Mit sau realitate? Misteriosul trib Dropa, o civilizație extraterestră, ”venită din Ceruri”

Există o legendă care ne spune că, în urmă cu 12.000 de ani, niște vizitatori din Ceruri au ajuns pe Pământ.

Drept dovadă sunt aduse în atenția publicului și discurile Bayan-Kara-Ula.

Tribul Dropa are o istorie deosebită. În anii ʼ30 ai secolului trecut, o ştire făcea înconjurul lumii: undeva la graniţa chinezo-tibetană fuseseră descoperite – în timpul unei expediţii arheologice chineze, condusă de profesorul Chi Pu Tei – nişte misterioase pietre rotunde, acoperite cu hieroglife necunoscute, care ar fi aparținut unei civilizaţii care a existat în urmă cu 12 milenii.

Scrierile de pe pietre au fost, treptat, descifrate, însă totul a rămas sub tăcere. Astfel, nimeni nu mai recunoştea existenţa acestora, iar cei implicaţi în descoperire şi cercetare au dispărut fără urmă.

Expediţia chineză avusese drept obiectiv (iniţial) studierea grotelor artificiale din lanţul muntos Bayan-Kara-Ula, aflat la graniţa dintre China şi Tibet.

Anunt

O rasă necunoscută de oameni mici proveniți din alte lumi a fost  descoperită în triburile DROPA și HAM, în Tibet - WorldNews24.net

Schelete ale unor hominizi

Întâmplarea a făcut să fie astfel descoperite nişte morminte care conţineau scheletele unor hominizi dintr-o rasă necunoscută: niciuna dintre fosile nu depăşea înălţimea de 1,38 metri, iar oasele – extrem de subţiri – susţineau cranii disproporţional de mari.

Ipoteza iniţială a cercetătorilor – cum că ar fi fost vorba de nişte primate ciudate, cel mai probabil nişte gorile de munte dintr-o specie nedescoperită – a fost spulberată imediat, scheletele respective fiind înmormântate asemenea oamenilor.

Primele menţiuni ce făceau referire la o ciudată rasă de oameni scunzi (a căror înălțime nu depășea 70-100 de centimetri) au apărut în secolul XIV: Sir John Mandeville, un aventurier englez, descria în jurnalul său întâlnirea cu asemenea fiinţe. Se pare că acestea ar fi trăit în Asia, în apropierea Chinei, puţin cunoscută la vremea aceea de majoritatea europenilor.

Mandeville a fost şocat de aspectul fiinţelor, total diferit faţă de normele general acceptate ale vremii: dimensiuni extrem de reduse, asemănătoare unor copii, cap uriaş şi o durată a vieții de doar câţiva ani. Dar însemnărilor lui John Mandeville nu le-a fost acordată nicio importanţă, căci relatările despre ţări îndepărtate în care trăiau fiinţe fantastice nu erau puţine la acea vreme.

Abia în 1958, profesorul Tsum Um Nui, unul dintre cercetătorii chinezi care se ocupa cu studierea înscrisurilor neobişnuite, a anunţat decriptarea unui mesaj şocant de pe discurile de piatră. Deşi oficialităţile chineze i-au interzis anunţarea publică a decriptării, acesta a publicat traducerea textelor. Era vorba despre povestea unei nave venite din spaţiu, care s-ar fi prăbuşit în munţii Himalaya.

 

Veniți din Ceruri?

Dropa și Ham

În anul 1960, unul dintre savanţii ruşi a reuşit să descifreze ce anume era scris pe discurile Bayan-Kara-Ula:

”De pe o planetă aflată la o depărtare de 12.000 ani-lumină de a noastră a ajuns în Tibet, cu mare vuiet, tunete şi fulgere, o astronavă care au căzut în munţi, făcând populaţiile să fugă din calea ei.

Datorită unor defecţiuni tehnice, nu au mai putut să plece, rămânând în acest fel pe Pământ și mai apoi amestecându-se cu populaţia indigenă. Această populaţie stelară se numea Drog-pa (Dropa).

Însă din moment ce traducerea acelor inscripții de pe discuri dezvăluia lucruri imposibil de acceptat în lumea (comunistă), totul a fost muşamalizat, iar discurile s-au făcut nevăzute.

Spre marea disperare a chinezilor, unii dintre cercetători au fotografiat misterioasele discuri, precum şi scheletele găsite, acestea rămânând singurele dovezi, întrucât guvernul chinez a negat ulterior totul.

 

Civilizația Dropa, tribul misterios

Supravieţuitorii accidentului se autodenumeau Dropa şi au ajuns să conviețuiască paşnic cu triburile locale.

Se crede că fosilele din peşterile din Bayan-Kara-Ula nu ar fi aparținut altcuiva decât urmaşilor acestei rase. În 1995, autorităţile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care făceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan, la câteva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan-Kara-Ula. Niciunul dintre membrii tribului nu depăşea înălţimea de 115 centimetri. Accesul străinilor în zonă a fost complet interzis.

Anunt

Singura moştenire lăsată populaţiei Bayan-Kara-Ula de clanul Dropa a fost legenda legată de exterminarea rapidă şi sălbatică a acestora. În conformitate cu tradiţia locală moştenită prin viu grai, locuitorii zonei, dezgustaţi de corpurile nearmonios proporţionate ale umanoizilor Dropa, au început o persecuţie împotriva acestor ”vizitatori din cer”.

Confruntându-se cu acest atac, micuţii Dropa, cu capetele lor sub formă de bulb şi ochii bulbucaţi, au fost aproape exterminaţi,, în jurul anilor 10.000 î.Hr.

Deplasându-ne cu 12 secole în viitor, observăm că această incredibilă istorie a ființelor Dropa este încă vie. Neobişnuita legendă probabil că n-ar fi putut traversa niciodată frontierele regiunii muntoase deşertice Bayan-Kara-Ula – aflată la graniţa dintre China şi Tibet – dacă n-ar fi existat expediţia profesorului Chi Pu Tei de la Universitatea Beijing, din 1938.

Profesorul, împreună cu asistentul său, studiau niște peşteri interconectate, într-una din cele mai inospitaliere zone din lume, situată la o distanță de aproximativ 650 km de cea mai apropiată aşezare umană. Se spune că profesorul a găsit în aceste peşteri ceva ce depăşea cu mult aşteptările sale şi ceea ce era pregătit să studieze și anume un mormânt suprasaturat cu schelete ale unor fiinţe de dimensiuni mici – cu înălţimi sub 1,20 m – înmormântate împreună cu multe discuri de piatră, precum şi nişte picturi aparte pe pereţii peşterii.

 

Informații bizare

Dropa și Ham

Aceste corpuri fragile aveau capete neobişnuit de mari şi nu corespundeau niciunei specii întâlnite până atunci de Chi Pu Tei. Când a fost avansată ipoteza conform căreia rămăşiţele ar putea aparţine unei specii de primate încă necunoscute, Chi Pu Tei a spus:

”Unde s-a mai văzut ca maimuţele să îngroape alte maimuţe?”

716 discuri identificate au fost duse la Universitatea Beijing, iar câteva au fost date Uniunii Sovietice.

Discurile aveau diametre de circa 30 cm, 85 mm grosime, fiecare având cioplită câte o deschidere centrală, fie de formă circulară, fie dreptunghiulară. Majoritatea aveau o pereche de ghinturi minuscule, de formă spiralată, gravate cu caractere stranii, pornind din exteriorul discului, de la margini spre centru.

O altă descoperire șocantă a fost cea a discurilor de granit. Niște pietre rotunde, sub forma unor CD-uri, care au gravate pe una dintre fețe o spirală. Pe suprafața interioară a acestor linii rotunde, care nu are decât câţiva milimetri, stau gravate un șir de caractere imposibil de înțeles.

Analizele de laborator au arătat că piatra din care au fost fabricate aceste discuri nu este una oarecare, ci are capacitate electromagnetică, având în compoziţie 40% cobalt şi 8% aluminiu. Acest lucru este cel puțin straniu, în condițiile în care pe planeta noastră nu se găsește în mod natural o astfel de piatră.

Old Dropa Stones | The Mysterious 12,000-Year-Old Dropa Ston… | Flickr

Ascunderea dovezilor

În 1958, un cercetător pe nume Tsum Um Nui a pornit un studiu mai detaliat al acestor misterioase discuri din piatră.

În 1962, după ce a petrecut câteva luni dedicându-se complet studiului acestora – cu ajutorul unei lentile – dr. Tsum a reușit să descifreze mesajele codificate inscripționate pe pietre.

Ele vorbesc despre o istorie necunoscută, mai exact despre aterizarea forţată a navelor umanoizilor Dropa şi despre uciderea acestora în cele din urmă de către populaţia locală. Dr. Tsum a prezentat și colegilor săi aceste date, în cursul aceluiaşi an.

În ciuda uluitoarei descoperiri, controversatele revelaţii ale dr. Tsum i-au determinat în scurt timp pe oficialii Universităţii Beijing să interzică în mod absolut menţionarea acestui subiect.

Câţiva ani mai târziu – când datele au fost prelucrate pentru public – lucrarea doctorului Tsum a fost, în întregime, ridiculizată şi caricaturizată de către colegii săi.

Astfel, alte informaţii despre discuri nu mai întâlnim până în 1974, atunci când inginerul austriac Ernst Wegener a fotografiat 2 dintre discurile expuse în Muzeul Bampo din oraşul Xi’an. Acesta a recunoscut imediat ghinturile spiralate caracteristice şi deschiderile centrale, despre care nu auzise decât din legende.

 

Istorie fascinantă

Cu o asemenea istorie fascinantă, ce anume s-a întâmplat până la urmă cu discurile Dropa?

Dovada concretă a existenţei lor rămân doar fotografiile lui Wegener.

În mod curios, identitatea multor persoane implicate în această poveste nu poate fi verificată. În arhivele Universităţii Beijing nu există înregistrarea niciunei expediţii în Bayan-Kara-Ula; de asemenea, nu există niciun cercetător pe nume Tsum Um Nui.

Lipsa dovezilor, la care se adaugă și faptul că o bună parte din arheologia controversată a Chinei trece printr-un proces similar de eliminare, îi face pe unii să creadă că asemenea discuri poate nici n-au existat vreodată. Ascunderea altor cazuri la fel de stranii, precum piramidele chinezeşti şi mumiile caucaziene vechi de 4.000 de ani găsite în deşertul Takla Makán nu sunt altceva decât o dovadă a faptului că astfel de strategii au atins extreme greu de imaginat.

Dropa Disc/ancient Aliens Dropa Stones Replica Art/ufology - Etsy Ireland

Din moment ce presupusa istorie gravată pe aceste discuri este atât de apropiată de tradiţia orală transmisă de-a lungul generaţiilor în regiunea Bayan-Kara-Ula, apare în mod firesc întrebarea:

Cum ar fi putut apărea printre nişte băştinaşi atât de simpli o poveste atât de complexă – cu o navă spaţială care s-a prăbuşit din cer acum 12.000 de ani – dacă această istorisire nu este într-adevăr reală?

Anunt

Aspecte precum statura mică a umanoizilor Dropa, forma lor ciudată, totul culminând cu genocidul final, sunt elemente constante, care se regăsesc atât în vestigiile istorice descoperită în mormântul Dropa de către Chi Pu Tei, cât şi în legenda antică povestită de băştinaşii din partea locului.

Însă, în lipsa unor dovezi palpabile, povestea rămâne una greu de acceptat.

Este posibil ca o bună parte din vestigiile legate de Dropa să fi fost interpretate eronat – fie întâmplător, fie în mod deliberat.

Iar nouă nu ne rămâne astfel decât să ne întrebăm dacă nu cumva discurile de piatră şi legendele antice ascund niște adevăruri mult mai profunde…

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!