Societatea Thule, misterioasa sectă de pe vremea lui Hitler
După cum se ştie, Germania fusese înfrântă în Primul Război Mondial, având parte de un tratat de pace umilitor pentru puternica sa naţiune.
Nu trebuie, deci, să ne mirăm dacă Republica de la Weimar, proclamată în 1918, a văzut înflorind în sânul ei o multitudine de Societăţi Secrete politico-militare, ale căror trăsături comune erau programul de „purificare” a ţării – în vederea revanşei şi apelul la vechiul fond magic al anticei mitologii germanice.
Au putut fi numărate peste 50 de asemenea Societăţi Secrete, printre care Ciocanul lui Wotan, Fraţii Nibelungilor. Companionii Inelului Magic, etc. Aceste societăţi întreţineau trupe paramilitare alcătuite din ofiţeri inactivi sub vechiul regim.
În 1920, se produce o anume regrupare în sânul acestor societăţi secrete politico-militare. Mai multe dintre ele se alătură unei secte create încă din 1913, sub numele de Societatea Thule.
Thule era numele dat – de cei din vechime – tărâmului (insulă sau continent) cel mai septentrional pe care-l cunoşteau.
Pytheas, cel care l-a pomenit inițial, îl situa la 6 zile de navigare, la nord de Marea Britanie; de aceea unii s-au gândit că ar fi fost vorba de insulele Shetland. Alţii l-au identificat cu Islanda, Groenlanda sau Orcadele.
Dar Thule este şi un tărâm legendar: Hyperboreea grecilor, insula Preafericiţilor (irlanda) , Avalonul celţilor, etc.
Fondatorul Societăţii Thule, Rudolf Glauer – zis von Sebottendorf – era un aventurier ocultist, iniţiat (afirma el) în Turcia. Plagiind materiale de peste tot, acesta a preparat un cocktail mitologic, amestecând legendele hyperboreene, Eddele nordice, Agharta, Shambala, Regele Lumii, etc.
Astfel, trăgea concluzia că Thule, astăzi dispărută, fusese populată de magi iniţiaţi de extratereştri, că descendenţii lor erau Arienii şi că cei mai puri dintre aceştia erau germanii, chemaţi să moştenească puterile magice ale acestor îndepărtaţi strămoşi.
Toată această extravagantă divagaţie echivala, în fapt, cu afirmaţia conform căreia strămoşii iranienilor, hinduşilor şi popoarelor germanice erau eschimoşii. Şi, totuşi, a devenit Biblia Societăţii Thule, în privinţa căreia Alfred Rosenberg, autorul Mitului secolului XX şi teoretician oficial al Partidului Nazist, a putut spune în 1946, în timpul procesului de la Numberg:
„Totul a plecat de la această Societate. Învăţătura secretă pe care am primit-o acolo ne-a ajutat şi mai bine decât diviziile noastre de SA şi SS să cucerim puterea. Fondatorii Societăţii Thule erau nişte veritabili magicieni.”
Printre aceşti oameni, în afară de Sebottendorf, trebuie menţionate mai ales două nume: Karl Haushofer şi Dietrich Eckart.
Generalul Karl Haushofer era un specialist în geopolitică, dar călătorise şi în Asia, în căutarea Aghartei şi vizitase lamaseriile din Tibet.
Dietrich Eckart, publicist, scosese o foaie critică extrem de virulentă în care opunea necontenit puritatea ariană Republicii Jidoveşti de la Weimar.
Ambele personalități – atât geopoliticianul, cât şi activistul antisemit – făceau parte dintr-un cerc interior format în sânul Societăţii Thule: Marea Lojă Luminoasă, numită şi grupul Vrilului.
Acest din urmă cuvânt, împrumutat de la poligraful francez Jacolliot, reprezintă energia psihică pe care ajung să o acumuleze – graţie anumitor exerciţii – adepţii unei secte hinduse şi care (pretindea Jacolliot) le permitea acestora să influenţeze, ba chiar să fascineze, de la distanţă, indivizi sau grupuri întregi de oameni.
Ori, printre recruţii lui Haushofer şi Eckart, se găsea şi un tânăr ofiţer înclinat spre misticism şi fanatism: numele său era Rudolf Hess şi a fost dauphin-ul lui Hitler până la enigmatica sa fugă în Anglia din 1941.
