Puterea rugăciunii. Implicațiile psihologice (asupra comportamentului uman) ale uneia dintre cele mai vechi experiențe spirituale
«Vreau să trăiesc aici prin Tine. Iar dacă sunt cu Tine, totul e bine.» – Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910).
Pentru creștini, rugăciunea este o parte cotidiană a vieții. Rugăciunea are beneficii psihologice și fiziologice dovedite de numeroase cercetări. S-a constatat că persoanele care au credințe religioase puternice raportează niveluri mai mici de anxietate și depresie, au tensiunea arterială mai scăzută, dispun de un sistem imunitar mai bun și se vindecă mai repede în urma unei operații. Deși rugăciunea nu ar trebui să fie doar despre beneficiile psihologice și fizice, este îmbucurător faptul că cercetarea științifică susține experiența atâtor creștini: rugăciunea este o forță puternică și pozitivă în viața noastră.
Pentru budiști, rugăciunea este meditație. Pentru catolici, există rozariul. La evrei, crezul iudaic se numește Șema. Pentru protestanți, este rugăciunea centrată. La musulmani, se folosesc doi termeni pentru a exprima sensul de rugăciune: du’ā și salāt. Fiecare religie își are propria variantă de rugăciune.
În cartea Psihologia rugăciunii, Ioan Bunea spune:
”Rugăciunea poate să aibă caracter antropocentric și teocentric. Rugăciunea antropocentrică este aceea prin care se urmărește înlăturarea tuturor inhibițiilor ce se opun unei vitalități profunde și sporirea puterii spirituale prin experiența iubirii divine. Rugăciunea este teocentrică atunci când subiectul religios realizează cea mai profundă trebuință a vieții, unindu-se cu principiul întregii vieți, intrând în contact cu puterea misterioasă de care crede că depinde. […] Rugăciunea este provocată de trebuința credinciosului de a-și spori viața, convertind în valori religioase toate trebuințele personale ale naturii sale, prin contactul cu Dumnezeu, izvorul întregii vieți.“
”Să știi măsura tuturor lucrurilor, să știi termenii cu care să te exprimi, să înveți de toate, pentru că învățătura este un dar de la Dumnezeu. Și, atunci când vei rămâne singur pe lume, să știi să te rogi.“ – Feodor M. Dostoievski, în Frații Karamazov.
Și tot Dostoievski spunea: ”Întâlnirea cu Hristos se menține prin rugăciune și prin iubire smerită.“
Rugăciunea este, într-un fel, o căutare de Dumnezeu. Iar viața fără rugăciune este lipsită de sens.
În cartea Rugăciune și tăcere în spiritualitatea ortodoxă, mitropolitul Kallistos Ware spune:
”Tăcerea este realizarea cea mai anevoioasă și cea mai hotărâtoare în arta rugăciunii. Tăcerea nu este, pur și simplu, negativă (o pauză între cuvinte, încetarea temporară a vorbirii), ci intens pozitivă: trezvie, vigilență și, mai presus de toate, ascultare. În relația de rugăciune, lui Dumnezeu Îi aparține inițiativa și nu omului – și acțiunea Lui este cea fundamentală.“
Rugăciunea este, probabil, una dintre cele mai vechi experiențe umane și este unică pentru fiecare dintre noi. Unii consideră că există atâtea moduri de a ne ruga ca și numărul celor care se roagă.
Gregg Braden, în volumul Secretele pierdute ale rugăciunii, precizează că astăzi cercetătorii moderni ai rugăciunii au identificat 4 mari categorii:
(1) rugăciuni colocviale (sau informale);
(2) rugăciuni petiționare;
(3) rugăciuni ritualice;
(4) rugăciuni meditative.
Rugăciunea inimii – ”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!“ – este un dar de la Dumnezeu și ocupă un loc important în spiritualitatea ortodoxă.
Rugăciunea este modalitatea principală de conectare cu Dumnezeu și, ca atare, poate servi și ca un instrument puternic pentru a face față cu succes experiențelor stresante. Speranța în ajutorul divin este un mecanism de coping centrat pe emoții.
Iată câteva dintre modalitățile specifice prin care rugăciunea se dovedește benefică din punct de vedere psihologic și fiziologic, atunci când este utilizată în perioadele de stres:
Crește auto-controlul
Cercetătorii consideră conversația cu Dumnezeu ca fiind o formă de interacțiune socială, menită a ne ajuta să rezistăm tentației. Așadar, rugăciunea ”nu ne duce pe noi în ispită“ nu este o pledoarie goală. Rugăciunea poate ajuta la creșterea stăpânirii de sine și la dobândirea rezistenței în fața ispitei.
Reduce anxietatea și depresia
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că persoanele care se raportează la credințe religioase puternice experimentează mai puțin un răspuns neliniștitor și se simt mai calme, potrivit American Psychological Association.
În plus, cercetările au arătat că persoanele cu credințe religioase puternice sunt mai puțin predispuse la anxietate și depresie. Acest lucru nu înseamnă că o viață de rugăciune puternică va preveni anxietatea și depresia, ci că rugăciunea poate servi drept factor de protecție.
Susține o minte calmă
Una dintre tehnicile utilizate frecvent în psihoterapie pentru a reduce anxietatea și a promova o minte calmă este repetarea unei fraze liniștitoare. Cercetările arată că repetarea unei fraze liniștitoare poate scădea ritmul cardiac și poate calma activitatea creierului într-un mod pozitiv.
Rugăciunea este calea de reînnoire și viață spirituală. Ea este viață întru Dumnezeu. Rugăciunea este forță, împrospătare și bucurie. Prin harul lui Dumnezeu și prin eforturile noastre disciplinate, rugăciunea ne ridică la o comuniune conștientă și plină de iubire cu Dumnezeu. Rugăciunea devine un dialog personal cu Dumnezeu, o respirație spirituală a sufletului și o predispoziție a binecuvântării împărăției lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:
”Te afli într-o stare de calm și seninătate? Apoi, roagă-L pe Domnul să facă permanentă această bucurie în inima ta.
Ești tulburat de necazuri și ispite? Roagă-L pe Domnul să calmeze furtuna din viața ta.
Rugăciunea a fost ascultată? Slavă Domnului!
Nu ai fost auzit? Persistă în rugăciunea ta, până când vei fi auzit.“
A-I mulțumi lui Dumnezeu pentru lucrurile plăcute care ne ies în cale este firesc. Dar să-I putem mulțumi lui Dumnezeu chiar și pentru evenimentele neplăcute care se petrec în viața noastră este cu adevărat remarcabil.
Adevărata artă a rugăciunii este predată persoanei care se roagă de către Dumnezeu Însuși.
Simona Ioniță
