Top 10 exemple misterioase de artă rupestră din lumea antică
Picturile și gravurile pe stânci sunt printre cele mai vechi forme de artă (practicată în mod continuu) din lume și sunt la fel de diverse precum culturile și civilizațiile care le-au realizat.
Reprezentările unor figuri umane, animale, figuri neobișnuite care combină trăsături umane și animale, dar și modele geometrice extrem de detaliate continuă să inspire uimire și fascinație pentru precizia și rafinamentul lor, pentru formele clare, puternice, reprezentările detaliate create cu atât de multă ușurință de strămoșii noștri din vremuri străvechi.
Iată 10 dintre cele mai impresionante și misterioase exemple de artă rupestră din întreaga lume:
- Opera de artă din Sego Canyon – extraterestre sau viziuni șamanice?
Stâncile de gresie din Sego Canyon reprezintă o spectaculoasă galerie de artă în aer liber, cu petroglife pictate și sculptate de popoarele nativilor americani pe o perioadă de aproximativ 8.000 de ani.
Se caracterizează prin peste 80 de figuri în mărime natural, extrem de impunătoare, cu ochii scobiți (sau lipsă) și absența frecventă a brațelor și picioarelor. Unii susțin că figurile misterioase sunt dovezi ale vizitelor extraterestre în trecutul nostru antic, în timp ce oamenii de știință susțin că aceste ființe ciudate reprezintă viziuni ale șamanilor apărute în stările lor de transă.
Dovezile locuirii umane în Canionul Sego datează din perioada arhaică (6.000 – 100 î.Hr.). Dar triburile ulterioare – Anasazi, Fremont și Ute și-au lăsat și ele amprenta asupra zonei, pictând și cioplind în pereții stâncilor viziunile lor religioase, simbolurile clanurilor și înregistrările evenimentelor.
Susținătorii teoriei astronauților antici sugerează că figurile ciudate ale artei rupestre în stilul Barrier Canyon înfățișează extratereștrii care au vizitat cândva Pământul. Ochii mari, scobiți și capetele în formă triunghiulară sunt dovada clară că figurile nu erau unele umane. Cu toate acestea, alții – precum cercetătorul Polly Schaafsma – spun că reprezintă arta șamanilor, asociată cu activitățile rituale ale poporului arhaică.
- Arta rupestră antică (rară) din Scoția – ritualuri, marcaje teritoriale sau cartografierea stelelor
Anul trecut, arheologii au descoperit un exemplu rar de artă rupestră preistorică, în Highlands (Scoția). Cercetătorii au sugerat că bolovanul imens, care conține numeroase urme de cupe și inele, poate reflecta utilizarea ritualurilor, marcajele teritoriale sau cartografierea stelelor.
Sculpturile din piatră, găsite în Ross-shire (Scoția), ar data din neolitic sau epoca bronzului, cu aproximativ 4.000 – 5.000 de ani în urmă. Cu toate acestea, datarea precisă a artei este dificilă: chiar dacă monumentul megalitic poate fi datat, arta poate fi o adăugare ulterioară.
John Wombell, de la North of Scotland Archaeological Society (NOSAS), a descris evenimentul ca fiind o descoperire uimitoare și a explicat că este una dintre puținele pietre decorate de acest gen din Scoția. Semnele de cupă și inel sunt dovezi ale preistoricului. Decorațiile apar sub formă de petroglife pe bolovani și pe megaliți. Urmele de cupe și inele se găsesc adesea sculptate pe pietrele imense și pe cercurile de piatră – despre care se crede că au fost folosite în scopuri religioase și ritualuri. Sculpturile apar adesea pe aflorimentul de rocă, unde locul pare să fi fost ales în mod special, astfel încât să ofere vederi neîntrerupte asupra regiunii înconjurătoare. Alte voci au susținut că acestea corespund constelațiilor de stele sau că reprezintă fie înregistrări ale proprietății terenurilor, fie granițele.
- Arta rupestră predinastică (neobișnuită) descoperită în Egipt
Arheologii au descoperit un panou de rocă în Oaza Kharga, la aproximativ 175 de kilometri vest de Luxor, în Egipt, despre care se crede că datează din epoca predinastică, în jurul anului 4.000 î.Hr. sau chiar mai devreme.
Egiptologul Salima Ikram a susținut că arta rupestră este o reprezentare a păianjenilor, pânzelor și insectelor prinse de păianjeni.
Cu toate acestea, alți cercetători au venit cu explicații alternative. Dr. Derek Cunningham, autorul cărții “400.000 Years of Stone Age Science”, a sugerat că modelele liniare (asemănătoare unui pieptene) sunt, de fapt, o formă arhaică de scriere astronomică. Acesta a descoperit că decalajul unghiular al corpului păianjenului și numeroasele linii desenate pe panou se aliniază cu valorile astronomice considerate centrale pentru predicția precisă a eclipselor de Lună și Soare. De exemplu, corpul păianjenilor este rotit cu 13,66 grade față de verticală, calcul care corespunde unei jumătăți de lună siderale.
Michael Ledo, autorul cărții “On Earth as it is in Heaven: The Cosmic Roots of the Bible”, a oferit o altă interpretare a panoului neobișnuit de stâncă. Potrivit acestuia, figurile reprezintă constelații zodiacale și alte constelații.
- 15.000 de lucrări de artă de peste zece milenii dezvăluie evoluția vieții la marginea Saharei
Tassili n’Ajjer a fost descris ca fiind cel mai bun muzeu preistoric în aer liber din lume. Amplasat pe un vast platou din sud-estul Saharei Algeriene, la granițele dintre Libia, Niger și Mali și acoperind o suprafață de 72.000 de kilometri pătrați, Tassili găzduiește o densitate excepțională de picturi și gravuri care înregistrează schimbări climatice, animale, migrații și evoluția vieții umane la marginea Saharei de la 10.000 î.Hr. până în primele secole ale epocii actuale.
De-a lungul a mii de ani, grupuri succesive de popoare au lăsat multe vestigii arheologice, locuințe, movile funerare și incinte. Cu toate acestea, arta rupestră, care a fost descoperită pentru prima dată în 1933, a făcut din Tassili n’Ajjer unul dintre cele mai celebre locuri din lume. Arta cuprinde peste 15.000 de picturi și gravuri pe stâncă expuse – incluzând imagini cu animale sălbatice și domestice, oameni, desene geometrice, scripturi antice și creaturi mitice, precum bărbații cu capete de animale, zei, ființe spirituale.
Arta acoperă cinci perioade distincte, fiecare dintre ele fiind caracterizată de numeroase diferențe stilistice. În timp ce mii de picturi și gravuri din Tassili n’Ajjer au fost înregistrate, este extrem de probabil să mai existe încă multe încă nedescoperite. Imaginile au făcut lumină asupra vieții antice din Sahara, dar au născut și numeroase întrebări cu privire la autorul, semnificația și scopul acestora.
- Picturile rupestre vechi de 10.000 de ani reflectă credința că nu suntem singuri în Univers
În iulie 2014, Departamentul de Stat pentru Arheologie și Cultură din Chhattisgarh, India, a solicitat asistență din partea Organizației Indiene de Cercetare Spațială, pentru a cerceta un set de picturi antice rupestre găsite în peșteri din apropierea orașului Charama, Kanker, în regiunea tribală Bastar. Potrivit unui arheolog, această artă reflectă credința oamenilor din antichitate – că nu suntem singuri în Univers.
Arheologul J.R. Bhagat, cel care a studiat arta rupestră, susține că reprezentările descoperite datează de aproximativ 10.000 de ani, deși metoda de datare nu a fost clarificată. Bhagat sugerează că imaginile pot înfățișa extraterestre și OZN-uri, deoarece picturile includ ființe umanoide mari coborând din cer, unele purtând ceea ce arată ca o cască sau antenă, precum și o ambarcațiune în formă de disc cu trei raze (sau picioare) provenind din baza ei.
Bhagat a explicat că există mai multe credințe printre localnicii din zonă. În timp ce o parte se închină la tablouri, alții relatează povești pe care le-au auzit de la strămoșii lor, legate de “ființele rohela” sau “cei de dimensiuni mici”. Potrivit legendei, rohela obișnuiau să aterizeze din cer într-un obiect zburător de formă rotundă și să răpească persoane din sat – care nu s-au mai întors niciodată.
În orice caz, Bhagat nu a făcut referire la faptul că picturile în cauză descriu ceea ce, în alte contexte, arheologii identifică de obicei ca fiind imagini șamanice ale oamenilor-hibrid (oameni-animale) și forme geometrice. Imaginile figurilor cu coarne, antene sau raze spirituale sunt extrem de familiare în arta șamanică.
- Cea mai veche artă rupestră din America de Nord
Un set de petroglife din vestul Nevada, datat cu o vechime cuprinsă între 10.500 și 14.800 de ani, reprezintă cea mai veche artă rupestră descoperită vreodată în America de Nord. Cea anterioară acesteia a fost datată la 6.700 de ani și poate fi găsită în Long Lake, Oregon.
Vechile petroglife din Nevada sunt sculptate în bolovanii de calcar de pe partea de vest a lacului Winnemucca, astăzi secat. Arta rupestră include atât petroglife simple, precum linii drepte și vârtejuri, cât și petroglife mai complexe care seamănă cu copaci, flori sau nervurile unei frunze. Există, de asemenea, o serie de modele abstracte de forme ovale sau asemănătoare diamantelor, așezate liniar (în lanț). Liniile și șanțurile adânc sculptate în motivele geometrice au similarități cu petroglifele găsite în Oregon. Cu toate acestea, semnificația și simbolismul nu au fost descifrate nici până acum.
- Piatra Cochno, veche de 5.000 de ani – care ar putea vedea din nou lumina zilei
Cu zeci de spirale canelate, adâncituri sculptate, forme geometrice și modele misterioase de multe feluri, Piatra Cochno, situată în West Dunbartonshire, Scoția, este considerată ca fiind cel mai bun exemplu de sculptură în cupe și inele din epoca bronzului (din întreaga Europă). Cu toate acestea, în ultimii 50 de ani a fost îngropată sub câțiva metri de pământ și vegetație, în încercarea disperată de la acea vreme de a-l proteja de vandali.
Piatra a fost descoperită pentru prima dată de către reverendul James Harvey, în 1887, pe terenul agricol de lângă ceea ce este astăzi complexul de locuințe Faifley, la marginea Clydebank. Este acoperită cu mai mult de 90 de adâncituri sculptate, cunoscute sub numele de semne de cupă și inel. Semnele cupei și inelului, despre care se crede că datează de aproximativ 5.000 de ani, sunt însoțite de o cruce precreștină incizată, așezată într-un oval și două perechi de urme sculptate, fiecare picior având doar câte 4 degete. Datorită seriei de marcaje existente, Piatra Cochno a fost recunoscută ca fiind de importanță națională și desemnată ca monument.
În anii 1960, Piatra Cochno a fost deteriorată în mod repetat de vandali, astfel că, în 1964, arheologii de la Universitatea din Glasgow au recomandat să fie îngropată, pentru a o proteja de alte eventuale daune. Piatra a fost acoperită de atunci. Cu toate acestea, consiliul local se gândește acum la posibilitatea de a dezvălui din nou spectaculoasa piatră.
- Misterioasa artă rupestră aborigenă a Wandjinilor
Una dintre cele mai interesante și mai neclarificate legende ale aborigenilor australieni este cea a Wandjinilor – ființele spirituale supreme și creatorii Pământului și oamenilor. Pământul Wandjina reprezintă o suprafață vastă, de aproximativ 200.000 de kilometri pătrați, de pământ, ape, mare și insule, din regiunea Kimberley (nord-vestul Australiei), cu o cultură continuă datând de cel puțin 60.000 de ani. Aici, legea și cultura tradițională aborigenă sunt încă active, vii.
Oamenii Worora, Ngarinyin și Wunumbul sunt cele trei triburi Wandjina – aceste grupuri tribale sunt custodele celei mai vechi arte figurative cunoscute. Poate că ceea ce este cel mai interesant la arta lor figurativă pictată pe stânci și în peșteri este modul în care i-au reprezentat pe Wandjinas – fețe albe, lipsite de gură, ochi mari și negri și un cap înconjurat de un halou sau un fel de coif.
Legenda Wandjinilor a fost transmisă din generație în generație, așa cum au făcut-o toate poveștile Aboriginal Dreamtime. Wandjina erau “ființe cerești” sau “spirite din nori” care au coborât din Calea Lactee, în timpul viselor, și au creat Pământul și toți locuitorii săi. Cu ajutorul șarpelui din timpul viselor, Wandjina au creat, au predat și au fost zei pentru aborigenii cărora le-au dat viață. După ceva timp, Wandjinii au dispărut, coborând în subteran. Acolo, ei produc continuu noi “semințe pentru copii”, considerate sursa întregii vieți umane.
- Misterul Stâncii Judaculla
În Carolina de Nord, în munții din comitatul Jackson, se află o stâncă imensă, misterioasă, plină de petroglife încă imposibil de descifrat. Pentru indienii Cherokee, stânca are o importanță deosebită, iar locul unde se află aceasta reprezintă un loc sacru, unde în vremuri străvechi se crede că aveau loc ceremoniile.
Numele Judaculla a fost dat de către Cherokees, care credeau că este o creatură străveche care domina munții. Numele înseamnă “gigant cu ochii înclinați” – o ființă puternică cu puteri supranaturale, cu abilitatea de a zbura, care obișnuia să sară de pe un munte pe altul și chiar capabilă să controleze vântul, ploaia, tunetele si fulgerele. Creatura a fost capabilă să ducă oamenii obișnuiți în lumea spirituală și să comunice cu ei. Pare a fi un tip de creatură asemănătoare unui zeu, similară celor menționate în mitologiile din întreaga lume.
Se spunea că Judaculla a aterizat cândvă pe stâncă, lăsând acolo o amprentă a mâinii sale cu șapte degete. Piatra este un afloriment curbiliniu, cu peste 1.500 de petroglife, a căror vechime este estimată între 3000 și 2000 î.Hr. În timpul săpăturilor în jurul pietrei, s-au descoperit unelte de carieră. Nu au fost găsite alte pietre în zonă cu marcaje similare, ceea ce sporește misterul acesteia.
Interpretările petroglifelor există din abundență. Acestea includ hărți, simboluri religioase cu mesaj secret sau doar “graffiti” al oamenilor din antichitate.
- Desenele rupestre asiatice pot rescrie istoria artei umane
Un studiu publicat în octombrie 2014 în revista Nature a dezvăluit că peste 100 de picturi antice descoperite în șapte peșteri de calcar de pe insula Sulawesi din Indonezia, sunt la fel de vechi precum faimoasa artă preistorică din Europa. Cercetările au arătat că oamenii realizau artă rupestră și cu 40.000 de ani în urmă, la capetele opuse ale lumii eurasiatice din Pleistocen.
Maxime Aubert, director de studiu, arheolog și geochimist al Universității Griffith din Australia, a explicat că înainte de această descoperire, experții aveau o viziune centrată doar pe Europa asupra modului, timpului și locului în care oamenii au început să facă picturi rupestre și alte forme de artă figurativă. Cu toate acestea, faptul că oamenii din Sulawesi erau, de asemenea, creatori de artă, sugerează două variante – fie creativitatea umană a apărut, independent, în aproximativ același timp în întreaga lume, fie că atunci când oamenii au părăsit Africa, aceștia aveau deja capacitatea și înclinația pentru artă.
