Tesla, Marconi, OZN-urile și Orașul Secret din Anzi
Istoria este plină de povești despre orașe magice pierdute. Povești precum orașul pierdut Z, care a luat viața legendarului explorator Percy Fawcett și a fiului său. Sau orașul pierdut Hy-Brazil, o insula-fantomă avansată din punct de vedere tehnologic, despre care primii navigatori știau că apare ocazional în Atlantic.
Să nu uităm nici de Atlantida, Lemuria și chiar Hyperborea. Toate insulele mitice pierdute din cauza timpului sau a dezastrului natural. Chiar și Shamballa și Agartha, care s-au pierdut în zăpezile din Himalaya.
Există încă și alte orașe pierdute mai puțin cunoscute, dar la fel de fascinante, care par să reziste testului timpului. Aspectul comun? Toate par să aibă un fel de tehnologie uimitoare (extrem de avansată) și, de asemenea, par a fi fantome.
Este și cazul unuia dintre acele orașe legendare pe care le vom explora în cele ce urmează. Un oraș absolut uluitor, un tărâm al minunilor tehnologice și un oraș fără nume, care se pare că a rămas ascuns timp de aproape un secol.
[Guglielmo Marconi]
De mai bine de 30 de ani a existat un zvon persistent. Un zvon care nu a fost raportat pe scară largă, dar care este totuși fascinant – acest oraș fără nume, îngropat adânc în Munții Anzi, a fost fondat de nimeni altul decât Guglielmo Marconi și protejatul său. Alimentat de tehnologia Tesla și ascuns întregii lumi.
Povestea, așa cum există acum, a fost discutată inițial într-o carte numită “Misterele Anzilor” de Robert Charroux, publicată în 1974. Mai târziu, a fost tradusă din franceză și publicată de Avon Books în 1977. Charroux, un aventurier de clasă mondială, plecase în America de Sud în căutarea unui codex ascuns numit Codex ICA, care pretindea să dezvăluie o civilizație umană pierdută de milioane de ani, precum și tuneluri și orașe subterane uitate.
Povestea a fost apoi preluată de Renato Vasco și publicată și în cartea sa, “OZN-urile făcute de om”. Iar de aici, totul a luat amploare.
Povestea sună cam așa:
Marconi, fiul unei familii italiene înstărite, a început să lucreze cu Tesla la tehnologia radio și a fost pionier în comunicarea radio. În 1896, a realizat o transmisie la nouă mile pe canalul Bristol și până în 1899 a efectuat astfel de transmisii pe canalul englez, la aproximativ 30 de mile de emițătorul său. În 1901, după ce și-a îmbunătățit echipamentul de transmisie, a transmis din Cornwall, Anglia la St. John’s, Newfoundland Canada.
În anul 1909, Marconi (alături de Karl Braun) a primit Premiul Nobel pentru Fizică.
În 1930, Marconi și studentul său Landini lucrau la antigravitație. De fapt, Marconi și-a transformat iahtul Electra într-un super laborator plutitor, de unde au trimis cu succes semnale prin pământ, la fel cum a făcut Tesla.
În iunie 1936, Marconi a făcut un alt salt și a demonstrat un val de energie pentru Benito Mussolini pe o autostradă aglomerată din afara Milano. Aparent, cel puțin conform poveștii, Mussolini îi ceruse soției sale, Rachele, să fie pe autostradă exact la 15:30. Marconi a declanșat dispozitivul și, timp de mai bine de 30 de minute, fiecare mașină a suferit o defecțiune electrică completă. Exact la ora 15:35, Marconi a oprit aparatul, iar mașinile, inclusiv cea a soției sale, au repornit.
S-a spus că Mussolini a fost destul de mulțumit de rezultat și a început să se îndrepte către noțiunea de a-l atașa armelor. Acest lucru l-a nemulțumit însă pe Papa Pius al XI-lea, despre care se spune că s-a interesat de acest dispozitiv și a împiedicat cercetările ulterioare.
[Se presupune că aceste patru fotografii provin din fișierele Cărții Albastre ale Forțelor Aeriene SUA și arată un „Dispozitiv francez de farfurie zburătoare”, despre care se presupune că reprezintă una dintre ambarcațiunile folosite de Marconi și construite în orașul secret din America de Sud. Fotografiile au fost făcute în anul 1953.]
Temându-se de repercusiunile Vaticanului, Marconi și-a simulat propria moarte, apoi și-a navigat iahtul în America de Sud, în 1937. Se crede că Marconi, atunci când a plecat, a luat cu el unele dintre cele mai strălucite minți din cercetarea italiană, inclusiv pe Fulcanlli și Landini. Numărul total a fost de aproximativ 98 de oameni de știință, care au dispărut împreună cu Marconi.
S-a presupus că destinația lor finală ar fi fost în junglele de sud ale Venezuelei, acolo unde au creat o utopie tehnologică completă, cu motoare cu energie liberă, tehnologie Tesla și chiar un nou tip de aeronave, care foloseau o formă de antigravitație perfecţionată.
Se crede că, în acel oraș secret, oamenii de știință au perfecționat multe dintre tehnologiile de energie liberă Tesla despre care citim astăzi. De asemenea, se spune că s-au dedicat aplicării pașnice a acestor tehnologii și că au ales să rămână izolați de restul societății chiar și în zilele noastre. Astfel că lucrează în umbră pentru a oferi tehnologie nouă și actualizată, ecologică.
Povestea a ieșit la lumină pentru prima dată în cartea lui Robert Charroux, “Misterele Anzilor”. Acesta a discutat despre faptul că a auzit povestea Cuidad Subterranea de los Andes de la un jurnalist mexican pe nume Mario Rojas Avendaro, care auzise la rândul său despre oraș de la Caracas la Santiago, ceea ce l-a determinat în cele din urmă pe Avendaro să investigheze mai departe povestea.
Avendaro a susținut faptul că majoritatea informațiilor detaliate despre orașul secret proveneau de la un bărbat pe nume Naisso Genovese, care l-a contactat în legătură cu cercetările sale. Genovese fusese un elev al lui Marconi și petrecuse timp cu acesta în oraș.
Genovese a susținut că a petrecut câțiva ani lucrând în oraș și chiar a publicat o relatare despre o presupusă călătorie pe Marte cu ajutorul unei farfurii zburătoare Tesla/Marconi. În anii 1950, a scris despre călătorie într-o carte foarte rară și realmente ciudată, intitulată “Călătoria mea pe Marte”. O carte care, deși nu a fost niciodată publicată în limba engleză, a apărut în numeroase alte limbi.
Discutând cu Avendaro despre oraș, Genovese a susținut că a fost construit cu averea lui Marconi. Marconi, înainte de moartea sa, a transferat mari sume din averea sa în conturi secrete pe care le-a accesat pentru a obține materialele de care avea nevoie.
Genovese a mai susținut că, până în anul 1946, oamenii de știință au construit un colector masiv de energie cosmică, bazat pe îmbunătățirea de către Marconi a design-urilor originale Tesla. De asemenea, a intrat în câteva detalii despre masivele și uimitoarele facilități de cercetare pe care le-au construit, spunând că este probabil cel mai mare laborator construit vreodată pe planetă.
Genovese a susținut faptul că, până în 1952, au construit un nou tip de aeronave cu o sursă aproape nelimitată de energie, iar oamenii de știință au folosit-o pentru a explora aproape întregul glob, inclusiv oceanele.
Se spunea că nava putea accelera până la 500.000 de mile pe oră și a fost construită dintr-un aliaj nou care ar rezista la presiunile enorme ale adâncului ocean, precum și capabilă să călătorească prin atmosferă, la viteze extrem de mari. A mai spus că singura problemă pe care o avea dispozitivul era accelerația, un aspect la care oamenii de știință încă lucrau.
Implicația a fost că dispozitivul era, de asemenea, capabil de călătorii stelare, eventual interstelare și a fost, de asemenea, folosit pentru a vizita diferite planete din sistemul solar. Știm de la Genovese că se fac călătorii regulate pe Lună și pe Marte și că un avanpost ar fi putut fi instalat într-una sau în ambele locații.
Avendaro l-a presat apoi pe Genovese în ceea ce privește locația orașului secret. Genovese a spus că se află pe fundul unui crater, că era în mare parte sub pământ și că se afla la aproape 13.000 de picioare deasupra nivelului mării. Se crede că orașul este situat într-un vulcan stins din estul Cordillerei Andine, undeva în munții bolivieni sau venezueleni.
Se pare că povestea s-a încheiat aici și nu a mai fost făcută ulterior nicio investigație. Unii cercetători au emis ipoteza că Tesla, fiind contactat de Marconi, și-a simulat moartea și, de asemenea, a călătorit spre orașul magic.
Dar este acesta un oraș ascuns high-tech cu adevărat fezabil? Având în vedere regiunea în care se presupune că este ascuns, precum și dimensiunea și vastitatea pământului neexplorat din acea regiune, este complet plauzibil ca un astfel de oraș să existe cu adevărat.
Mai ales dacă oamenii de știință de acolo aveau energie liberă și antigravitațională perfecționate. Cu aceste două salturi tehnologice, într-adevăr nu există nicio limită a ceea ce s-ar fi putut realiza.
Este acest Cuidad Subterranea de los Andes (sau orașul subteran al Anzilor) real? Probabil că nu vom ști niciodată, dar fără îndoială rămâne unul dintre cele mai misterioase orașe ascunse ale legendei. Iar dacă este real reprezintă și dovada incontestabilă a puterii și potențialului creierului uman necesare pentru a realiza astfel de progrese tehnologice absolut uluitoare.
