Punctul Omega. Singularitatea tehnologică. Evoluție uluitoare a omenirii sau pierderea totală a controlului?
Punctul Omega nu este din această lume, este de altundeva, un fel de “magnet” uriaş din viitor, care dirijează prezentul pe o anumită cale.
Punctul Omega este un scop, un obiectiv oarecum îndepărtat, pe care oamenii nu-l pot înţelege acum, nu-i pot pricepe nici premisele, nici semnalele de avertizare, chiar dacă lumea se îndreaptă, inconştient, într-o astfel de direcţie – aceasta ar fi, într-o exprimare concentrată, esenţa teoriei lui Pierre Teilhard de Chardin, un reputat om de ştiinţă si teolog, din secolul trecut, despre convergenţa Umanităţii spre Punctul Omega.
Asociind Creaţia Universului unui Punct Alpha al timpului, Pierre Teilhard de Chardin afirmă că omul trebuie să se alăture Marelui Arhitect într-un Punct Omega de spiritualitate perfectă, rezultat al unei evoluţii constante către grade de complexitate şi de conştiinţă tot mai ridicate, concepţie care a reintrat în atenţia oamenilor de ştiinţă şi filosofilor din anii 2000.
Punctul Omega – inedita teorie a lui Pierre Teilhard de Chardin
Pierre Teilhard de Chardin (n. 1881, Franţa – d. 1955, SUA) este cunoscut ca un prestigios om de ştiinţă, geolog (Preşedinte al Societăţii Franceze de Geologie), paleontolog, antropolog, fizician, teolog profesor la Institutul Teologic din Paris), a efectuat nenumărate cercetări ştiinţifice în Africa şi Asia. A petrecut aproape 20 de ani în China, perioadă în care a descoperit “Omul de Peking”, strămoş al omului modern. În 1950, a fost ales membru al Academiei Franceze.
A publicat diverse lucrări, foarte cunoscute fiind “Fenomenul uman”, “Viitorul omului”, “Energia umană”, “Direcţiile viitorului”, etc., în toate fiind preocupat de evoluţia societăţii umane, de valorile morale, de fenomenul înstrăinării omului de sine, de perspectivele oferite de cercetările ştiinţifice şi tehnice, de convergenţa planetară a energiilor spirituale, încercând mereu să găsească punctele de întâlnire dintre ştiinţă şi religie.
Punctul Omega (numit aşa după ultima literă a alfabetului grecesc) este o teorie dezvoltată în scrierile “Viitorul omului” şi “Fenomenul uman”, în care Pierre Teilhard de Chardin a încercat să reunească Teoria evoluţiei, a lui Darwin, cu Teoria biosferei, a chimistului şi geologului rus Vladimir Ivanovitch Vernadski, care susţine că “viaţa este o forţă geologică în stare să transforme Terra”, şi cu spiritualitatea creştină, într-o abordare holistică, adică o interpretare care consideră că “principiul integrator” al lumii este un principiu imaterial şi incognoscibil –Dumnezeu.
Prin urmare, Punctul Omega ar reprezenta starea din viitor spre care omenirea se focalizează treptat, sub influenţa unor factori diverşi şi care ar trebui să fie o eră a armonizării conştiinţelor.
Fiecare conştiinţă individuală este condusă să intre într-o “colaborare” din ce în ce mai strânsă cu celelalte conştiinţe cu care prezintă afinităţi, totul contopindu-se, la final, într-un “tot noosferic” (noosfera fiind termenul care denumeşte un înveliş al Pământului suprapus biosferei, adică omenirea, care este alcătuită din fiinţe inteligente).
Punctul Omega – cele 5 caracteristici
[Alpha și Omega]
În cartea “Fenomenul uman”, Pierre Teilhard de Chardin descrie astfel cele cinci caracteristici ale Punctului Omega:
- Punctul Omega există dintotdeauna – numai astfel se poate explica evoluţia Universului către niveluri superioare de conştiinţă;
- Punctul Omega trebuie să fie unul personal – o “persoană” şi nu o abstracţiune, deoarece, când Universul va deveni Unul, acest fapt nu înseamnă absenţa oamenilor, ci, mai degrabă, o super-personalizare a fiecăruia. Aşadar, personalitatea va fi infinit mai bogată;
- Punctul Omega este unul transcendent, este resortul şi punctul de atracţie al evoluţiei Universului;
- Trebuie să fie independent, nelimitat în spaţiu şi timp;
- Trebuie să fie ireversibil, realizabil şi imperativ, trebuie să asigure capacitatea de a fi atins, trebuie să se întâmple şi nu poate fi anulat.
Printre cei care au dus mai departe ideile lui Pierre Teilhard de Chardin se află şi Frank Tipler, profesor de fizică matematică cuantică şi cosmologist şi David Deutsch, fizician britanic şi specialist în informatică cuantică, profesor la Universitatea Oxford.
Într-o carte intitulată Fizica nemuririi(The Physics of Immortality), Tipler postulează că oamenii se vor transforma în roboţi şi întregul Cosmos va fi un fel de “supercomputer universal”, dotat cu memorie nelimitată. În acel moment, tehnologia va fi atât de performantă încât va face posibilă, fizic sau virtual, “reînvierea morţilor” din informaţiile pe care le-a captat.
Punctul Omega va fi acea stare în care fiinţele decedate vor reînvia într-un mediu paradiziac, în care toate neplăcerile vieţii vor dispărea, iar Universul va atinge stadiul final, al fericirii, al înţelepciunii şi al numerelor pure.
Singularitatea tehnologică
Singularitatea tehnologică este un concept şi un obiectiv care îi preocupă şi pe transumanisti şi care se referă la implicaţiile dezvoltării tehnologice accelerate asupra vieţii oamenilor şi a umanităţii, în general.
Singularitatea este starea în care lumea şi viaţa nu mai pot exista aşa cum le ştim noi.
Se estimează că, în următorii 20-30 de ani, computerele vor depăşi puterea creierului uman (care dispune de peste 100 de miliarde de neuroni, cu aproximativ 1000 de conexiuni pentru fiecare neuron şi 200 de operaţii pe secundă, pentru fiecare conexiune).
În aceste condiţii, în primii 100 de ani al secolului al XXI-lea, omenirea va asista la o evoluţie comparabilă cu cea a ultimilor 20.000 de ani, iar computerele vor fi capabile să descifreze aproape toate secretele naturii şi ale Universului.
Dacă se va întâmpla aşa, pentru Homo sapiens se vor produce evenimente aproape imposibil de imaginat la momentul actual – mind uploading (contopirea între inteligenţa biologică şi cea artificială), forme de super-inteligenţă, care se vor răspândi în tot Universul, oameni nemuritori, lucruri pe care încearcă să le surprindă, astăzi, până la un punct, filmele science-fiction, precum Terminator, Matrix, etc.
Deşi astfel de aspecte ar putea părea exclusiv scenarii SF, există o serie de companii care investesc, în prezent, milioane de euro în crearea de avataruri robotizate, versiuni artificiale inteligente, cărora să le fie teleportată memoria celor decedaţi.
S-au conceput deja modele teoretice, iar ochii bionici, inimile artificiale, implanturile cerebrale, alte combinaţii între biotehnologie, nanotehnologie, informatică, ştiinţe cognitive reprezintă doar vârful aisbergului în această perioadă în care, din punct de vedere tehnologic, umanitatea a evoluat mult mai rapid decât s-a anticipat.
“Profeţia” mondializării începe să se confirme, dar altfel decât a gândit-o Pierre Teilhard de Chardin
În anii 1950, când omul de ştiinţă francez îşi făcea cunoscută teoria prin publicarea cărţilor sale, acesta încerca să contureze o traiectorie posibilă a umanităţii, ţinând seama de factori biologici, sociali, economici, tehnologici si spirituali.
Ulterior, mulţi au confundat viziunea pe care o aducea Punctul Omega cu fenomenul globalizării – de transformare a lumii într-o unitate, prin crearea de instituţii şi organisme politice suprastatale, prin politici economice comune etc., prin mărirea gradului de conştientizare a lumii ca întreg, prin înţelegere mutuală între cetăţeni “internaţionali” şi, în mare, prin crearea civilizaţiei globale.
Este noosfera a 3-a etapă a evoluţiei umanităţii?
Ne aflăm, se întreabă mulţi oameni de stiinţă, după geosferă (materia inanimată), biosferă (materia vie), în a treia fază de evoluţie a Terrei – noosfera (învelişul spiritual al Pământului , ansamblul sistemelor de cunoastere, informaţie şi valorizare specifice omului)? Se îndreaptă omenirea spre Punctul Omega? În ce fel se va face această schimbare? Prin ce etape? Prin evoluţia şi contopirea conştiinţelor individuale? Ce mai înseamnă globalizarea? Este Punctul Omega un super-computer cosmic? Au devenit noile tehnologii un fel de altă “religie”? Cine şi cum este Marele Creator, Marele Arhitect? Merge umanitatea spre întâlnirea cu Creatorul ei? Pe care drum?
Unii specialişti numesc deja acest timp ca fiind o “eră a dezordinii”, alţii vorbesc despre viitorul apropiat ca despre “un capitalism al supravegherii”.
O mulţime de incertitudini, de întrebări la care umanitatea nu pare a avea un răspuns, dar la care ar trebui să medităm, să încercăm să conştientizăm marile derapaje ale lumii moderne, să aflăm cine suntem și încotro ne îndreptăm.
