Psihologia credinței. Cum ne este influențată viața de convingerile noastre
Definirea, originile și tipurile de credință
Credința este o parte esențială a vieții noastre, jucând un rol semnificativ în înțelegerea lumii, în valorile și în comportamentul nostru. O credință reprezintă un gând sau o idee pe care o persoană le consideră adevărate. Se pot baza pe o gamă largă de surse, de la experiența personală la învățături religioase și cercetări științifice. Există multe tipuri diferite de credințe, iar înțelegerea definiției, a originilor și a tipurilor existente ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine atât pe noi înșine, cât și lumea din jurul nostru.
Definirea credințelor
Credințele sunt reprezentări mentale ale înțelegerii noastre despre realitate. Ele reprezintă ideile, valorile și atitudinile care ne modelează comportamentul și care ne ghidează deciziile.
Convingerile reprezintă un filtru personal prin care interpretăm lumea din jurul nostru. Ele ne ajută să dăm sens mediului în care trăim, să decidem ce acțiuni să întreprindem și să ne formăm atitudinile și opiniile.
Originile credințelor
Credințele se formează într-o varietate de moduri, atât în mod conștient, cât și inconștient. Ele pot proveni din experiențe personale, din influența familiei și a prietenilor, din învățăturile religioase și din normele culturale. În plus, credințele pot fi modelate de mass-media, TV, filme, internet.
Tipuri de credințe
Credințele pot fi împărțite în 2 mari categorii: credințe religioase și credințe nereligioase.
Credințele religioase cuprind credințele despre supranatural, divin sau spiritual.
Aceste credințe pot include existența unei puteri superioare, viața de după moarte și scopul existenței.
Credințele nereligioase sunt cele care nu sunt legate de o anumită religie. Acestea pot include credințe despre natura realității, conceptul de adevăr și modul de a trăi o viață bună, armonioasă.
Rolul emoțiilor în înțelegerea credinței și a convingerilor noastre
Nu este surprinzător faptul că emoțiile joacă un rol important în înțelegerea credinței și a convingerilor noastre.
Sentimentele, credințele și atitudinile noastre sunt componente esențiale în modul în care experimentăm, ne implicăm și interpretăm. Emoțiile servesc drept poartă de acces pentru înțelegerea modului în care ne raportăm la credința noastră și o interpretăm.
Pe de o parte, emoțiile ne pot ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Sentimentele noastre ne pot oferi o perspectivă asupra dimensiunilor spirituale ale credinței noastre și ne pot oferi o viziune mai clară și mai profundă a relației noastre cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu Universul.
De exemplu, un sentiment de bucurie și recunoștință ne poate ajuta să apreciem mai bine binecuvântările credinței și să dobândim o apreciere mai profundă a harului și a milei lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, emoțiile pot avea, de asemenea, un rol mai complex în sistemul nostru de convingeri. Putem experimenta o serie de emoții legate de credința noastră, inclusiv frica, îndoiala și vinovăția. Aceste emoții pot fi adesea dificil de înțeles și pot duce la confuzie și suferință. Dar aceste emoții pot fi, de asemenea, calea spre o înțelegere mai profundă. De exemplu, frica ne poate ajuta să ne recunoaștem limitele și să apreciem puterea lui Dumnezeu. Îndoiala ne poate ajuta să ne punem la îndoială convingerile și să căutăm răspunsuri în credințele noastre. Iar vinovăția ne poate ajuta să ne recunoaștem greșelile și să ne străduim să avem o relație mai semnificativă cu divinitatea.
În plus, emoțiile noastre pot fi, de asemenea, o sursă de putere și rezistență. De exemplu, atunci când ne simțim copleșiți de credințele noastre, rezistența noastră emoțională ne poate ajuta să facem față mai bine și să rămânem conectați la credința noastră. În mod similar, emoțiile și trăirile noastre ne pot ajuta să cultivăm empatia și înțelegerea față de credințele altora, permițându-ne să ne angajăm mai bine într-un dialog semnificativ cu persoane care au credințe/opinii diferite.
Aspecte cognitive – Cum ne modelează mintea percepția despre credință
Mintea noastră este modelată de experiențele noastre de viață, iar credința nu face excepție.
Cu toții avem un set unic de convingeri, modelate de educația, cultura și mediul în care am fost crescuți. Aceste credințe ne influențează, de asemenea, percepția noastră asupra credinței și a convingerilor, deoarece percepția noastră despre lume ne poate modela felul de înțelegere, respectiv de interpretare.
De exemplu, o persoană cu o credință puternică într-o forță superioară poate fi mai predispusă să adere la o anumită credință decât o persoană cu o viziune mai seculară asupra lumii.
Mintea noastră este, de asemenea, modelată (influențată) de prejudecățile noastre cognitive – tendințele înnăscute pe care le avem, de a gândi și a acționa în anumite moduri. Aceste preconcepții pot influența, la rândul lor, percepția asupra credinței și a convingerilor noastre despre lume, deoarece ne pot determina să interpretăm faptele și dovezile în moduri care ne confirmă concepțiile existente.
Mintea noastră ne modelează, de asemenea, percepțiile prin utilizarea euristicii cognitive.
Heuristica reprezintă o scurtătură mentală sau o strategie pe care o folosim pentru a lua decizii rapid și eficient. Ea ne poate ajuta să dăm sens lumii, dar ne poate conduce, de asemenea, să luăm decizii tendențioase sau iraționale dacă nu suntem îndeajuns de atenți. De exemplu, o persoană care are o credință puternică într-o putere superioară poate fi mai predispusă să se bazeze pe intuiție și pe instinct atunci când ia decizii.
În cele din urmă, mintea noastră ne poate modela percepțiile prin intermediul stărilor noastre cognitive și emoționale. Emoțiile noastre pot influența modul în care gândim și în care ne simțim în legătură cu o anumită credință sau convingere și, totodată, ne pot afecta comportamentul și modul în care alegem să ne exprimăm.
De exemplu, cineva care se simte anxios sau speriat poate fi mai predispus să se agațe de o anumită credință (idee) decât cineva calm, încrezător și care se simte în siguranță.
O analiză asupra modului în care credința e în directă conexiune cu bunăstarea mentală
Credința are un impact major asupra bunăstării noastre mentale.
În perioadele de stres, credința ne poate oferi confort, sprijin și speranța că suntem capabili să depășim momentul respectiv. Adesea ne întoarcem la credință pentru a găsi putere și rezistență atunci când ne simțim deznădăjduiți și copleșiți.
Puterea credinței poate fi observată în viața noastră de zi cu zi. Studiile au arătat că persoanele care au un sistem de credință puternic sunt mai puțin predispuse să se confrunte cu anxietatea și cu depresia. Credința în ceva mai presus de noi înșine ne oferă un sentiment de liniște, de existență a unui anumit scop și, implicit, ne dă motivația de a merge mai departe, chiar și atunci când vremurile devin dificile.
Pentru mulți dintre noi, credința/convingerile proprii pot fi o sursă importantă de alinare și de refugiu. Ne poate oferi un sentiment de siguranță în momentele de incertitudine. Existența unei forțe supreme și a unui plan divin ne oferă puterea de a ne înfrunta temerile și de a continua să mergem mai departe, în ciuda fricilor și îndoielilor. Acest lucru poate fi deosebit de util și benefic atunci când ne confruntăm cu situații dificile în viață și avem nevoie de un sprijin și un plus de curaj.
Pe lângă faptul că ne oferă confort emoțional și mental, credința/convingerile personale pot avea un efect pozitiv asupra sănătății noastre fizice. Studiile au constatat că persoanele care practică activități bazate pe credință – cum ar fi rugăciunea, meditația, yoga, etc. – au mai puține probleme de sănătate fizică, precum bolile cardiovasculare, durerile cronice ș.a.
S-a demonstrat, de asemenea, faptul că aceste convingeri proprii ne pot ajuta mult să facem față experiențelor traumatice. De exemplu, studiile au demonstrat că persoanele care au trecut prin evenimente dramatice (traumatizante) – război, dezastre naturale, pierderea unui om drag, etc. – sunt mai predispuse să găsească alinare în sistemul lor de credință decât persoanele care nu au un astfel de sprijin. Iar acest lucru le poate oferi un sentiment de speranță și pace, deseori atât de dificil de găsit pe alte căi.
Totodată, este important de menționat faptul că credința/convingerile proprii ne ajută să construim relații puternice cu ceilalți. Studiile au arătat că persoanele care practică credința sunt mai predispuse să fie generoase, empatice, pline de compasiune. Iar aceste trăsături ne pot ajuta să formăm conexiuni puternice cu oamenii dragi și chiar pot ajuta la construirea unui sentiment mai puternic al comunității noastre.
În general, este mai mult decât evident faptul că credința poate avea un efect profund asupra bunăstării noastre mentale. Fie că ne confruntăm cu momente dificile, fie cu experiențe traumatizante sau, pur și simplu, încercăm să construim conexiuni puternice cu ceilalți, credința ne poate oferi puterea, confortul și consolarea necesare pentru a merge mai departe.
Explorarea rolului credinței în confruntarea cu stresul și adversitatea
Rolul credinței în confruntarea cu stresul și adversitatea reprezintă un subiect important de conversație în rândul psihologilor, cercetătorilor și indivizilor deopotrivă.
Credința a fost recunoscută ca fiind un factor major în modul în care un individ face față situațiilor dificile. Ea poate oferi putere și confort în momentele de suferință, ajutându-i pe indivizi să persevereze și să-și depășească dificultățile.
În timp ce credința poate fi un atu neprețuit în gestionarea stresului și a adversității, este important să înțelegem modurile în care credința poate fi folosită pentru a face față în mod eficient. Cercetările sugerează faptul că aceasta poate fi folosită ca o sursă de speranță, oferindu-le indivizilor un sentiment de scop și optimism.
De asemenea, poate fi folosită pentru a le oferi persoanelor un sentiment de comunitate și sprijin, ajutându-i pe indivizi să construiască legături semnificative cu ceilalți. În același timp, credința poate fi folosită pentru a le oferi persoanelor un sentiment de control și de direcție, ajutându-le să acționeze și să facă schimbări semnificative în viața lor.
Este, totodată, important să luăm în considerare modul în care credința poate fi folosită ca o strategie de adaptare nesănătoasă. Pentru unele persoane, credința poate deveni o cârjă nesănătoasă, conducând la un sentiment de dependență și stagnare mai degrabă decât la creștere, evoluție, progres. În plus, credința poate duce la un sentiment de îndreptățire de sine sau la atitudini de judecată, ceea ce poate complica și mai mult capacitatea unui om de a face față stresului și adversității.
Aspecte sociale – Cum influențează comunitățile sistemele de credință?
În primul rând, haide să explorăm modul în care comunitățile noastre ne modelează în mod direct convingerile.
Comunitățile ne oferă sprijin social, informații și modele de comportament pe care le folosim pentru a ne forma convingerile.
De exemplu, dacă o comunitate apreciază educația (cultura), este cu atât mai probabil ca membrii săi să acorde o valoare ridicată realizărilor educaționale. În mod similar, dacă o comunitate are o tradiție religioasă puternică, este cu atât mai probabil ca membrii săi să urmeze anumite credințe și practici religioase. Acest lucru poate fi observat atât la nivel micro – al familiei și prietenilor, cât și la nivel macro – al comunităților mai mari.
Dar este important de remarcat că și comunitățile ne pot modela convingerile în mod negativ. Astfel, dacă o comunitate promovează valori sau stereotipuri negative, membrii săi pot interioriza aceste aspecte, ceea ce duce la un sentiment negativ al imaginii de sine sau al valorii (stimei) de sine. În mod similar, dacă o comunitate are un istoric de violență, agresiune, nedreptate, este posibil ca membrii săi să fie mai predispuși să accepte aceste convingeri ca fiind normale, acceptabile.
Conștientizarea faptului că nevoile comunităților noastre ne modelează convingerile proprii are implicații foarte importante. În primul rând, subliniază importanța creării și menținerii unor comunități sănătoase, de sprijin, care promovează valori și credințe pozitive. Acest lucru poate fi realizat prin campanii de educație și conștientizare, precum și prin promovarea unor relații semnificative cu oamenii din comunitățile noastre. Procedând astfel, putem crea un mediu mai sănătos, în care să încurajăm convingerile pozitive.
Mai mult decât atât, recunoașterea impactului pe care comunitățile îl au asupra convingerilor și acțiunilor proprii ne poate ajuta să identificăm acele aspecte care sunt dăunătoare/nocive/limitative. Fiind conștienți de modul în care comunitățile noastre ne pot influența propria gândire și propriul mod de a acționa, putem adopta o abordare proactivă, pentru a pune sub semnul întrebării și a contesta aceste convingeri și, desigur, pentru a le înlocui cu unele mai sănătoase și mai împuternicitoare.
Rolul pe care îl joacă speranța și încrederea în psihologia credinței
Speranța și încrederea reprezintă componente psihologice importante ale credinței. Sunt esențiale pentru dezvoltarea unei mentalități puternice și sănătoase și îi pot ajuta pe indivizi să facă față situațiilor dificile. Speranța și încrederea pot oferi baza pentru ca o persoană să facă saltul credinței, motivată fiind de existența unei forțe superioare, mai presus de orice.
Speranța este definită ca fiind credința că lucrurile se vor îmbunătăți sau că un rezultat dorit este posibil. Este un sentiment de optimism, care ne ajută să mergem înainte atunci când situația actuală este una dificilă sau chiar insuportabilă. O persoană cu credință are speranța că rugăciunile sale vor fi ascultate, că luptele sale vor fi câștigate și că va experimenta bucurie și pace în viața sa.
Încrederea este convingerea că cineva sau ceva se va ține de cuvânt sau va acționa într-un anumit mod. Este o parte importantă a credinței, deoarece ne permite să acceptăm că ceea ce credem este adevărat. Avem încredere că cei dragi vor fi întotdeauna alături de noi, că puterea superioară ne va proteja și că a noastră credință va fi răsplătită.
Combinația dintre speranță și încredere este una puternică. Împreună, ele oferă o bază solidă pentru credință și ne ajută să mergem mai departe în momentele dificile. Având speranța că lucrurile se vor îndrepta, suntem mai predispuși să ne asumăm riscuri și să încercăm lucruri noi. Prin încredere, putem accepta faptul că credința noastră va fi recompensată și că luptele noastre vor fi meritat, în cele din urmă.
Speranța și încrederea sunt esențiale pentru dezvoltarea unei credințe sănătoase. Atunci când o persoană are speranță și încredere, este mai probabil să persevereze în credința sa, chiar și în fața adversităților. Oamenii de acest fel vor fi mai predispuși să-și asume riscuri și să facă salturi în credință, știind că totul va fi bine.
Puterea rugăciunii și a meditației în cadrul psihologiei credinței
Puterea rugăciunii și a meditației în cadrul psihologiei credinței este o componentă adesea trecută cu vederea, dar absolut vitală pentru sănătatea mentală.
Studiile au arătat că oamenii credincioși, care practică în mod regulat rugăciunea și meditația, au mai multe șanse de a experimenta rezultate pozitive în ceea ce privește sănătatea psihică decât cei care nu o fac.
Rugăciunea și meditația ajută indivizii să facă față emoțiilor și sentimentelor intense, să reducă stresul și să-și îmbunătățească starea generală de bine.
Practica rugăciunii și a meditației își are rădăcinile în credința că ne putem conecta cu o putere superioară și putem (re)aduce pacea în viața noastră. Multe credințe au abordări diferite față de rugăciune, dar toate sunt de acord că aceasta este o formă de comunicare cu o putere superioară, cu o forță divină. Prin rugăciune, persoanele pot cere îndrumare și putere și își pot exprima recunoștința pentru ceea ce au.
Meditația este, de asemenea, o componentă-cheie a psihologiei credinței. Meditația este practica de a te concentra asupra unui singur gând sau concept și de a-ți permite să te cufunzi complet în acea stare. Este adesea folosită ca o formă de conștientizare, permițând persoanelor care o practică să devină mult mai conectate cu gândurile și sentimentele lor și să-și gestioneze mai bine emoțiile.
Combinația dintre rugăciune și meditație poate fi incredibil de puternică pentru persoanele care cred cu adevărat (pentru oamenii cu credință). Studiile au arătat că cei care practică în mod regulat atât rugăciunea, cât și meditația, au mai multe șanse să raporteze rezultate pozitive în ceea ce privește sănătatea – atât mentală, cât și cea emoțională și cea fizică. De asemenea, este mult mai probabil ca aceștia să aibă o stabilitate emoțională sporită, o mai mare conștientizare de sine și o mai bună capacitate de gestionare a stresului.
În același timp, e important de reținut faptul că rugăciunea și meditația nu înlocuiesc tratamentul profesional (specializat) pentru sănătatea mintală. Cei care se luptă cu probleme (afecțiuni/tulburări) de sănătate psihică trebuie să apeleze întotdeauna la specialiști, pentru ajutor. Cu toate acestea, pentru cei care își caută bunăstarea mentală, rugăciunea și meditația pot fi un instrument extrem de puternic.
Acordându-și timp pentru aceste practici, persoanele credincioase pot dezvolta o înțelegere mai profundă a sinelui și a relației lor cu divinitatea. Iar acest lucru duce la o mai mare stabilitate emoțională, la o bunăstare mentală și la un sentiment evident mai mare de pace și mulțumire.
Gândirea pozitivă și optimismul ca parte a psihologiei credinței
Gândirea pozitivă și optimismul sunt două dintre elementele-cheie ale psihologiei credinței. Credința presupune credința în ceva fără dovezi tangibile, palpabile. Este credința în ceva mai presus de noi înșine, ceva ce nu poate fi văzut sau atins. Este credința într-o forță universală supremă.
Gândirea pozitivă și optimismul sunt necesare credinței, deoarece sunt instrumentele pe care le folosim pentru a crea rezultatele pozitive pe care le dorim.
Gândirea pozitivă este credința că, indiferent de ceea ce se întâmplă în viața noastră, lucrurile se vor rezolva și se vor așeza. Este credința că visurile și obiectivele noastre sunt realizabile și că avem puterea de a le face să se întâmple.
Optimismul este credința că totul va fi bine până la urmă. Este credința că, chiar și atunci când lucrurile nu merg conform planului, va exista un rezultat pozitiv în cele din urmă.
Gândirea pozitivă și optimismul sunt, de asemenea, importante pentru credință, deoarece ne dau puterea de a merge mai departe atunci când lucrurile devin mai grele. Este ușor să ne descurajăm și să renunțăm atunci când lucrurile nu merg așa cum am plănuit/în direcția dorită de noi, dar credința ne dă puterea de a continua și de a crede că lucrurile se vor rezolva în cele din urmă.
Gândirea pozitivă și optimismul sunt dătătoare de speranță. Fără speranță, e greu să ne menținem credința în ceva. Trebuie să credem că visurile și dorințele noastre sunt realizabile și că, orice ar fi, vom găsi o modalitate de a le realiza. Gândirea pozitivă și optimismul ne dau, deci, puterea de a merge mai departe și de a rămâne concentrați asupra obiectivelor noastre.
Credința nu este despre rezultat, ci despre călătorie. Este vorba de a avea mereu curajul de a continua, indiferent de factorii externi. Să ne bucurăm de călătorie, să depășim toate obstacolele și să nu pierdem niciodată din vedere premiul/scopul.
Consecințele pozitive și negative ale credințelor religioase puternice
Credințele religioase sunt o forță puternică în viața multor oameni. Ele pot oferi un sentiment de siguranță, un scop, precum și un sentiment de conexiune cu o putere superioară.
Cu toate acestea, există atât consecințe pozitive, cât și negative ale deținerii unor convingeri religioase puternice, de nestăvilit, de necombătut.
Iată potențialele avantaje (efecte benefice).
Credințele religioase pot oferi individului sentimentul existenței unui anumit scop în viață. A crede într-o forță superioară și a avea credința într-o cale spirituală poate oferi o sursă de confort și securitate.
Mulți oameni sunt capabili să găsească alinare și îndrumare în credința lor, ceea ce îi poate ajuta să facă față momentelor grele ale vieții. În plus, poate oferi un sentiment de apartenență și de conectare la o comunitate mai mare de oameni care împărtășesc aceleași credințe.
Iată și potențialele dezavantaje/consecințe negative (efectele nocive).
Unul dintre potențialele dezavantaje ale deținerii unui sistem de credințe religioase puternice poate fi lipsa (dorinței) de deschidere a minții.
Persoanele excesiv de devotate credinței lor pot deveni închise la minte și intolerante față de alte credințe sau opinii.
Acest lucru poate duce la prejudecăți sau chiar la discriminare împotriva celor care au opinii (religioase) diferite. În plus, unii oameni pot deveni atât de concentrați pe credința și convingerile lor, încât devin incapabili să gândească critic sau obiectiv (să analizeze) în legătură cu alte subiecte.
Concluzii
Când ne gândim la credință, o asociem adesea cu religia și spiritualitatea.
Cu toate acestea, credința reprezintă o parte importanță a tuturor ființelor umane, indiferent de convingerile personale ale fiecăreia.
Credința poate fi definită ca fiind credința în ceva sau încrederea că ceva anume se va întâmpla. Este o forță puternică, supremă, care ne modelează viețile și ne ajută să dăm un sens lumii, existenței.
Psihologia credinței este complexă și multi-fațetată. Este strâns legată de credințele și valorile noastre. Credința noastră este cea care ne modelează sentimentul de identitate, sentimentul de apartenență și sentimentul de scop.
De asemenea, joacă un rol important în relațiile noastre cu ceilalți. Cei care au o credință puternică în ceva tind să fie mai rezistenți în fața situațiilor și vremurilor dificile și mai predispuși să găsească sensul, motivația și bucuria vieții.
Psiholog și psihoterapeut Claudiu Manea
