Spiritualitate și înțelepciune. Arta de a fi fericit. O perspectivă asupra comparației înnăscute

Ce ne modelează percepţia şi ne determină gradul de satisfacţie?

Senzaţia de mulţumire este puternic influenţată de tendinţa noastră de a compara. Când ne comparăm situaţia actuală cu cea din trecut şi vedem că ne este mai bine, suntem fericiţi. Asta se întâmplă, de exemplu, când venitul ne creşte brusc, dar ceea ce ne face fericiţi nu e valoarea absolută a venitului, după cum aflăm destul de repede, când ne obişnuim cu noul venit şi descoperim că n-o să mai fim fericiţi până nu câştigăm și mai mult.

Ne uităm şi în jurul nostru şi ne comparăm cu ceilalţi. Oricât am câştiga, avem tendinţa de a fi nemulţumiţi de propriul  venit dacă vecinul/vreo cunoștință are mai mult.

Anunt

Sportivii profesionişti se plâng vehement de salariile lor de unul, două sau trei milioane de dolari pe an, dând drept justificare pentru nefericirea lor salariul mai mare al unui coechipier. Tendinţa aceasta pare să confirme definiţia omului bogat dată de H.L. Mencken: un om bogat este cel care are un venit anual cu 100 de dolari mai mare decât soţul surorii soţiei sale.

Iată, deci, cum senzaţia noastră de mulţumire faţă de propria viaţă depinde de multe ori de termenul de comparaţie.

Fireşte, nu ne comparăm doar veniturile. Comparaţia constantă cu oameni mai deştepţi, mai frumoşi sau mai de succes decât noi naşte şi ea, de multe ori, invidie, frustrare şi nefericire.

Dar acelaşi principiu se poate folosi şi în mod pozitiv: ne putem mări senzaţia de satisfacţie faţă de viaţă comparându-ne cu cei mai puţin fericiţi decât noi şi reflectând la lucrurile pe care le avem.

Cercetătorii au efectuat mai multe experimente care au demonstrat că gradul de satisfacţie faţă de propria viaţă poate creşte pur şi simplu dacă ne schimbăm perspectiva şi ne gândim că lucrurile ar putea sta mai rău.

În cadrul unui studiu li s-au arătat unor femei de la Universitatea Wisconsin din Milwaukee imagini cu condiţii de trai foarte dure din Milwaukee, de la începutul secolului XX, sau li s-a cerut să-şi imagineze şi apoi să scrie despre cum ar fi să treacă prin tragedii personale – de exemplu, să fie arse sau desfigurate. După acest exerciţiu femeilor li s-a cerut să evalueze calitatea propriilor vieţi. Rezultatul a fost un grad mai ridicat de satisfacţie. În cadrul unui alt experiment, desfăşurat la Universitatea din Buffalo, subiecţilor li s-a cerut să completeze fraza ”Mă bucur că nu sunt…“.

După cinci repetări, s-a observat că subiecţii erau mult mai mulţumiţi de propriile vieţi.

Unui alt grup i s-a cerut să completeze fraza ”Aş vrea să fiu…“.

De data aceasta, în urma exerciţiului subiecţii s-au simţit mai nemulţumiţi de propriile vieţi.

Anunt

Experimentele acestea, care arată că ne putem creşte sau scădea satisfacţia faţă de viaţă schimbându-ne perspectiva, subliniază că atitudinea mintală este factorul principal necesar pentru o viaţă fericită.

Dalai Lama explică:

”Da, e posibil să atingem fericirea, dar nu e un lucru uşor. Fericirea are multe niveluri. În budism, de exemplu, se vorbeşte despre cei patru factori ai împlinirii sau ai fericirii: bogăţia, satisfacţia lumească, spiritualitatea şi iluminarea. Împreună, aceste patru aspecte cuprind în întregime aspiraţia către fericire a individului.

Să lăsăm deoparte deocamdată aspiraţiile religioase sau spirituale supreme, cum ar fi perfecţiunea sau iluminarea, şi să vorbim despre bucurie şi fericire aşa cum le înţelegem în sensul lor de zi cu zi, cel lumesc. În contextul acesta, există anumite elemente-cheie pe care le recunoaştem în mod convenţional drept factori ce contribuie la bucuria şi fericirea noastră. De exemplu, sănătatea e considerată o necesitate pentru o viaţă fericită.

Un alt factor pe care-l considerăm sursă a fericirii ţine de posibilităţile materiale, de bogăţia pe care o acumulăm. Un altul este prietenia, tovărăşia oamenilor. Cu toţii suntem de acord că, pentru a avea o viaţă împlinită, ne trebuie un cerc de prieteni cu care să ne putem împărtăşi emoţiile şi în care să avem încredere.

Într-adevăr, toţi aceşti factori sunt surse de fericire. Dar, ca individul să-i poată folosi pe deplin în scopul lui de a se bucura de o viaţă fericită şi împlinită, starea de spirit este cheia. E extrem de importantă.

Dacă ne folosim în mod pozitiv, pentru a-i ajuta pe ceilalţi, de împrejurările prielnice, cum ar fi sănătatea sau bogăţia, ele pot contribui la o viaţă mai fericită. Şi, bineînţeles, de ele ne bucurăm şi noi – de confortul material, de succes şi aşa mai departe. Dar, fără atitudinea mintală potrivită, fără grija pentru factorul mintal, lucrurile acestea ne influenţează foarte puţin senzaţia de fericire pe termen lung.

De exemplu, dacă undeva în adâncul nostru nutrim gânduri pline de ură sau ascundem o furie aprinsă, acestea ne vor afecta sănătatea, distrugând astfel unul dintre factori. De asemenea, dacă eşti nefericit sau frustrat, confortul fizic nu e de prea mare ajutor.

Pe de altă parte, dacă reuşeşti să ai o stare de spirit calmă şi împăcată, poţi fi un om foarte fericit chiar dacă nu eşti sănătos. Sau, chiar dacă ai la dispoziţie orice lux, în momentele de furie sau ură puternică îţi vine să-ţi arunci bunurile, să le spargi. În asemenea clipe, acele bunuri nu înseamnă nimic pentru tine. În ziua de azi unele societăţi sunt foarte dezvoltate din punct de vedere material, dar în ele trăiesc mulţi oameni care nu sunt prea fericiţi. Imediat sub această suprafaţă aspectuoasă, de belşug, există un fel de nelinişte mintală care duce la frustrări, la certuri inutile, la dependenţă de droguri sau alcool şi, în cazurile cele mai grave, la sinucidere.

Aşadar, nu există nicio garanţie că doar bogăţia îţi poate aduce bucuria sau împlinirea pe care le cauţi. Acelaşi lucru se poate spune şi despre prieteni. Când te simţi foarte furios sau plin de ură, chiar şi un prieten apropiat ţi se pare cumva ostil, rece, distant şi de-a dreptul enervant.

Toate acestea arată ce influenţă enormă are starea mintală, factorul mintal, asupra felului în care percepem viaţa de zi cu zi. Aşadar, e normal că trebuie să tratăm factorul acesta cu toată seriozitatea.

Prin urmare, lăsând la o parte perspectiva practicilor spirituale, chiar şi în termeni lumeşti – ai bucuriei pe care o simţim în viaţa de zi cu zi –, cu cât mai calmă ne este mintea, cu atât mai împăcaţi vom fi şi cu atât ne vom putea bucura mai mult de o viaţă fericită şi împlinită.”

Dalai Lama s-a oprit câteva clipe, ca pentru a lăsa ideea să prindă rădăcini, apoi a adăugat:

”Trebuie să menţionez că, atunci când vorbim de o stare de spirit calmă sau de împăcare, nu trebuie să o confundăm cu o stare complet insensibilă, apatică.

O stare de spirit calmă, împăcată nu înseamnă să fim complet absenţi sau complet lipsiţi de reacţie. Împăcarea sau calmul izvorăsc din afecţiune şi compasiune. Implică foarte multă sensibilitate şi profunzime a sentimentelor.“

Anunt

Şi-a rezumat explicaţia astfel:

”Atât timp cât lipseşte disciplina interioară care calmează mintea, indiferent de împrejurările sau condiţiile exterioare, ele nu ne vor da niciodată bucuria şi fericirea pe care le căutăm. Pe de altă parte, dacă avem calitatea aceasta interioară, calmul minţii, o anume stabilitate interioară, chiar dacă ne lipsesc unele posibilităţi exterioare pe care în mod normal le-am considera necesare pentru a fi fericiţi, tot vom putea trăi o viaţă fericită şi plină de bucurie.“

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!