Reactorul de fuziune din Coreea și-a doborât propriul record pentru conținutul de plasmă
La doar un an după ce Korea Superconducting Tokamak Advanced Research (KSTAR) a doborât un record pentru fuziune, acum reușește acest lucru din nou, de data aceasta menținând un vârtej agitat de plasmă, la 100 de milioane de grade Celsius, timp de 30 de secunde.
Deși este cu mult sub cele 101 de secunde stabilite de Academia Chineză de Științe la începutul acestui an, rămâne o piatră de hotar semnificativă pe drumul către o energie pură, aproape nelimitată, care ar putea transforma modul în care ne putem alimenta societatea.
Iată de ce este atât de important
În adâncul stelelor, cum ar fi Soarele nostru, gravitația și temperaturile ridicate oferă elementelor simple, cum ar fi hidrogenul, energia de care au nevoie pentru a depăși repulsia nucleelor lor și pentru a le forța să se restrângă în atomi mai mari.
Rezultatul acestei fuziuni nucleare este reprezentat de elemente mai grele, câțiva neutroni rătăciți și multă căldură.
Pe Pământ, adunarea valorii gravitației Soarelui nu este posibilă.
Poate fi extrasă suficientă căldură din atomii care fuzionează pentru a menține reacția nucleară, cu o suficientă cantitate rămasă pentru a extrage energie. Aceasta este teoria. Dar – pentru ca acea plasmă inimaginabil de fierbinte să rămână pe loc suficient de mult încât să se poată profita de alimentarea cu căldura sa și, respectiv, a transforma acest proces într-o sursă de energie susținută și de încredere – este nevoie de o gândire inteligentă.
KSTAR este doar una dintre puținele unități de testare din întreaga lume care încearcă să rezolve problemele unei tehnologii cu plasma – numită tokamak.
Tokamak-urile sunt, în esență, bucle mari de metal concepute pentru a conține nori de particule fierbinți, încărcate. Fiind încărcat, norul în mișcare generează un câmp magnetic puternic, permițându-i să fie împins în poziție de un contra-câmp.
[KSTAR Tokamak – Institutul Național de Cercetare a Fuziunii]
Există diverse alte modalități de a obține rezultate similare. Steleratoarele – cum ar fi dispozitivul de testare Wendelstein 7-X din Germania – răstoarnă acest scenariu și folosesc un tunel de bobine magnetice foarte complex, proiectat de o inteligență artificială, pentru a menține în loc bucla de plasmă, de exemplu. Acest lucru promite un timp de suspendare mai lung, dar face puțin mai dificilă încălzirea plasmei.
Tokamaks, pe de altă parte, au atins temperaturi din ce în ce mai mari în ultimii ani.
Reactorul Experimental Advanced Superconducting Tokamak (EAST) al Chinei (Hefei) a devenit primul care a atins un punct de referință semnificativ de temperatură – 100 de milioane de grade Celsius în 2018.
Anul acesta, EAST a încălzit plasma la 120 de milioane de grade Celsius, menținând-o astfel mai mult de un minut și jumătate.
Totuși, acele temperaturi au fost o măsură a energiei împărțite între electronii săi. Extrem de fierbinte, fără îndoială, însă este important, de asemenea, să crească (cu mult mai mult) și temperatura ionilor.
KSTAR a atins punctul de 100 de milioane temperatură ionică anul trecut, menținând pulsul timp de 20 de secunde. Iar faptul că performanța a crescut ulterior la 30 de secunde – puțin peste 12 luni mai târziu – este un lucru incredibil de încurajator.
Deși este tentant să privim fiecare record ca pe o competiție, este important și să sărbătorim fiecare piatră de hotar ca (încă) o lecție învățată.
Fiecare realizare ne dezvăluie noi modalități de a face față obstacolelor cu care încă ne confruntăm în procesul de valorificare a “motorului” Soarelui într-o centrală de putere a planetei noastre.
