Textul antic care descrie modul în care Nefilimii au fost exterminați de pe Pământ

Cu mai bine de 60 de ani în urmă, săpăturile din peșterile Qumrám au scos la iveală aproape 1.000 de suluri vechi de papirus, care oferă informații importante despre trecutul umanității.

Însă arheologii au fost confuzi în ceea ce privește găsirea unui text neobișnuit printre aceste suluri antice, un document care să ofere indicii despre dispariția așa-zișilor „nephilimi” – document numit „Cartea Uriașilor”.

Anunt

Biblia face diverse referiri la nefilimi, în special în Geneză, însă majoritatea informațiilor cu privire la acești uriași provin din cartea antică apocrifă a lui Enoh. Acest text religios evreiesc străvechi este atribuit străbunicului lui Noe, deși unii savanți au descoperit unele fragmente în jurul anului 300 î.Hr.

Enoh este un personaj cel puțin derutant. Geneza însăși ne spune că a trăit pe pământ timp de 365 de ani, înainte de a fi luat de Dumnezeu:
„…a umblat cu Dumnezeu: și nu era nimic altceva; apoi Dumnezeu l-a luat.”

Mai mult decât atât, în acea vreme planeta noastră era locuită și de îngeri, care interacționau liber cu ființele umane și care, în cele din urmă, au provocat o hibridizare, prin unirea cu fiicele oamenilor, dând astfel naștere unei rase puternice de hibrizi-gigant, numiți nefilimi.

Însă odată ce oamenii au început să experimenteze visele profetice, mințile și inimile li s-au umplut de frică. Primul care a avut aceste vise a fost Mahway, fiul îngerului Barakel. În visul său, a văzut un fel de tăbliță scufundată în apă. Iar apa a înghițit toate numele, cu excepția a trei dintre ele – cele care ajungeau să simbolizeze potopul și distrugerea în consecință a poporului lui Noe.

Anunt

Acest fapt nu a fost convingător pentru nefilimi, care au încercat o dezbatere a semnificației visului lui Mahway. Interpretarea acestor semne a fost însă un eșec.

La scurt timp după aceea, alți doi giganți, Ohya și Ahya, copiii îngerului căzut Shemyaza, au început să aibă premoniții similare, visând că un copac este complet smuls, cu excepția a trei dintre rădăcinile sale. După aceasta, restul grupului de giganți a început să aibă și vise apocaliptice:

„Apa și focul au ars tot… Găsiți uriașii pe care îi vedeți în vis…”

Din păcate, unele părți ale sulurilor au fost complet deteriorate, dar sensul general al textului era evident: unul dintre uriași a călătorit în căutarea lui Enoh, pentru capacitatea acestuia de a interpreta vise și viziuni.

Textul devine foarte interesant dacă înlocuim unii termeni și îl considerăm nu o poveste alegorică, ci o descriere a unui eveniment real, al cărui sens a fost confundat de-a lungul timpului. Dacă luăm în considerare zborul „cu mâinile, ca vulturii”, metaforic vorbind, putem crea ipoteza că Mahway a decolat de pe Pământ într-o navă spațială antică.

În acest caz, „marele deșert” s-ar putea referi la spațiul interstelar? Depinde cât de departe suntem dispuși să înțelegem dintr-un pergament fragmentat de acum 2.000 de ani.

Enoh îl trimite înapoi pe Mahway, promițându-i că va vorbi cu Dumnezeu pentru el. Însă, din nefericire pentru giganți, tăblițele pe care Enoh le-a trimis ca răspuns nu au adus vești bune:

„Pământul plânge din pricina lucrărilor copiilor tăi […] de răul pe care l-ați făcut. […] Până va veni Rafael, iată distrugerea [va veni un potop mare și va nimici toate ființele vii] și tot ce este în pustii și în mări. De acum, slăbește legăturile care te unesc de rău și roagă-te…”

Textul nu menționează dacă nefilimii s-au rugat sau nu, însă adevărul este că, în cele din urmă, aceștia au dispărut, demonstrând încă o dată existența și amploarea renumitului evenimentul biblic cunoscut drept Marele Potop.

Anunt

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!