SF vs. realitate. Controlul și manipularea oamenilor: tehnologiile care ne modifică visele. Suntem programaţi, în secret, pentru un viitor distopic?
Tehnologiile care ne pot modifica visele (dar și visurile, totodată) prind tot mai clar contur, devin realitate, deşi în urmă cu doar câţiva ani acestea păreau doar fantezii rezervate literaturii sau filmelor SF.
Astăzi, avem tot timpul cu noi smartphone-ul, ne dorim să avem cele mai recente şi performante dispozitive “inteligente” – astfel că, atât acasă, cât și la job, calculatoarele/laptop-urile ne ţin permanent ”conectaţi” (credem noi) cu restul lumii. Reţelele sociale au devenit parte din viaţa noastră (dacă nu sunt chiar viața noastră).
Fotografii, clip-uri, cumpărături online, postări, plăți contactless, vizionare filme, etc. Până la un punct, toate acestea sunt oarecum fireşti în lumea contemporană, în care tehnologiile din diverse domenii, a căror dezvoltare a atins cote fără precedent, au adus şi aduc și beneficii reale.
Există însă și niște limite dincolo de care putem devenim extrem de vulnerabili, chiar fără să ne dăm seama de acest lucru.
Tehnologiile care ne pot modifica visele
Când realitatea diurnă devine prea “agresivă” din punct de vedere tehnologic, de obicei ne gândim că există o contrapondere – și anume ne rămâne odihna/somnul, care ne protejează sănătatea fizică şi psihică.
Dormim aproape o treime din viaţă şi de calitatea somnului depind toate lucrurile pe care le facem în timpul zilei. Durata somnului nu înseamnă doar o parte din viaţă, ci este Marele Timp, un fel de renaştere continuă, în care ne redobândim puterile, forţa creatoare, memoria, capacitatea de învățare, etc.
Visele (cărora, cumulat, le consacrăm peste 5 din viaţă) ascund mecanisme misterioase, nedescoperite nici astăzi.
Unele teorii susţin că, prin vis, mintea noastră face o “triere” a informaţiilor de peste zi – unele informaţii sunt “şterse”, altele “aranjate” în diversele mecanisme ale interiorităţii noastre, ceea ce ajută la luarea deciziilor. De asemenea, visele au o legătură puternică cu sistemul emoţional şi depind major de istoria personală.
Un sondaj recent, la care au participat peste 400 de respondenţi – agenţi de marketing din diverse firme din SUA – a evidenţiat faptul că trei sferturi dintre aceştia își propun să implementeze în campaniile lor publicitare, până în 2025, tehnologiile de modificare a viselor, pentru a obţine beneficii semnificativ mai mari.
Şi nu, nu este vorba despre o utopie, ci despre metode care deja se pun la punct în laboratoare.
Cum funcţionează aceste tehnologii de manipulare a viselor?
Cercetătorii de laMassachusetts Institute of Technology (MIT), din SUA, au dezvoltat un dispozitiv – Dormio – pentru a influența și controla conținutul viselor noastre, scopul declarat fiind “stimularea creativităţii”.
Este un fel de mânuşă, echipată cu o brățară și cu senzori care măsoară activitatea inimii și a muşchilor. Este capabilă să detecteze și să prelungească durata stării hipnagogice (momentul când adormim), adică starea intermediară dintre luciditate și somnul profund, când gândurile se desprind de realitate pentru a se asocia și a construi visele viitoare, dar când încă rămânem sensibili la semnalele din exterior, mai ales cele sonore.
În experimentul realizat de MIT, pentru a influenţa visele, cercetătorii au apelat la un proces numit Targeted Dream Incubation – o incubare țintită a viselor. Aparatul Dormio efectuează monitorizarea fazelor de somn și, pe baza datelor pe care le primește, declanșează semnale audio în anumite momente. Unele dintre aceste mesaje audio, precum: „Gândește-te la un copac”, utilizate pentru acest experiment, au fost preînregistrate chiar de către utilizatori.
De fapt, se desfăşoară un adevărat “dialog” om – robot. În faza de adormire, dispozitivul “rosteşte” mesajul respectiv. Când somnul începe să devină mai profund, dispozitivul intervine, spunând: “Ai adormit!”. Apoi – “Spune-mi la ce te gândești!”, permițând utilizatorului să verbalizeze gândul legat de copac. Apoi Dormio întreabă din nou: “Ai adormit?”, iar când cel care poartă dispozitivul spune: “Da, dormeam!”, robotul îi repetă mesajul inițial, spunându-i apoi: “Acum te poți întoarce la somn“.
Una dintre metodele folosite de Dormio este repetarea acest dialog (în mod regulat), trezindu-l pe participant din somn pentru a-i reaminti tema. Un mecanism surprinzător de eficient, de vreme ce 67% dintre persoanele din grupul de voluntari au visat, în aceste condiții, copaci.
Reclamele (și mesajele subliminale) care pot modifica visele
Dacă tehnologiile de modificare a viselor ar fi folosite cu acordul persoanelor care ar apela la astfel de metode şi dacă scopul utilizării lor ar fi, aşa cum spun specialiştii, benefice – de îmbunătățire a memoriei, creativității, învăţării, atunci ar fi vorba despre o nouă cucerire pozitivă a ştiinţei. Însă există riscul ca tehnologiile de acest fel să fie “valorificate” greşit, în mod interesat şi, de asemenea, fără acordul nostru.
Să ne imaginăm că seara, în momentul când adormim, telefonul sau un alt dispozitiv inteligent din apropierea patului ar emite, la numite intervale, fără controlul nostru, sunete discrete, îmbietoare, asociate unui produs şi o voce ar rosti numele produsului respectiv, ca în experimentul cu tehnologiile Dormio. Somnul nostru va fi, astfel, “comercializat” împotriva dorințelor noastre?
Cei care experimentează tehnologiile de manipulare a viselor spun că este puţin probabil ca diverse companii să se gândească la acest fel de publicitate, pentru că ar reprezenta o încălcare flagrantă a consimțământului și a confidențialității.
Dar îngrijorarea celor de la MIT, care spuneau, în paralel cu entuziasmul provocat de cercetările lor:
“Credem că sunt necesare urgent acțiuni proactive și noi politici de protecție, pentru a împiedica agenții de publicitate să manipuleze unul dintre ultimele refugii ale minților noastre conștiente și inconștiente, visele”
este deja un semnal de alarmă în privinţa vieţii noastre private.
Când este vorba de domeniul reclamelor publicitare, tehnicile de manipulare n-au lipsit niciodată, inclusiv mesajele subliminale (vizuale sau auditive), care scapă controlului conştient.
Tehnologiile care ne pot modifica visele ar putea fi doar un alt nivel al manipulării. Şi nu doar în publicitate.
Suntem “programaţi”, fără să ştim, pentru un viitor distopic?
Până când tehnologiile de manipulare a viselor vor deveni produse de piaţă, uimitoare este, la momentul actual, şi proliferarea unor aparate care promit reglarea somnului profund, pentru prevenirea, în acest mod, a bolilor, eliminarea coşmarurilor, sporirea performanțelor intelectuale prin programare în somn, etc.
Astfel, dispozitive conectate, analizate de smartphone-uri, dotate cu senzori, cu capacitatea de a emite unde sonore, care, în funcție de frecvența și ritmicitatea lor, ar avea, de asemenea, o influență asupra creierului atunci când adormim, lumini predefinite, etc.
Toate acestea arată cât de ușor poate fi, în cele din urmă, cucerit şi acest ultim bastion al intimităţii noastre – somnul.
Confruntându-se cu o acumulare fără precedent de provocări, știința şi tehnologiile funcţionează la viteză maximă. Din această emulație se nasc soluțiile de mâine. Fie că sunt idei noi sau materializarea unor fantezii pe care le credeam rezervate doar science-fiction-ului, aceste inovații ar putea, în curând, fiecare în felul său, să ne revoluționeze viața de zi cu zi.
Însă… în bine sau în rău?
O altă descoperire care a bulversat convingerile de până acum ale oamenilor de ştiinţă este că aceea că visele ar fi, de fapt, simulări ale evenimentelor reale, care ni se dezvăluie în timpul somnului, tocmai pentru a le putea experimenta ulterior, în stare de conştiență.
Mai mult, profesorul Joseph Koninch, de la Universitatea Ottawa, specializat în visele lucide, lansează o altă posibilitate – aceea ca dimineaţa, când nu ne amintim exact ce am visat, deşi ştim că am visat, să putem accesa pe smartphone-ul nostru, printr-o tehnologie specifică, imaginile din vis.
De altfel, în numai câţiva ani, ceea ce vedeam într-un celebru film science-fiction – Inception (2010) – în care personajul principal avea capacitatea de a-şi controla visele (în timp ce visa), iată că astăzi a devenit realitate.
Tehnologiile – de la utopie la distopie?
Dacă, în următorii câţiva ani, cu sau fără acordul nostru, visele vor putea fi controlate, înseamnă că și visurile (dorinţele, aspiraţiile, proiecţiile despre viitor) vor putea fi modificate – de vreme ce somnul şi visele (din timpul nopţii) au impact asupra deciziilor, stărilor emoţionale, reprezentărilor despre realitate.
Tehnologiile, dispozitivele interconectate ne vor “salva”, ne vor “modela” astfel încât să corespundem cerinţelor “noii lumi”?
Sub ochii noştri, tehnologiile fac ca utopiile să devină realitate.
Dar dacă ne îndreptăm spre o distopie? (= contrariul utopiei, o lume care pare în echilibru, dar în care nu există nici fericire, nici nefericire, nici pasiune, nici iubire, nici idealuri. O lume în care esenţa umană este anihilată, în care nimeni nu-şi va mai dori ceva nu poate obţine, în care libertatea este înlocuită cu supunerea, în care tehnologiile vor dicta comportamentul, vor uniformiza starea de spirit şi caracterul.)
Exact ca în celebrul roman de anticipaţie al lui Aldous Huxley – Minunata lume nouă (1932) – care descrie imaginea dictaturii perfecte (undeva pe la mijlocul mileniului III), camuflată de aparenţele unei democraţii – din care oamenii nici măcar nu-şi mai doresc să scape, pentru că sunt mutilaţi spiritual, controlaţi, făcuţi să se îndrăgostească de servitutea lor.
Copiilor li se induce, în timpul somnului, prin mesaje ascultate la radio sau prin alte metode, modul de gândire și de purtare, “zeii” supremi fiind consumismul şi distracţia.
Mai sunt câteva sute de ani până la mijlocul mileniului III, dar se pare că distopia lui Huxley prinde deja contur…
Așadar, este poate firesc ca tehnologiile – tot mai spectaculoase – să ne fascineze. Unele sunt extrem de utile, altele aduc beneficii imense, în raport cu epocile anterioare.
Dar poate că este timpul să ne punem mai multe întrebări și cu privire la “teritoriile” din fiinţa noastră (şi din lumea înconjurătoare) pe care le cuceresc aceste tehnologii.
Chiar este nevoie de asta, chiar vrem să ni se controleze până şi mintea, visele, sufletul, conştiinţa?
Vor alege oamenii ca sensul vieţii lor să depindă de conexiunea la un sistem informatic, care să le indice ce să facă şi ce nu, sau, mai rău, să le confirme inutilitatea, din moment ce puterea de decizie individuală va fi diminuată sau chiar anihilată?
Orice viitor conţine o doză de neprevăzut, dar stă în puterea fiecăruia să conştientizeze ce fel de viaţă vrea să aibă şi să decidă în cunoştinţă de cauză.
Ar trebui să existe un angajament personal, asumat, în acest prezent debusolat şi debusolant.
Iar visele, ca şi visurile, ar trebui să rămână o zonă a libertăţii individuale – nenegociabilă.
Deci, oare încotro ne îndreptăm…?
