice sau prin şlefuirea cu diamante industriale, fabricate prin metode extrem de complexe. În Turkestan au fost găsite câteva obiecte mici, de formă semicirculară, realizate dintr-un material necunoscut, ceva asemănător sticlei, porţelanului şi ceramicii. Nimeni nu a putut înţelege încă la ce au folosit acestea.
Fierul care nu rugineşte
În curtea unui templu din Delhi se găseşte un pilon de fier alcătuit din bucăţi sudate printr-un procedeu necunoscut. Este înalt de 7,5 m, cântăreşte 6 tone şi are câteva mii de ani. Stâlpul Kupt Manar nu a ruginit încă şi nu a fost erodat nici măcar de ploile acide. În America de Sud a fost descoperită o cetate în stâncă, datând din epoca de piatră. În interior se află un pilon de oţel, înalt de 5 metri, înfipt în podeaua din granit extrem de dur. Pe lama cuţitului este gravată o creatură cu cap de jaguar.
Calculatorul dinaintea erei noastre
În Atena există un mecanism numit Maşinăria de la Antikytera, datând din secolul I î.Hr. Ea se compune dintr-o placă de bronz gravată cu cercuri şi inscripţii astronomice, în dreptul cărora sunt fixate 20 de roţi dinţate. Există gravate câteva formule matematice. Când arborele cilindric se roteşte cu ajutorul manivelei, pune în mişcare roata centrală, apoi roţile dinţate şi cadranele gravate. Acest aparat indică mişcările şi poziţiile corecte ale sistemului solar, inclusiv cele ale planetelor recent descoperite. Este considerat prototipul unui computer modern.
Hărţi astronomice de acum 3.000 de ani
Multe dintre vechile hărţi şi atlase atestă uimitoare cunoştinţe geografice şi astronomice. Dar ridică şi problema inexplicabilă a cartografierii lor, posibilă doar din spaţiul aerian. Harta astronomică din China (1005 î.Hr.) reprezintă Calea Lactee. Multe dintre astre trebuiau să fie necunoscute la vremea aceea şi observabile doar prin telescop. Hărţi extrem de precise ale unor zone necunoscute în acele timpuri au fost descoperite şi la eschimoşii canadieni. Hărţile sunt gravate pe os şi piele de focă şi se suprapun exact pe cele întocmite de cartografii militari britanici.
Corăbiile cereşti
În mitologia egipteană apar descrieri ale corăbiilor cereşti. Enkidu, din poemul sumerian Ghilgameş, este ridicat în aer cu Vulturul Cerului. Îşi simțea corpul „greu ca o stâncă”, simptome asemănătoare efectelor acceleraţiei gravitaţionale la viteze mai mari decât cea a sunetului. Ajunge să descrie Pământul din afara spaţiului terestru. Prima astfel de descriere a făcut-o în 1962 astronautul John Glenn. În mitologia indiană există precizări ale modului de funcţionare a vimanas, faimoasele nave zburătoare. Descrierea prezintă similitudini cu motoarele ionice contemporane, aflate în stadiul de experiment.
Emiţătorul lui Moise
În Cartea lui Enoh se vorbeşte despre efectele relativităţii timpului. Chivotul legii, manevrat de Moise, era un aparat din care adesea ieşeau scântei și cu ajutorul căruia el comunica cu Iehova, doar prin ridicarea capacului. În 1970, studenţii unei universităţi americane au construit un aparat identic, după indicaţiile din Cartea lui Moise. Spre uimirea lor, au obţinut un emiţător alimentat cu un generator electric de înaltă tensiune.
Explozii nucleare acum 50.000 de ani
Cele mai aprig contestate ipoteze sunt cele care susţin că, de-a lungul unei perioade cuprinse între anii 5000 î.Hr. şi 1908, pe planeta noastră au avut loc explozii nucleare. La 300 metri de nişte fortificaţii din Peru se pot vedea numeroase roci vitrificate, răspândite pe sute de metri. În Irak şi deşertul Gobi au fost descoperite nisipuri vitrificate (sticloase), care nu se puteau forma decât la temperaturi fantastice. În Liban, sute de tektite (roci topite la temperaturi foarte mari, cu aspect de sticlă şi puternic iradiate) au fost analizate. Ele conţineau izotopi radioactivi de aluminiu. S-a demonstrat că pietrele au suferit, cu mii de ani în urmă, puternice bombardamente radioactive, fiind expuse unor temperaturi caracteristice exploziilor atomice.
Ciupercă atomică în India antică
În celebra Vale a Morţii din Nevada se află ruinele unui oraş vechi de câteva mii de ani, distrus de o catastrofă. Clădirile din piatră au fost dărâmate de un suflu extrem de puternic, nisipul s-a topit, iar rocile s-au transformat în tektite. Pe unele ziduri sunt impregnate ciudate siluete negre, ca nişte umbre de fum. Cercetările au arătat că nu a explodat vreun meteorit şi nici nu există vulcani în zonă. Poemele hinduse vorbesc despre arme stranii cu o putere nimicitoare. Trei cetăţi au fost distruse cu „un singur proiectil încărcat cu toată puterea Universului“, iar după explozie „o coloană incandescentă de fum şi flăcări, strălucitoare cât o mie de sori, s-a ridicat ca o umbrelă peste tot Pământul.“
Jucării antice care zboară
În Colecţia Naţională de obiecte de aur a Columbiei există un artefact vechi de 1.800 de ani, descoperit într-un mormânt. A fost considerat o pasăre sau un peşte zburător și seamănă izbitor cu avioanele moderne. Cercetătorul american J. A. Ulrich a demonstrat că este, de fapt, un avion cu reacţie care putea atinge viteze supersonice. Multe asemenea modele există în Egipt, datând din epoca faraonilor. Au stat mult timp prin muzee, etichetate ca jucării. Egiptologul Khalil Messiha a arătat că jucăria are caracteristici de avion modern, cu formă perfect aerodinamică şi ampenaj vertical. Jucăria de lemn zboară o distanţă considerabilă atunci când este aruncată manual.
Baterii vechi de 2.000 de ani
La Muzeul Naţional din Bagdad sunt expuşi electrozi din cupru şi un electrolit necunoscut. Dar şi câteva baterii electrice cu pile uscate, identice cu bateriile galvanice. Toate datează dinaintea erei noastre. Arheologul german Wilhelm Konig a descoperit câteva ulcioare astupate cu asfalt, vechi de mai bine de 2.000 de ani. A umplut vasul cu sulfat de cupru, în locul electrolitului iniţial. Pila electrică a funcţionat ireproşabil, comportându-se ca o baterie din zilele noastre. Tot pe post de electrolit poate fi folosită cu succes zeama de struguri. În apropiere s-au găsit obiecte vechi de 4.000 de ani acoperite galvanic cu aur. Primul care a făcut studii de electricitate a fost Luigi Galvani (1792), iar prima pilă electrică a fost realizată de către Alessandro Voltă (1800). Becul a fost inventat de Edison în 1876. A funcţionat 40 de ore.
Columb nu a fost primul în America
În Palatul Topkapi din Turcia au fost descoperite, în anul 1929, hărţile secrete de navigaţie ce aparţinuseră lui Piri Reis, comandant suprem al marinei otomane în sec XV. Pe aceste hărţi figurează coastele Americii de Nord şi de Sud, precum şi Antarctica cu lanţurile muntoase descoperite în 1952. Cele două Americi sunt reprezentate cu toate amănuntele geografice: lacuri, fluvii, vulcani, platouri. Cristofor Columb a acostat pe ţărmul noului continent abia în 1492.
Autenticitatea hărţilor este incontestabilă. Hărţile lui Piri Reis prezentau contururile continentului sud-american mai alungite. După lansarea primilor sateliţi artificiali, între 1960 şi 1970, de la aproximativ 100 km s-a observat un fenomen identic. Obiectivele aflate la periferia câmpului optic erau deformate şi alungite, fapt datorat sfericităţii planetei. Hărţile lui Piri Reis erau copii. Se crede că hărţile originale au o vechime de circa 15.000 de ani, deoarece sunt consemnate forme de relief care au dispărut chiar în acea perioadă.
Electricitate în piramide
O frescă egipteană prezintă o adevărată enigmă pentru arheologi. Multă vreme, obiectele pe care le manipulează cele două personaje au fost considerate obiecte de cult. Ele se aseamănă izbitor cu două becuri cu filament, susţinute de izolatori pentru tensiuni înalte. Becurile sunt legate, prin cabluri cu mai multe fire, de o cutie care seamănă cu un comutator. Este posibil să fi fost utilizate la construcţia galeriilor din interiorul piramidelor. Dacă s-ar fi folosit torţe cu seu animal, pe pereţi s-ar fi găsit urme de fum. În timpul ceremoniilor religioase, preoţii egipteni realizau adevărate spectacole de sunet şi lumină, înspăimântând martorii oculari: fulgere orbitoare coborau din tavan, păcătoşii cădeau electrocutaţi şi ofrandele erau carbonizate cu fascicule luminoase.
Cosmonautul de la Palenque
În 1949, profesorul mexican Alberto Ruz Lhuilier a făcut o remarcabilă descoperire arheologică la Palenque. În templul mayaş a găsit un sarcoag în care fusese înmormântat un om neobişnuit de înalt faţă de populaţia băştinaşă. Murise în jurul anului 692. Capacul de piatră a stârnit mari controverse. Gravura, foarte bine conservată, înfăţişează un personaj înconjurat de obiecte stranii.
Una dintre interpretări susţine că este vorba de un pilot cu cască. Înmâna dreaptă ţine o manetă asemănătoare schimbătorului de viteze al automobilelor. În nas îi pătrunde un inhalator, ceea ce ne duce cu gândul la zborul stratosferic. Vehiculul pare să fie o navă cosmică. Se mai pot observa 10 acumulatoare şi un sistem complicat de tuburi. O secţiune printr-un avion cu reacţie seamănă izbitor cu gravura de la Palenque.
Obiectul de la Aiud
În anul 1974, la 2 km de Aiud, au fost dezgropate trei obiecte. Două dintre ele erau oase fosilizate de mastodonţi, făpturi dispărute de peste un milion de ani. Al treilea a dat multă bătaie de cap specialiştilor. Obiectul metalic de circa 20 cm are o formă de ciocan, cu două găuri de formă cilindrică, de diametre diferite, aşezate perpendicular. În partea inferioară a găurii de diametru mai mare se poate observa o cameră de formă ovală – probabil lăcaşul unei axe cu capul rotunjit.
Analizele au stabilit că materialul este un aliaj alcătuit din 12 elemente, din care 89% reprezintă aluminiu. Un inginer aeronautic crede că obiectul provine de la un obiect zburător de mărime mică şi ar fi putut constitui o talpă de aterizare a acestuia. UFO-logul Michael Hesemann a cercetat acest obiect în anul 1994. Dar se pare că este cu totul altul decât cel descris şi schiţat în 1992 de către Florin Gheorghiţă, în revista Ancient Skies. În schiţă nu sunt prezentate terminaţiile de la partea mai groasă a obiectului, care ar demonstra folosirea sa ca ciocan.
