Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn, se dovedește a fi un loc prielnic pentru existența vieții

Simulările au demonstrat că impactul care a creat cel mai mare crater de pe Titan ar fi putut avea ca rezultat un lac cald, plin de apă și materie organică.

Anunt

Luna lui Saturn – Titan, este considerată, pe bună dreptate, unul dintre cele mai misterioase corpuri din întregul sistem solar. În afară de Pământ, doar acolo mai există o circulație globală a lichidului cu mări și lacuri care se evaporă, formând nori și dând astfel naștere fenomenului de ploaie.

La mare distanță de Soare, pe Titan apa se păstrează exclusiv sub formă de gheață, iar hidrocarburile ușoare, în principal metanul, există în formă lichidă.

S-a dovedit însă faptul că apa poate fi prezentă în stare lichidă la adâncime – sub crusta de gheață a lui Titan, care se estimează că are o grosime de sute de kilometri. Acolo este o lume unică, a cărei dinamică permite, teoretic, existența vieții, deși foarte diferită de a noastră.

Anunt

O nouă lucrare, prezentată recent la cea de-a 52-a Conferință de Cercetare a Lunii și Planetarelor (LPSC), indică, de asemenea, această posibilitate.

Autorii săi – o echipă numeroasă de oameni de știință din Europa, Brazilia și Statele Unite – au arătat că apa din adâncul Titanului, cel puțin uneori, se amestecă cu hidrocarburile de la suprafață, creând astfel un mediu biochimic favorabil. Acest lucru se datorează fisurilor care apar în scoarța satelitului în urma coliziunilor cu asteroizi și comete.

Cercetătorii au simulat o coliziune care ar duce la formarea celui mai mare crater de impact de pe Titan: Menrwa are o lungime de aproximativ 425 de kilometri și o vechime de aproximativ un miliard de ani.

Calculele au arătat că ar putea apărea ca urmare a căderii unui corp ceresc cu 34 de kilometri în diametru și cu o viteză de aproximativ 7 kilometri pe secundă. Energia de impact a fost una suficientă pentru apariția nu doar a apei la suprafață, ci chiar a unui lac cu apă lichidă.

Potrivit autorilor lucrării, acest lucru ar putea fi suficient pentru a da naștere primelor organisme primitive, precum și pentru lansarea unor mecanisme puternice de evoluție biologică. Și poate că Menrwa nu este unică: apariția altor cratere mari ar putea fi însoțită de aceeași încălzire și amestecare a apei cu materia organică.

Viitoarea misiune, NASA Dragonfly – care va începe în 2027 și va ajunge pe Titan în 2038 – va putea confirma în sfârșit acest lucru.

Anunt

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!