Semnele sfârșitului. Cum ne dăm seama că Apocalipsa este în derulare?
Jon Paulien:
Aveam opt ani când stăteam în faţa casei împreună cu părinţii mei și ne uitam la Sputnik (primul satelit lansat de om pe orbita Pământului) mișcându-se cu o viteză surprinzătoare pe cerul nopţii.
La scurt timp de la acel moment am auzit un credincios sincer spunând:
”Dumnezeu nu-l va lăsa niciodată pe om să aterizeze pe Lună. Iisus va reveni înainte ca așa ceva să se întâmple.”
Pentru el, ca pentru mulţi creștini, diverse evenimente din lumea de azi oferă dovezi/semne că venirea lui Iisus este cu adevărat aproape. El credea că, din moment ce ar fi inadecvat ca fiinţele umane să spurce o altă planetă (în condițiile în care deja și-au bătut joc de aceasta), iniţiativa explorării umane a Lunii și a planetelor devenise unul dintre semnele că cea de-a doua venire a lui Iisus este aproape.
Câţiva ani mai târziu, m-am trezit la trei dimineaţa pentru a asista la transmisia în direct a primului pas pe Lună al lui Neil Armstrong. Iar Iisus nu venise ca să îl oprească. Evident, ocupaţia umană a Lunii era o preocupare mai mică pentru Dumnezeu decât presupusese amicul cel credincios. S-a dovedit, deci, că nu fusese un semn al sfârșitului. Întâmplări ca acestea îi fac pe oameni să se întrebe:
Vom ști vreodată cu certitudine absolută dacă revenirea lui Iisus este aproape? Există cu adevărat semne?
Semnele timpului
Când examinăm Noul Testament, descoperim că multe dintre evenimentele mondiale pe care creștinii le iau drept semne ale sfârșitului sunt, în realitate, semne ale timpului.
Mai degrabă decât să indice momentul celei de-a doua veniri, acestea confirmă că revenirea Lui, prevăzută la sfârșitul timpului, este certă. Aceste semne ne încurajează să credem că, dacă a cunoscut El în prealabil caracterul întregii epoci, cu siguranţă că Iisus nu va greși nici în legătură cu evenimentul care o încheie.
De exemplu, când ucenicii L-au întrebat pe Iisus (Matei 24:3) despre semnul venirii Sale și sfârșitul veacului, El a răspuns:
„Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.”
Războaiele și veștile de războaie erau semne mari ale sfârșitului în apocaliptica iudaică din zilele lui Iisus, dar Matei nu ne spune că ele anunţă sfârșitul, ci fac parte din peisajul vieţii înainte de sfârșit.
Iisus continuă:
„Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi) cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor.” (Matei 24:7-8).
Războaiele, foametea și cutremurele semnalează, deci, nu sfârșitul, ci începutul!
Ucenicii au cerut un semn al sfârșitului, Iisus le-a dat semne ale timpului. Iar aceste semne nu au scopul de a stimula speculaţiile cu privire la momentul sfârșitului, ci ne vor aminti de cuvintele lui Iisus, care ne încurajează să fim în orice moment vigilenţi cu privire la sfârșit (Matei 24:42).
În Matei 24:14, Iisus pare să exprime un semn măsurabil al apropierii sfârșitului. Acesta va veni când Evanghelia va fi propovăduită lumii întregi. Da, Evanghelia trebuie propovăduită lumii înainte ca Domnul să vină, dar acesta nu este acel tip de semn pe baza căruia putem face calcule. La urma urmei, Pavel a avut impresia că acest semn s-a împlinit deja în vremea sa (Coloseni 1:23).
Singurul semn care corespunde intenţiei ucenicilor este „semnul Fiului Omului”. Dar acesta pare a fi gloria propriu-zisă care îl înconjoară pe Iisus la venirea Sa. Cei care așteaptă acest semn îl vor primi când va fi prea târziu.
Răspunsul dat de Iisus ucenicilor este, într-un anume sens, dezamăgitor. Ni s-ar fi părut mai ușor dacă El ne-ar fi oferit toate detaliile despre sfârșit și despre evenimentele care îl preced, pe care apoi noi să le urmărim unul după altul, să vedem exact unde ne aflăm și să știm când trebuie să ne pregătim. Dar se pare că nu acesta a fost scopul lui Iisus. Poate că nu ar fi fost cel mai bun lucru pentru noi. Care a fost atunci scopul Său? Răspunsul este în Matei 24:42 – „Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru!”
Semne au tot fost
Dacă războaiele, cutremurele și foametea sunt semne ale timpului, nu ar trebui să ne surprindă că ceea ce mulţi numesc Semnele Sfârșitului s-au manifestat încă de la începutul erei creștine.
Chiar și în vremea lui Iisus existau mesia falși (Faptele 5:36-37) și au existat chiar și mai mulţi la scurt timp după Iisus. Deși provincia romană Palestina era marcată de pace în anul 31 d.Hr., au existat „războaie și vești de războaie” pe tot parcursul anilor 60. Au existat foamete (Fapte 11:28), cutremure (Laodiceea, în 60 d.Hr.; Pompeii, în 63; Ierusalim, în 64, și Roma, în 68), precum și semne cerești.
Noul Testament cuprinde numeroase relatări despre persecuţie, învăţători falși și profeţi mincinoși. Pavel putea chiar să pretindă că Evanghelia ajunsese la toate popoarele în timpul vieţii sale (Coloseni 1:23; Romani 1:8; 16:26). Nu este de mirare, deci, că apostolii credeau că ei sunt cei care trăiesc ultimele zile (Fapte 2:14-21; Evrei 1:2; 1 Petru 1:20; 1 Ioan 2:18).
Normalitatea sfârșitului
Parte a problemei este întrebarea cu privire la cât de neobișnuite vor fi aceste semne ale sfârșitului. Fără îndoială că descrierile zilelor finale din Noul Testament prezintă evenimente de anvergură. Oamenii au boli ciudate, râurile și mările se transformă în sânge, iar umanitatea este supusă schimbărilor climatice copleșitoare (Apocalipsa 16:1-9).
Naţiunile sunt furioase (Apocalipsa 11:18) și confuze (Luca 21:25), iar lumea este polarizată pe probleme de credinţă (Apocalipsa 17:14). Evenimente neobișnuite au loc și pe cer, iar seismele, furtunile și dezastrele devin mai severe (Luca 21:26; Apocalipsa 6:12-15; 16:18-21). Domnește o confuzie înșelătoare, provocată de afirmaţiile concurente cu privire la adevăr (Matei 24:24-27; Marcu 13:19-23; 2 Tesaloniceni 2:8-12; Apocalipsa 13:13-14) și intervenţia demonică directă (1 Timotei 4:1). Tulburările sociale și dispreţul pentru credinţă cresc (2 Timotei 3:1-5). Poporul lui Dumnezeu suferă foarte mult din cauza persecuţiei (Ioan 16:2; Apocalipsa 13:15-17; 16:4-7; 17:6). Și multe alte consideraţii ar putea fi făcute.
Dar mai există o latură a învăţăturii nou-testamentare pe acest subiect care este adesea ignorată. Atât Iisus, cât și Pavel portretizează zilele de pe urmă ca fiind perioade deosebit de normale, în ciuda tuturor evenimentelor spectaculoase care vor avea loc.
Ca și în perioada imediat anterioară potopului (Matei 24:37), oamenii își vor continua traiul, vor mânca și vor bea, iar nunţile nu vor fi amânate (Matei 24:38). Ca și în zilele lui Lot, vor exista vânzări și cumpărări (Luca 17:28), ceea ce sugerează că structura economică de bază a lumii va fi încă intactă. Plantatul și construitul continuă (Luca 17:28). Majoritatea oamenilor par să nu aibă nicio presimţire că sfârșitul se apropie cu pași grăbiţi (Matei 24:39). Credinciosul și necredinciosul lucrează împreună pe câmp sau într-o fabrică chiar în ziua în care vine Iisus (Matei 24:40-41).
Pavel le face cunoscut tesalonicenilor că distrugerile cumplite asociate cu cea de-a doua venire (Tesaloniceni 1:5-10) vor avea loc într-un moment în care oamenii vor proclama „pacea și siguranţa” (Tesaloniceni 5:2-3).
Pentru persoana obișnuită de pe stradă, zilele sfârșitului pot părea o epocă de aur a păcii și prosperităţii. Neplăcerile, dezastrele, tulburările sociale și persecuţiile perioadei finale a lumii vor fi pe ecranul radarului, dar nu vor părea exagerat de mari faţă de situaţiile obișnuite. Majoritatea oamenilor de pe Pământ va fi surprinsă când va vedea desfășurându-se sfârșitul istoriei. Acest lucru ar trebui să ne facă prudenţi când ne rostim verdictele ample și încrezătoare în ceea ce privește evenimentele actuale.
În același timp însă, nu trebuie să trecem cu vederea că același text ne asigură că oamenii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu vor fi surprinși (Tesaloniceni 5:4-7). Normalitatea va fi doar una aparentă, aparentă celor fără ochii credinţei creștine.
Semnele pot fi greu de citit
Nu a fost niciodată mai ușor să fii informat despre evenimentele mondiale. Cu ajutorul internetului și într-o perioadă scurtă se poate acumula o cantitate uriașă de informaţii despre relaţiile internaţionale.
Există însă o serie de probleme când vine vorba de analizarea semnificaţiei acestor informaţii pentru credinţa creștină.
În primul rând, în această enormă masă de informaţii, trebuie să facem distincţia între informaţiile care sunt solide și cele care sunt pur și simplu speculaţiile nefondate ale cuiva, distribuite de pe un computer pe altul. Este necesar să ne informăm cu privire la istoricul sursei respectivei știri, cu afilierile sale și cu motivele publicării de informaţii pe internet. Creștinii nu trebuie să se grăbească să accepte cel mai recente știri sau teorii ale conspiraţiei, mai ales atunci când filtrele relativ fiabile, cum ar fi instituţiile mari de presă ori canalele media ale bisericii, sunt tăcute în privinţa respectivului subiect.
Dar chiar și atunci când informaţiile sunt rezonabil de solide, este imperativ să analizăm dovezile din toate unghiurile. Cei care evidenţiază apropierea sfârșitului adoră să vorbească despre creșterea în statistici privind criminalitatea, despre cutremure și inundaţii catastrofale, războaie și zvonuri de războaie, prăbușire economică iminentă și declinul moralităţii.
Dar credibilitatea este grav deteriorată atunci când ignorăm dovezi solide care indică alte direcţii. De exemplu, mulţi vorbitori și scriitori creștini sinceri prevăd în mod regulat sosirea iminentă a unei legi naţionale duminicale în SUA. Cu toate acestea, în timpul vieţii mele, atenţia publică acordată ideii de legi duminicale în SUA a fost într-un continuu declin.
Și dacă informaţiile pe care le deţinem sunt incontestabil solide, echilibrate și verificate cu atenţie? Tot trebuie stabilit dacă aceste informații solide au vreo semnificație spirituală sau nu.
Prea ușor se ajunge la concluzii despre semnificaţia anumitor evenimente mondiale. Doar pentru că acestea au un parcurs care ne amintește de o profeţie anume nu înseamnă că acest eveniment precis este cel la care face referire respectiva profeţie.
Oricât de solidă pare să fie interpretarea noastră asupra „semnelor”, este indicat să rămânem cât mai lucizi pe măsură ce ne apropiem de sfârșit (Tesaloniceni 5:1-11). Atunci când folosim informaţii imprecise, când suntem selectivi în utilizarea de dovezi solide sau când facem afirmaţii exagerate care nu sunt adecvate nivelului nostru de pregătire, discredităm toată predicarea despre sfârșit.
Adevăratele semne ale sfârșitului
În ciuda acestor provocări, nu este bună nici ignorarea subiectului semnelor sfârșitului. Același capitol în care Iisus spune că nimeni nu cunoaște ziua sau ora (Matei 24:36) oferă și indicii cu privire la apropierea revenirii (Matei 24:33).
Dar ce înseamnă acest „aproape” în timp real? O zi? Un an? Un deceniu? Un secol?
Autorul Apocalipsei considera, în anul 95 d.Hr., că venirea Domnului este aproape (Apocalipsa 1:3; 22:10,12).
Așadar, o înţelegere cronologică occidentală a „apropierii” este în mod clar falsă, având în vedere trecerea a două mii de ani de la scrierea Noului Testament. Din perspectivă orientală, apropierea pare a fi mai mult o stare de spirit decât un fapt cronologic.
Jon Paulien este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului Religie-Studii Teologice al Universităţii Loma Linda, SUA. Acesta scrie, de asemenea, pentru publicațiile de specialitate din California.
