Tribul Himba din Namibia – civilizația cu una dintre cele mai frumoase și uimitoare culturi din lume

Himba (sau Ovahimba) este un popor indigen, cu o populație estimată la aproximativ 50.000 de oameni care trăiesc în nordul Namibiei, în regiunea Kunene (fostă Kaokoland) și de cealaltă parte a râului Kunene din Angola.

Himba este un popor semi-nomad, păstoresc, care se distinge cultural de poporul Herero din nordul Namibiei și sudul Angola. Vorbesc Otji-Himba, o varietate de Herero, care aparține familiei Bantu din Niger-Congo.

Himba sunt remarcabil de faimoși pentru că se acoperă cu o pastă specifică, denumită otjize, un amestec cosmetic din grăsime de unt și pigment ocru, destinat pentru curățarea pielii pe perioade lungi, din cauza deficitului de apă, dar și pentru a se proteja de climatul extrem de cald și uscat din Kaokoland, precum și de mușcăturile de țânțari. Otjize este considerat în primul rând un produs cosmetic de frumusețe, extrem de dorit, simbolizând culoarea roșie bogată a pământului și a sângelui – esența vieții. Otjize reprezintă un standard de frumusețe al tribului Himba.

Anunt

[Copilă din tribul Himba, cu coafură tradițională. Epupa, Namibia]

 

Primele așezări ale poporului Himba pot fi urmărite încă de la începutul secolului XVI, atunci când au trecut granița cu Angola și au ales Kaokoland (numit în prezent regiunea Kunene) ca noua lor patrie. În acel moment, cuvântul Himba nu exista, din cauza faptului că acesta nu se despărțiseră încă de tribul Herero.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Namibia era afectată de o epidemie necruțătoare a bovinelor. Majoritatea vitelor de care depindeau Herero au pierit, iar tribul s-a confruntat cu o mare criză. Ulterior, tribul s-a mutat spre sud și a început să exploreze diferite regiuni, pentru a-și spori șansele de supraviețuire. Cu toate acestea, unii membri au decis să rămână și să lupte pentru supraviețuire în teritoriile familiare. Atunci și acolo a avut loc schisma dintre cele două triburi – luând astfel ființă Himba.

Activitatea principală a tribului Himba este creșterea de animale – vite, oi și capre. De asemenea, ei cresc și cultivă culturi pluviale, precum porumbul și meiul. Vitele sunt sursa majoră de lapte și carne. Dieta lor este completată și de făina de porumb, ouă, ierburi sălbatice și miere. Doar ocazional animalele sunt vândute pentru bani.

Femeile și fetele tind să efectueze o muncă mai intensivă decât bărbații și băieții, cum ar fi transportul de apă către sat, tencuirea caselor din lemn de mopan (cu un amestec tradițional de sol de argilă roșie), colectarea lemnelor pentru foc, gătitul și servirea meselor, precum și fabricarea obiectelor de artizanat, îmbrăcăminte și bijuterii. Responsabilitatea pentru mulsul vacilor și caprelor revine atât femeilor, cât și copilelor. Acestea au, de asemenea, grijă de copii, ele putând avea grijă, totodată, și de copiii altei femei. Sarcinile principale ale bărbaților includ construcțiile, sacrificarea animalelor, creșterea animalelor și păstorirea – din acest motiv, bărbații stau adesea departe de casă pentru perioade îndelungate.

Zeul suprem pentru Himba este Mukuru.

Anunt

Modul în care tribul comunică cu dumnezeul lor este prin intermediul focului. Fumul sfânt se ridică spre cer, ceea ce le permite comunicarea cu strămoșii lor care sunt în contact direct cu Ființa Supremă a Universului.

În fiecare sat este un foc sfânt care mocnește, iar lângă el se pun niște bușteni de lemn, pe o piatră sfântă, pentru a alimenta focul la nevoie. Nu este permisă depășirea liniei sfinte pentru cei din afara tribului sau pentru cei care nu au fost invitați în sat. Linia sfântă pornește de la intrarea principală a colibei șefului de trib și continuă drept, trecând pe lângă focul sfânt, până la intrarea în incinta vitelor.

Una dintre cele mai remarcabile trăsături ale tribului Himba este aceea că femeile nu au voie să folosească apa pentru igiena personală. Acest lucru implică, de asemenea, și spălarea hainelor. Potrivit bătrânilor, acest lucru datează încă din perioada marilor secete – apa fiind deficitară, doar bărbaților li se permitea accesul la apă pentru spălare. Astfel, pe lângă aplicarea de ocru pe piele, femeile Himba fac o baie zilnică de fum pentru menținerea igienei personale. Se pune cărbune mocnit într-un castron cu ierburi (în special frunze și rămurele de arbori Commiphora) și se așteaptă ca fumul să se ridice. După aceea, femeile se apleacă peste bolul respectiv și, datorită căldurii, încep să transpire. Pentru spălarea completă a corpului, acestea se acoperă cu o pătură, astfel încât fumul să rămână sub material.

Bărbații Himba sunt poligami, având două soții. Se practică, de asemenea, căsătoriile timpurii, aranjate.

Tinerele Himba se căsătoresc cu bărbații aleși de tații lor. Acest lucru se întâmplă încă de la începutul pubertății, ceea ce poate însemna că și fetele de 10 ani se pot căsători. Această practică este, însă, ilegală în Namibia și chiar și unii membri Himba o contestă – cu toate acestea, rămâne, totuși, răspândită.

Un alt ritual caracteristic tribului este circumcizia băieților.

În momentul căsătoriei, băiatul Himba devine bărbat, spre deosebire de fată, care nu este considerată o femeie cu drepturi depline până când nu dă naștere unui copil.

Pe vârful capului, femeile poartă coroana Himba, Erembe.

Aceasta este confecționată din piele de vacă sau de capră și se așază pe cap atunci când fata ajunge la pubertate.

Ocrul, însă, se aplică doar atunci când fetele sunt suficient de mari pentru a se îngriji singure de igienă. Bărbații tribului nu își aplică substanța roșie pe piele. Crema de ocru, renumită în cadrul tribuilui, este obținută prin lovirea pietrei de ocru (hematit) și spargerea în bucăți mici. După aceea, fragmentele se amestecă cu untul, se încălzesc ușor la fum și se aplică pe piele. Se pare că motivul principal este stabilirea unei diferențe între bărbați și femei. În plus, stratul roșu pare să ajute împotriva radiațiilor dăunătoare ale soarelui, menținând în același timp pielea curată și umedă și, într-o oarecare măsură, blocând creșterea părului pe corp.

În ciuda faptului că majoritatea Himba trăiesc un stil de viață cultural distinct în mediul rural și gospodăriile lor îndepărtate, aceștia sunt totuși dinamici din punct de vedere social, nefiind cu toții izolați de tendințele culturilor urbane locale.

Himba coexistă și interacționează și cu membrii celorlalte grupuri etnice ale țării lor, precum și cu tendințele sociale ale orășenilor urbani. În special cei din apropierea capitalei regiunii Kunene din Opuwo călătoresc frecvent, în scopul de a face cumpărături de la marketurile din oraș, pentru a comercializa produse alimentare sau, dacă este cazul, pentru a obține îngrijire medicală specializată.

Din cauza climei aspre, deșertice, specifice regiunii în care trăiesc, dar și izolarea lor de influențele exterioare, oamenii Himba au reușit să mențină și să păstreze o mare parte din stilul lor de viață tradițional.

Anunt

Membrii trăiesc sub o structură tribală bazată pe descendență bilaterală, ceea ce îi ajută să trăiască într-unul dintre cele mai extreme medii de pe Pământ. Sub descendență bilaterală, fiecare membru al tribului aparține de două clanuri: unul prin tată (patriclan, numit oruzo) și altul prin mamă (matriclan, numit eanda). Acestea sunt conduse de cel mai în vârstă bărbat din clan. Fiii locuiesc cu clanul tatălui lor, iar când fiicele se căsătoresc, merg să locuiască cu clanul soțului lor. Totuși, moștenirea averii nu revine patriclanului, ci este determinată de matriclan – adică nu fiul moștenește vitele tatălui său, ci unchiul său matern.

Descendența bilaterală se regăsește doar printre câteva grupuri din Africa de Vest, India, Australia, Melanezia și Polinezia, iar antropologii consideră că sistemul este unul avantajos pentru grupurile care trăiesc în medii extreme, deoarece permite indivizilor să se bazeze pe două seturi de familii dispersate pe o zonă largă.

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!