Viitorul tehnologiei și al oamenilor. Transumanismul, următoarea revoluție
Lumea noastră este condusă de încrederea în progresul constant și inevitabil al omenirii, datorită convingerii că știința poate și va rezolva totul.
Această credință optimistă în știință și în progres este alimentată mai mult ca niciodată astăzi de ideile evoluției darwiniste. Mulți oameni sunt captivaţi de ideea că evoluția a adus omenirea într-un punct în care suntem capabili să-i înţelegem secretele, împuternicindu-ne să controlăm și să grăbim procesul evolutiv.
Natura umană nu mai e supusă forțelor aleatorii sau șansei, așa cum a susținut Darwin. Ci propriul nostru intelect și deciziile noastre ne vor ghida de acum viitorul.
Cele mai recente estimări ale Consiliului Național de Informații din 2012 privind ”tendințele globale”, precizează că progresele înregistrate în domeniul informațiilor și al tehnologiilor biomedicale avansează rapid dezvoltarea potențialului uman. Capacitatea mărită a computerului și stocarea masivă a datelor sunt acum disponibile pe platforme tot mai mici. Posibilitatea unei fuziuni tehnologice-biologice ar putea declanșa un salt uriaș al inteligenței umane și al abilităților fizice. De exemplu, noile tipuri de augmentare umană, cum ar fi brațele bionice sau implanturile de cipuri pe creier, ar putea deveni opţionale – ca un fel de chirurgie plastică.
În Era Digitală, abilitatea computerelor de a colecta și analiza date a comprimat timpul necesar științei pentru a depăși obstacole considerate cândva imposibil de atins. În 1965, co-fondatorul Intel, Gordon Moore, estima că puterea calculatorului se dublează la fiecare 18 luni. Potrivit Legii lui Moore, cum a devenit ea cunoscută, putem obține mai multe cunoștințe și progrese tehnologice în perioade mai scurte de timp. Astăzi vedem acest lucru în modul în care multe dispozitive sunt practic depășite în 2-3 ani, datorită ritmului rapid al tehnologiei.
Între timp, noile progrese biomedicale, care au făcut posibilă descifrarea codului nostru genetic, vor avea în curând ca rezultat oameni mai inteligenți, mai puternici și mai sănătoși. Prin maparea genomului uman, acum putem dezvolta remedii pentru boli mai repede decât înainte. Unii oameni prevăd chiar o perioadă de longevitate extinsă, chiar nemurire, pentru specia noastră.
Acest lucru ar putea fi realizat prin fuziunea omului și a mașinii într-o uniune indestructibilă. Astfel, futuriştii vorbesc seducător despre atingerea punctului de ”singularitate”, înfăptuirea ”convergențeiˮ și apropierea de destinul nostru, ”prin depăşirea condiţiei umane” – când ne vom depăși limitele acestor trupuri finite, pentru a crea ființa supraomenească, supraomul.
Această atracție pentru vindecarea bolilor și pentru a-i îmbunătăți pe oameni trebuie abordată cu precauție. Pentru că, în acest proces, ne falsificăm natura noastră de ființe umane, făcute asemenea lui Adam – prototipul nostru. Aceasta traversează o linie trasată de Dumnezeu, la fel cum oamenii din lumea antică au depășit o limită prin împerecherea cu îngeri răzvrătiți, gândindu-se că vor da naștere nemuritorilor, și au ajuns procreeze tirani mutanți numiți Nefilimi (Geneza).
Dumnezeu a decis că era de ajuns și a trimis potopul. Mă tem că acum suntem în primejdie de a avea parte de judecata divină, încercând să schimbăm natura umană prin mijloace științifice. Dar de data aceasta, nu avem nevoie de îngeri căzuți pentru a crea oameni hibrizi, ci e ceva la îndemâna noastră, numai că reprezintă o ofensă gravă la adresa Creatorului nostru. Și se întâmplă chiar acum într-o multitudine de moduri, întrucât progresele medicale și tehnologice propulsează progresul științei.
Cercetarea genetică şi încrucişarea
De la descoperirea sa, în 1953, am aflat că toate organismele vii au un arc spiral dublu de informaţie genetică codificat în ADN-ul lor, care serveşte ca un manual integrat pentru viață.
Lansat în 1990, Proiectul Genomului uman și-a propus să mapeze genomul uman, un proiect masiv, finalizat în 2003.
Dar oamenii de ştiinţă și-au dat repede seama că mai există un alt strat unitar și complex al genomului uman, numit ARN, pe care doar acum începem să-l înţelegem.
Un program de calculator de ultimă generație, numit CRISPR/Cas9, le-a permis cercetătorilor să mapeze secvențe genice mai repede şi mai ieftin, nu numai ale oamenilor, dar și ale animalelor. Animalele au fost adesea folosite în laboratoare pentru a studia boli și pentru testarea noilor medicamente ce urmau să fie folosite pe oameni. Însă cercetatorii folosesc acum noi instrumente de editare a genelor, pentru a compara şi a rescrie codurile genetice, atât la oameni, cât și la animale, în speranţa de a găsi remedii mai rapide pentru maladiile umane. Acest lucru duce la noi experimente, care estompează mai mult ca niciodată delimitările dintre oameni şi animale.
De exemplu, din cauza lipsei cronice de donatori de organe în întreaga lume, cercetătorii medicali încearcă acum să cultive organe umane în interiorul porcilor, pentru a fi transplantate ulterior în oamenii care au nevoie de transplanturi de organe. Un pacient și-ar putea dona propriul ADN pentru a produce un organ într-un porc, care sigur ar fi acceptat înapoi în corpul pacientului. Acest lucru ar putea suna ca o reminiscență stranie din romanul SF Insula doctorului Moreau, însă marile companii farmaceutice deja investesc masiv în acest domeniu.
Aceste cercetări se derulează de mult timp. Decenii întregi, şoriceii au fost ”umanizați” prin inserarea cu celule umane, ca să fie, biologic vorbind, mai asemănători nouă, pentru testarea medicamentelor. În 2007, un profesor universitar a creat o oaie cu 15% celule umane. Oamenii de știință au utilizat recent celulele stem umane pentru a crește o ureche umană de mărime naturală pe spatele unui şobolan. Această aşa-numită inginerie tisulară (inginerie a țesuturilor) este folosită pentru cultivarea altor părți ale corpului, cum ar fi nasul şi traheea.
Și invers, oamenii de ştiinţă implantează țesuturi de origine animală în om pentru scopuri medicale. De exemplu, procedura de utilizare a ţesutului de porc pentru grefele de piele la om a fost practicată de zeci de ani, deşi majoritatea marilor epidemii încep cu un agent patogen la animale, care trece apoi la oameni. Înarmați cu cele mai noi instrumente de editare a genelor, oamenii de ştiinţă amestecă și încrucișează celulele omenești cu ale animalelor, mai mult ca oricând.
Cercetătorii au mapat în prezent genomuri de la peste două sute cincizeci de animale şi se ceartă cu privire la care sunt cele mai asemănătoare cu oamenii şi mai potrivite pentru cercetarea bolilor umane. Unii spun că porcii, alţii spun că cimpanzeii, oile, vacile, şoarecii sau broaștele. Similitudinile genetice dintre oameni şi animale îi ademenesc pe oamenii de ştiinţă să încrucișeze tot mai mult țesuturi umane și animale. Această practică ar putea părea lăudabilă, ca un mod de a pune capăt suferinţei şi bolii, dar mă tem că e o ”corupere” a firii umane, care s-a petrecut și în lumea de dinainte de potop.
Celulele stem umane şi modificarea genetică a bebelușilor
Timp de decenii, am știut că trupurile noastre conţin celule stem generice, care se pot transforma în tipuri de celule specifice – celule osoase, ale creierului, ale pielii şi aşa mai departe.
Aceste celule stem ”adulte” rezidă în multe organe şi ţesuturi ale unei persoane mature şi sunt o componentă majoră a sistemului de autovindecare a corpului nostru – dovada că suntem ”făpturi create atât de minunat”.
De exemplu, atunci când se rupe un os, mesaje neuronale trezesc aceste celulele stem multifuncţionale latente şi le direcționează spre fractură. Ajunse acolo, ele citesc tipul de celule din jurul lor şi se transformă în acele celule, umplând fractura. Astfel, celulele stem adulte au fost folosite cu succes în transplanturi și pentru a trata o varietate de boli: cancerul, scleroza multiplă, artrita, accidentul vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării, boala Parkinson şi bolile de inimă. Dar ele sunt dificil de localizat, deoarece sunt ascunse în ”nişe” peste tot în corp, și odată găsite, trebuie să fie trezite artificial, mutate şi activate ca să trateze leziuni sau boli.
În 1998, savanții au descoperit o sursă bogată și accesibilă de celule stem generice în embrionii umani. De atunci, a existat dorința de a preleva celule stem embrionare în scopuri medicale, deşi aceasta înseamnă că embrionii nu vor ajunge să se dezvolte niciodată într-o viaţă umană. Dar oamenii de ştiinţă au recoltat celule stem de la embrioni clonați în eprubete. Susţinătorii acestei cercetări cred că aceasta va conduce la remedii pentru unele dintre cele mai grave boli ale omenirii. Oponenții, însă, insistă că această cercetare medicală nu ar trebui dezvoltată atunci când ea distruge o potenţială viaţă, mai ales când sunt și alte alternative la îndemână. De asemenea, oponenții acuză că oamenii de ştiinţă care susțin cercetărea cu celule stem embrionare o fac și pentru câştig financiar. Sunt profituri uriaşe în joc, în cazul în care aceste linii de celule stem pot fi brevetate şi vândute, întrucât liniile de celule stem adulte nu pot fi brevetate.
Acum, noul și incredibilul program CRISPR de editare a genelor permite modificări mai precise ale ADN-ului din embrionii umani, o mișcare care cuprinde oameni de ştiinţă dornici să lanseze un nou val de experimente. O copertă recentă a revistei americane Time evidenţiază explozia de noi cercetări în modificarea genetică umană. Ca răspuns, unii savanți solicită o dezbatere publică urgentă despre etică şi capcanele ”bebelușilor proiectați la comandă” şi alte aspecte înrudite. Dar un cercetător al celulelor stem de la King’s College din Londra prevestea că experimentele în editarea genomului uman vor continua fără oprire. ”Nu puteți opri știința”, insista el.
Aparent, noua tehnologie ar permite bebeluși proiectați cu inteligenţă mai mare, abilități fizice îmbunătăţite sau având nevoie de mai puțin somn. Criticii spun însă că procesul este netestat şi nesigur, plus că ar fi disponibil inițial doar pentru cei bogați. Un critic chiar a etichetat acest lucru prin expresia ”eugenia consumatorului”. În ciuda potenţialelor beneficii, pericolele şi preocupările etice ale modificării naturii noastre umane sunt enorme şi nu vor trece neobservate de cer.
Căutarea longevității
Un alt domeniu nou de cercetare îl reprezintă știința de ”extindere a vieții”, cunoscută și sub numele de medicina anti-îmbătrânire, care încearcă să încetinească sau să inverseze procesul de îmbătrânire și să extindă durata vieții umane. Unii privesc acum această căutare a longevității și a nemuririi ca un nou Sfânt Graal al științei. Ei cred că progresele înregistrate în întinerirea țesuturilor, celulele stem, medicina regenerativă, repararea moleculară, terapia genică (genoterapia), clonarea, medicamentele și înlocuirea organelor le vor permite oamenilor, în cele din urmă, să aibă o durată nelimitată a vieții într-o stare de sănătate și energie.
O mare parte din cercetările actuale încearcă să înțeleagă procesul de îmbătrânire. O cauză a îmbătrânirii are legătură cu limita Hayflick, o cotă încorporată pentru diviziunea celulară în celulele somatice care alcătuiesc marea majoritate a corpurilor noastre. Celulele somatice se divid în medie de 60 de ori înainte de a muri. Această limita înnăscută a diviziunii celulare pare și să prevină instabilitatea genetică, deoarece există o ușoară deteriorare sau distorsiune în copierea informațiilor noastre din ADN de fiecare dată când o celulă se divide. Aceste erori se acumulează de-a lungul vieții noastre și astfel pielea devine aspră, sistemul imunitar se prăbușește, organele cedează și, în final, murim de moarte naturală.
Dacă celulele noastre ar fi fost făcute să se dividă pentru totdeauna, ne-am contorsiona în diverse forme, datorită descompunerii mărite a ADN-ului în timp. Dar unii savanți speră să rescrie cota încorporată în diviziunea celulară, astfel încât corpurile noastre să-și poată reîmprospăta celulele nelimitat. Totuşi, aceasta necesită metode regenerative pentru a inversa și a repara stricăciunile acumulate în timp ale ADN-ului. În 2013, Google s-a alăturat căutării longevităţii, lansând compania Calico pentru studiul biologiei îmbătrânirii. În anul următor, bogatul biolog Craig Venter a intrat în joc, întemeind compania Longevitatea Umană. Cercetătorul Aubrey de Gray susține că primii oameni care vor trăi până la 1000 de ani s-au născut deja.
Domeniile de cercetare cu privire la extinderea vieții cu cel mai mare potențial în prezent sunt clonarea și înlocuirea unei părţi a corpului, deși ele rămân controversate. În ultimele decenii, oamenii de știință au efectuat experimente de clonare pe o varietate de animale. În 1996, după 276 de tentative, cercetătorii scoțieni au produs-o pe Dolly, o mieluşea făcută din celula ugerului unei oi de șase ani. De atunci, cercetătorii au clonat pisici, vaci, cerbi, câini, cai, maimuțe, iepuri și șobolani. Ideea actuală a unor cercetători este aceea de a introduce celule umane adulte sau cod ADN în celulele unui embrion uman, pentru a încerca clonarea unei persoane. Alții, inclusiv unii din Departamentul Apărării al SUA, încearcă să cloneze doar părți ale corpului pentru a le înlocui pe cele originale.
Nu e nimic greșit la dorința de a trăi o viață mai lungă și mai sănătoasă. Una dintre cele mai mari realizări ale medicinei moderne este creșterea duratei de viață. Dar multe dintre aceste noi strategii de extindere a vieții sunt profund îngrijorătoare. Unii se tem că lumea ar deveni suprapopulată sau că o populație veșnic tânără ar aduce o altă categorie de probleme. Preocuparea mea se leagă de modul în care ne modificăm structura umană în încercarea de a înșela moartea, ceea ce este un act sfidător împotriva lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel proclamă că Dumnezeu este ”singurul care are nemurirea” (Timotei 6:16). Astfel, căutarea vieții veșnice în afara lui Dumnezeu este atât inutilă, cât și rebelă. El nu va permite niciodată aşa ceva! Dar știința urmărește acest scop fără să țină cont de asta, iar această căutare după nemurire este, în mare măsură, un produs al evoluției darwiniste, un alt fruct rău al acelui pom otrăvitor. Cred că traversăm o linie roșie finală față de Dumnezeu, care va necesita intervenția divină. Așa cum Dumnezeu a judecat omenirea pentru ”coruperea” firii (cărnii) sale și pentru modificarea naturii adamice în timpul lui Noe, Dumnezeu nu va tolera nici astăzi mutațiile noastre genetice și căutarea științifică a nemuririi.
Ambiția nemăsurată a transumanismului
Transumanismul este o mișcare care salută schimbările tehnologice și dorește să le accelereze ritmul, pentru a da naștere unei rase de supraoameni.
Futurişti ca Max More au explicat ca transumaniştii caută să controleze şi să accelereze evoluţia umană, pentru a produce o specie radical nouă, elevată.
De inspiraţie evident darwiniană, adepţii speră să folosească tehnologia pentru a extinde durata vieţii umane, pentru a ne intensifica simţurile, capacitatea de memorare şi în cele din urmă, să ne ridice să depăşim condiţia umană. Aceasta ar putea suna ca o absurditate ştiinţifico-fantastică, dar există tehno-vrăjitori la Google și profesori universitari la Yale, MIT și Oxford care cred în această viziune. Tehnologiile care întăresc în prezent transumanismul fac parte din explozia biotehnologiei și includ genetica, neurofarmacologia, robotica, cibernetica, inteligența artificială și nanotehnologia.
Adevăratul guru al mișcării este Ray Kurzweil, un om de știință, specialist IT la MIT și director la Google.
El prezice că ne apropiem de momentul ”singularității”, când inteligența artificială depășește abilitățile umane și începe să proiecteze noi tehnologii pe cont propriu. Într-o perioadă foarte scurtă, poate chiar zile, lumea ar putea fi transformată aproape radical, datorită unei presupuse bucle de reacție pozitivă, cu efect autosusținut, cauzată de sisteme inteligente care proiectează sisteme şi mai inteligente. Kurzweil prevede, de asemenea, că maşinăriile vor avea o conștiință similară cu a oamenilor până în 2029.
El și alții insistă că următorul pas în evoluția umană este unirea omului cu mașina. Astfel, interfețele creier-mașină sunt preferate de transumaniști. Deja mici implanturi pe creier le permit paraplegicilor să-şi controleze membrele artificiale cu propriile minți, pentru a putea merge din nou. În loc să utilizeze astfel de tehnologii doar pentru a-i ajuta pe cei răniți sau persoanele cu handicap, unii oameni vor vrea să le folosească pentru a spori abilitățile mentale și fizice ale oamenilor sănătoși. De asemenea, Kurzweil și alții sunt setați pe ”încărcarea în reţea” (sau cloud) – transferând intelectul uman din creier spre calculator, probabil printr-o scanare ultra-precisă a tiparelor de unde cerebrale și conversia lor într-un software care este apoi încărcat pe un hard disk, pentru a atinge nemurirea virtuală.
Cu toate acestea, transumaniștii recunosc că biotehnologia, nanotehnologia și inteligența artificială prezintă riscuri serioase de accidente și abuzuri. DARPA, brațul de cercetare al Pentagonului, finanțează acum o serie de proiecte care vizează fuziunea oamenilor cu computerele. Astfel, în loc de cursa înarmărilor nucleare, Statele Unite ale Americii se pare că sunt blocate într-o cursă de biotehnologie cu Rusia și China, pentru a fi primii care să ajungă la „convergența” omului cu mașina. Cu toate acestea, transumaniștii afirmă că miza este și mai mare.
Kurzweil susține că, odată ce se întâmplă Singularitatea, inteligența informatică va fi infinit mai puternică decât toată inteligența umană combinată și va radia în afară, de pe această planetă, până când va satura Universul, în esență creând un zeu omnipotent, înainte neexistând niciunul. În Singularitatea este aproape, Kurzweil a prezis că, odată ce Universul este saturat de cunoaștere, se va ”trezi” și va deveni perfect inteligent.
”Această stare e cea mai apropiată de un Dumnezeu pe cât pot să-mi imaginez eu”. Astfel, transumaniștii urmăresc transcendența de sine spre o formă de viață mai înaltă, ca o extensie logică a evoluției darwiniste, știința fiind cea care ne dă viață veșnică și chiar crează o divinitate atotvăzătoare, atotcunoscătoare.
Transumanismul este hybris, adică o înălțare arogantă a omului și a geniului său mai presus de Creatorul nostru.
În Creştinism, pur şi simplu, C. S. Lewis descrie hybrisul ca o aroganță oarbă care ridică eul direct împotriva lui Dumnezeu. Îl vedem când oamenii încearcă să se ridice deasupra limitelor lor naturale, aspirând să atingă un statut de dumnezeire. Aceasta a fost ispita cu care a fost momită Eva de șarpe în grădina Edenului, falsa afirmație că dacă ar mânca din fructul interzis, va fi ”ca Dumnezeu” (Geneza 3:5). Cu aceeași ispită, la care au şi cedat, s-au confruntat şi oamenii de dinainte de potop, când s-au împerecheat cu îngerii răzvrătiți, gândindu-se că urmașii lor vor fi zei. Transumanismul conţine aceeași promisiune veche, seducătoare, a autodivinizării. Oferă nemurire în afara lui Iisus.
Mulți oameni au azi o asemenea încredere în știință, încât își vor pune încrederea în acest vis futurist. Hollywoodul și cultura pop îl vând deja din toată inima. Agenda transumanistă a fost întrețesută în multe filme în ultimii ani. Astfel, masele sunt programate să aștepte și să accepte aceste inovații biotehnologice, pe măsură ce ele apar. Cu toate acestea, transumanismul nu va putea niciodată să-și îndeplinească promisiunea utopică a vieții veșnice, deoarece este o falsificare a credinței în Iisus. Iar cei care Îl dau pe Dumnezeu la o parte și caută nemurirea prin mijloace științifice, închid automat ușa spre viitorul lor glorios, într-un trup nou, nemuritor, incoruptibil, care le stă la dispoziţie doar în Hristos.
[Extras din capitolul 14 al cărții Stăvilarele Cerului, David Parsons]
