Adevăruri ascunse. Glanda pineală, cel de-Al Treilea Ochi
În multe culturi antice se regăsește informația conform căreia în interiorul creierului uman se află o glandă cu ajutorul căreia se fac transmisii telepatice sub formă de gânduri și imagini. Această glandă – mică cât un bob de orez – are forma unui con de pin și este așezată în centrul geometric al encefalului, între cele două emisfere ale creierului.
Are o greutate de circa 0,2 g, diametrul de aproximativ 5-8 mm și este de culoare gri-roșiatică. Poartă numele de glandă pineală sau epifiză.
Denumirile științifice pentru glanda pineală sunt: corpus pineale, conarium și epiphysis cerebri. Cuvântul ”pineal” provine de la termenul latin ”pinea”, care înseamnă con de pin.
Glanda pineală este responsabilă cu secreția unor hormoni, printre care și pinealina și melatonina. În perioada copilăriei, această glandă este mare, însă odată cu trecerea timpului ea se micșorează, devenind aproape inactivă la maturitate.
Conform multor cercetători multidisciplinari, glanda pineală este o structură neuro-anatomică ce deține calități metafizice speciale.
În imaginea de mai sus puteți observa o ilustrare a glandei pineale.
Glanda pineală din corpul uman crește în mărime până la vârsta de 1-2 ani, rămâne stabilă până la pubertate, după care scade până la sfârșitul vieții. Tehnic vorbind, glanda pineală nu este parte a creierului, deoarece nu este protejată de bariera hematoencefalică.
Bariera hematoencefalică are rolul de a împiedica pătrunderea în creier a unor germeni patogeni și a unor substanțe toxice ce se pot afla în sânge. Glanda pineală are în interiorul său un fluid. După rinichi, glada pineală este partea corpului cel mai bine aprovizionată cu sânge.
Deoarece nu este protejată de bariera hematoencefalică, fluidul din interiorul acestei glande acumulează din ce în ce mai multe depozite de minerale, denumite corpra arenacea, acervuli sau nisip encefalic. Aceste depozite de minerale sunt alcătuite din fosfat de calciu, carbonat de calciu, fosfat de magneziu și fosfat de amoniu și au proprietăți optice și chimice asemănătoare cu tartrul dentar. Calciul și fosfatul din glanda pineală s-au dovedit a fi responsabile de îmbătrânirea persoanei.
Acumularea de calciu în țesuturi se numește calcifiere. Calcifierea glandei pineale este un fenomen tipic ce poate fi observat cu ajutorul razelor Röntgen și este asociată cu acervulii, cu boli precum Alzheimer și demență, precum și cu îmbătrânirea. Această calcifiere apare în radiografia cu raze Röntgen sau IRM (Imagistică prin Rezonanță Magnetică) ca un os în centrul creierului. Medicii se folosesc de această structură tare și albă pentru a diagnostica tumorile de pe creier. Dacă structura pare să fie ”împinsă” spre marginea radiografiei, atunci medicul știe că o tumoră e cea care a schimbat forma creierului.
În imaginea de sus se poate observa că în partea de sus tumora a schimbat forma creierului. În rândul de sus, în cea de-a treia imagine (de la stânga la dreapta), se observă glanda pineală ca un punct alb aflat în mijlocul creierului. În rândul de jos, se observă că forma creierului este neschimbată.
În toate culturile antice găsim numeroase imagini sau sculpturi care reprezintă sau simbolizează glanda pineală.
Pitagora, Platon, Iamblichus Chalcidensis, René Descartes au scris despre această glandă cu multă adorație.
Glanda pineală a fost descrisă ca fiind principalul lăcaș al spiritului sau denumită Ochiul Magic. Este evident faptul că această glandă este conectată la câmpul primordial. În arhitectură și în arta religioasă există – peste tot în lume – obiecte sub formă de con de pin, un omagiu adus glandei pineale. Acesta este un fenomen uimitor care încă nu a fost explicat în mod adecvat. Iată câteva exemple în care glanda pineală apare simbolizată (prin codul de pin):
- sculptură în bronz sub formă de mână utilizată. Această sculptură a fost utilizată în Imperiul Roman, între secolul I și II e.n., în cadrul cultului misterios al lui Sabazios. Pe lângă alte simboluri, se observă un con de pin în vârful degetului mare
- sculptură a unui zeu mexican ce ține în mână conuri de pin și un brad, simboluri ale Renașterii și Soarelui
- un baston al zeului egiptean Osiris – dintr-un muzeu din Torino, Italia – are doi șerpi Kundalini, încolăciți în jurul unui baston în al cărui vârf se află un con de pin.
- zeul asirian înaripat Tammuz poartă în mână un con de pin ce reprezintă puterea de regenerare
- zeul roman al vinului, viței-de-vie și al beției, Bacchus, poartă în mână un baston în vârful căruia se află un con de pin, simbolizând fertilitatea.
- Papa de la Roma poartă un baston cu un con de pin (conul de pin se află chiar deasupra mâinii sale stângi) , simbolizând viața eternă
- în centrul Pieței Sf. Petru din Roma se află cel mai mare con de pin (sculptat)
- multe mânere de candele, ornamente, decorațiuni religioase și mostre arhitecturale ale Bisericii Catolice au ca element-cheie conul de pin.
Culturile antice au utilizat pietrele sacre pentru a simboliza glanda pineală. Sumerienii credeau în ”muntele primitiv”, care ar fi fost prima bucată de pământ ce s-a ridicat din marea primordială după ce Pământul a fost separat de Cer. Aceasta reprezintă faptul că glanda pineală este cea dintâi bucată din trupul uman care este conectată la Spirit – tărâmul metafizic al Vieții de Apoi. În cultura babiloniană, același munte era simbolul pentru axis mundi (= axa cosmică), axa în jurul căreia lumea se învârte ori este interpretată ca fiind Centrul Pământului. Acesta era locul de unde veneau zei și unde se întorceau. Era ilustrat cu un rege ce stătea pe vârful muntelui. Acest simbol era făcut dintr-o piatră care marca locul sacru și determina toate paralelele și meridianele Pământului, precum și punctele cardinale. Egiptenii au o legendă asemănătoare, în care un munte, Benben, a apărut din apa primordială Nu. Pe acest munte stătea zeul creator Atum. Unele forme de Benben arată exact ca glanda pineală. Se crede că Pyramidionul (plural: pyramidia), vârful unei piramide, ca și structura unei piramide, ar reprezenta muntele Benben. Pe reversul Marelui Sigiliu al Statelor Unite ale Americii se află un ochi (plasat într-un triunghi) care plutește deasupra unui trunchi de piramidă.
În figura de mai sus se poate observa Marele Sigiliu al Statelor Unite ale Americii. În locul pyramidionului este situat Ochiul Magic. Relația simbolică între glanda pineală și Ochiul Magic este evidentă. Pe aversul Marelui Sigiliu al SUA se află un vultur. În versiunile din trecut nu exista un vultur pe avers, ci o pasăre Phoenix.
Egiptenii obișnuiau să deseneze sau să graveze pe piatra Benben o pasăre sfântă, denumită Benu. Această pasăre sfântă apărea ca un șoim, ca un vultur sau ca o codobatură, în funcție de sursa de informație consultată. În mitologia greacă, pasărea Benu era o pasăre Phoenix. Pasărea Phoenix este o creatură mitică ce posedă capacitatea de auto-incendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Este în mod clar asociată cu pasărea Benu – care reprezintă trezirea spirituală și transformarea. Noțiunile de Benben și Benu provin din rădăcina silabei Bn, care înseamnă (în limba egipteană) ”ascensiune” sau ”înălțare”.
În hinduism, Shiva Lingam este o piatră în forma glandei pineale – reprezentând energia infinită, primordială și creativă din Shiva. Zeul Shiva este reprezentat cu Ochiul Magic deschis, cu șarpele Kundalini în jurul gâtului și cu părul stilizat sub formă de glandă pineală. În scriptura hindusă, Shiva Purana este descrisă ca fiind originea simbolului Shiva Lingam – pilonul de foc fără început și fără sfârșit, cauza tuturor cauzelor. Zeul Shiva este ilustrat ca apărând din Lingam, din pilonul focului, înfățișând astfel superioritatea lui față de alți zei.
Într-un sit arheologic din Delphi, Grecia, s-a găsit un monument din marmură – numit Omphalos – cu forma unei glande pineale. Acest monument indica centrul lumii sau Centrul Pământului. Legenda spune că Zeus, în intenția sa de a localiza acest punct, a trimis doi vulturi de la cele două margini ale lumii. Acești vulturi au pornit simultan și au zburat cu aceeași viteză. Ei și-au încrucișat drumurile deasupra ținutului orașului Delphi. Din acest punct, Zeus a aruncat o piatră din cer, pentru a vedea unde cade. Piatra a căzut în Delphi. De atunci, Delphi era considerat ca fiind centrul lumii.
Litolatria, venerarea pietrelor, era prezentă și în Imperiul Roman, unde exista o piatră asemănătoare cu piatra omphalos a grecilor antici – aici purtând numele de baeytil (din limba feniciană). În scrierea veche, avea forma de Beth-el și a fost, poate, rădăcina cuvântului Bethlehem, orașul în care s-a născut Iisus. Această piatră sacră avea și ea, de asemenea, forma de glandă pineală.
Hinduismul ne spune că glanda pineală este cel de-Al Treilea Ochi, Ochiul Magic. Mai este numită în budism ”ochiul atotvăzător”.
În Evanghelia după Luca, capitolul 11, versetul 34, se spune:
”Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat.”
Aici este vorba despre Ochiul Magic, cel care alungă întunericul din interiorul ființei umane și, deci, o luminează.
Cu ajutorul unor instrumente sofisticate din cadrul biologiei moleculare și celulare, cercetătorii de la USC (University of Southern California) și alte instituții încep să realizeze că glanda pineală este un element dintr-un sistem interdependent care ne guvernează modul de a gândi, de a simți și de a acționa.
Profesorul Cheryl M. Craft de la University of Southern California spunea:
”În acest moment știm unde sunt procesate elementele lumii vizuale, precum culori, forme și mișcare, însă rămâne un mister nerezolvat modul în care creierul atribuie semnificații acestor informații.
Problema este să înțelegem mecanismul care dirijează sinteza și producerea de melatonină. Glanda pineală este ochiul minții.
Glanda pineală este unul dintre centrele interactive din creier care poate schimba comportamentul individual. În orice caz, ea este unica sursă majoră de circulație a melatoninei, un component hormonal esențial în comportamentul circuitului neuronal care apare pe timp de noapte.
Melatonina sincronizează glanda pineală astfel încât noi știm când să mergem noaptea la culcare și când să ne trezim dimineața. Ea ne spune cum este percepută lumea exterioară. Prezența luminii reduce secreția de melatonină a glandei pineale, iar întunericul stimulează producerea sa. Întrucât lumina zilei și întunericul nopții afectează producția de melatonină, putem spune că glanda pineala este un fel de componentă internă care are legătură cu timpul.
Este un ceas circadian, care are impact asupra ritmului natural al trupului uman. Glanda pineală pare să conlucreze cu ochii. Utilizând tehnici biologic-moleculare, Craft a dovedit că glanda pineală și retina au în comun un anumit număr de gene.”
Craft spunea:
”Fotoreceptorii celulelor din retina mamiferelor sunt capabili să producă melatonină, ca și glanda pineală.”
Dr. Richard Cox spunea:
”Glanda pineală a reptilelor are formă și țesuturi asemănătoare cu ochiul.”
Dr. David C. Klein, de la National Institute of Child Health and Human Development, din Maryland, SUA, spunea că mai multe specii de animale pot detecta lumina cu glanda pineală (al treilea ochi). El ne mai spune că celulele fotoreceptoare ale retinei se aseamănă foarte mult cu celulele glandei pineale.
Este foarte interesant faptul că glanda pineală a reptilelor are forma și țesuturile asemănătoare cu ochiul, dacă luăm în considerație că oamenii antici spuneau că glanda pineală este cel de-al treilea ochi al corpului uman.
În ultimul timp, cercetătorii au găsit indicii din ce în ce mai evidente că glanda pineală și retina au multe lucruri în comun. Glanda pineală a mamiferelor este considerată a fi în mod indirect foto-senzitivă. În această glandă se regăsesc proteine implicate în procesul de fototransducție (senzitivitatea la lumină) care are loc în retină. Prezența acestor proteine în glanda pineală face ca posibilitatea apariției de fenomene fotice, ca de exemplu sclipirile luminoase, în glanda pineală a mamiferelor să crească. Se pare că pinealocitele și fotoreceptorii din retină posedă aceleași caracteristici. În glanda pineală își fac apariția anumite cantități de fotoni – printr-un mecanism încă necunoscut – așa cum a sugerat și René Descartes în lucrările sale. Glanda pineală pare să fie configurată la fel ca și retina ochiului, care preia semnalele luminoase și le transmite spre creier, pentru transducția semnalelor.
De ce este corpul uman dotat cu un al treilea ochi, care are aceleași țesuturi și același mecanism senzitiv la lumină ca și retina, dacă înlăuntrul nostru nu există nimic de văzut?
Ce vedem noi de fapt atunci când visăm, atunci când avem experiențe extracorporale și atunci când ne vin în minte imagini?
De ce erau oare culturile antice din toată lumea atât de obsedate de această glandă pineală? De ce culturile antice din toată lumea susțineau că ea este centrul psihic al viziunii?
Într-un studiu din anul 2002, publicat în jurnalul Bioelectromagnetics, S.S. Baconnier a găsit acest răspuns. El și asociații săi au făcut disecții pe 20 de glande pineale diferite. Aceștia au găsit 100 până la 300 de microcristale per milimetru-cub, care pluteau în interior. Aceste microcristale erau alcătuite în mod preponderent dintr-un mineral numit calcit.
Un astfel de cristal avea o lungime de 20 micromilimetri, o formă de hexagon și era foarte asemănător cu cristalul, numit otolit sau otoconium, care se regăsește în urechea internă. Aceste cristale din urechea internă sunt piezoelectrice, ceea ce înseamnă că ele se extind sau se contractă în prezența unui câmp electromagnetic. Cristalele piezoelectrice sunt folosite în stațiile radio. Undele electromagnetice, care sunt peste tot în jurul nostru, produc expandarea și contractarea continuă a acestor cristale. Aceste mișcări ale pot fi amplificate și transformate în sunet. Microfoanele au cristale piezoelectrice ce culeg vibrațiile și le transformă în curent electric. Unele cristale piezoelectrice emit diferite cantități de lumină în culori diverse. Această emisiune de lumină este denumită piezoluminiscență sau piezocromism.
Glanda pineală este un organ spiritual, destinat a fi legătura prin care ființa umană se poate conecta la Divinitate.
În timpul meditației, ramura susținătoare a glandei pineale începe să vibrez, producând astfel o pulsație în creier. Această pulsație duce la deschiderea Ochiului Magic, care arată ca o lumină interioară rotundă. După meditații profunde apare în interiorul ființei umane, chiar în dreptul frunții, o lumină. Trebuie menționat că întunericul și lumina din exteriorul nostru sunt de natură fizică, în timp ce întunericul și lumina din interiorul nostru sunt de natură astrală. În cazul în care un om care nu a meditat niciodată închide ochii, el va spune că nu vede nimic. Dar nu este adevărat. Când închide ochii, el vede întunericul astral. Spiritul său este întunecat de neştiinţă. Cel care meditează şi al cărui ochi magic este deschis, va remarca în interiorul său lumină, nu întuneric.
Descoperirile științifice recente în domeniul glandei pineale conțin indicii puternice ce susțin că această glandă ar fi fotosenzitivă sau chiar ar putea produce lumină. Iar acest lucru este adevărat, deoarece în timpul meditației chiar se produce lumină, o lumină care este diferită de cea fizică, din exteriorul nostru. Ea este de natură astrală.
Aceleași descoperiri științifice mai spun că glanda pineală pare să aibă o legătură cu retina. De exemplu, atunci când meditezi concentrându-te asupra unei flăcări de lumânare, ochiul magic apare mai repede decât atunci când meditezi aceasta. Este posibil ca lumina lumânării sau orice altă lumină exterioară să acționeze inclusiv asupra fotoreceptorilor din glanda pineală, provocând astfel deschiderea celui de-Al Treilea Ochi. Este foarte interesantă informația conform căreia glanda pineală ar emite lumină în diferite culori, proces denumit piezocromism, deoarece în anumite momente de meditație lumina gălbuie care apare în interior se transformă în lumini de culori diferite.
Oamenii spirituali spun că glanda pituitară face și ea parte din sistemul glandular care activează Ochiul Magic. Este doar o problemă de timp până când știința academică va confirma și acest adevăr spiritual. Multe realități spirituale, cu toate că ele au fost uimitoare și incredibile la vremea descoperirii lor, au fost în cele din urmă confirmate și de știința academică. De aceea putem afirma pe drept cuvânt că Știința Spirituală este Regina Tuturor Științelor.
Sursa: Mihail Ispan
