Paradoxul lui Fermi: de ce nu ne contactează extratereștrii?
Paradoxul lui Fermi se referă la o serie de întrebări formulate, în 1950, de către fizicianul italian Enrico Fermi, în cursul unor dezbateri cu prietenii săi despre posibilitatea existenței unei vieți și a unor vizite din partea extratereștrilor.
Numele lui Fermi, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, în 1938, se leagă și de Proiectul Manhattan, de la Los Alamos, Statele Unite ale Americii, care a produs prima bombă atomică în cursul celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1950, discutând cu alți fizicieni de renume ai timpului, Fermi și-a pus întrebarea: de ce omenirea nu a găsit, până la momentul respectiv, nicio urmă a civilizațiilor extraterestre, ținând cont și de faptul că Soarele este mai « tânăr » decât alte stele din galaxie. În opinia lui Fermi, civilizații avansate ar fi putut apărea în cadrul sistemelor planetare mai vechi și să lase urme vizibile pe Terra, să transmită mesaje sub forma undelor radio (unde electromagnetice a căror frecvență este inferioară valorii de 300 GHz).
Mai simplu, Paradoxul lui Fermi poate fi enunțat astfel:
Dacă există civilizații extraterestre, reprezentanții lor ar trebui să fie deja în contact cu noi. Unde sunt?
Cei care au asistat la conversația lui Fermi cu ceilalți prieteni își amintesc faptul că fizicianul era extrem de expansiv, că s-a lansat în nenumărate calcule (anticipând, într-un fel, ecuația lui Drake) despre probabilitatea existenței vieții inteligente în Univers, pe planete asemănătoare Terrei. A avansat, de asemenea, și ipoteza unei civilizații interesate să cucerească galaxia, să cucerească planete unde să-și instaleze baze de decolare și control, o civilizație dotată cu mijloace tehnice « rezonabile » și capabilă să călătorească în spațiile interstelare, cu o viteză apropiată de cea a luminii, ceea ce ar fi putut însemna faptul că în câteva milioane de ani ar fi fost în stare să colonizeze întreaga Cale Lactee.
Paradoxul lui Fermi a stârnit interesul și a fost reluat de Carl Sagan, astronom american, în 1966, precum și de Michael Hart (creatorul și animatorul Proiectului Gutenberg, cel care a postat pe Internet cărți cu liber acces), acesta din urmă formulând, în 1975, mai multe soluții/răspunsuri la întrebările lui Fermi – explicații fizice, sociologice, temporale sau negând, pur și simplu, existența extraterestră.
În 1977, astronomii Thomas Kuiper și Mark Morris au fost și ei de acord că sunt posibile călătoriile interstelare ale extratereștrilor, dar fie civilizațiile supertehnologizate sunt rare, fie sunt mai multe și, probabil, o parte din galaxie a fost deja explorată.
În privința Terrei, aceștia au emis ipoteza conform căreia biologia terestră este poate incompatibilă cu alte forme de viață din Univers și, deci, explorarea nu prezintă interes.
Astronomul Michael D. Papagiannis, grec de origine, emigrat în SUA, într-o carte din 1978 intitulată «Are We Alone or Could They Be in the Asteroid Belt?”, afirma că este foarte probabil ca extratereștrii să-și aibă bazele în centura de asteroizi a Sistemului Solar, fără a interfera cu civilizația noastră.
În 1983, Glen David Brin, om de știință american, a denumit răspunsul la Paradoxul lui Fermi drept “Marea Tăcere”, presupunându-se ca, neexistând alte civilizații avansate, “vizitatorii” nu aveau de unde să vină.
Mai mulți astronomi ruși au considerat că Paradoxul lui Fermi este, mai degrabă, un silogism (un raționament cu două premise și o concluzie), pornindu-se de la ideea că toate civilizațiile posibile din Univers s-ar dezvolta după reguli asemănătoare celor de pe Terra și, în al doilea rând, extratereștrii « nu se văd », dar omenirea nu poate susține cu certitudine acest lucru. Ei pot exista, dar nu avem deocamdată niciun mijloc tehnic să-i detectăm, așa cum, de exemplu, până la inventarea microscopului, nu se știa de uimitoarea viață inaccesibilă cu ochiul liber.
Cercetări recente din domeniul explorării spațiale, detectarea exoplanetelor (planetele din afara Sistemului Solar), repun în discuție marea posibilitate a existenței altor civilizații, având în vedere unele condiții favorabile vieții, în diverse forme, pe care omul încă nu le poate identifica sau care nu pot fi calificate drept « inteligente ». Sau, susțin alți specialiști, poate că anumite civilizații extraterestre încă n-au avut timpul necesar pentru a ajunge pe Terra.
La ora actuală, principalul mijloc de a intra în contact cu alte civilizații, din punctul de vedere al pământenilor, este analiza semnalelor radio (ca în Proiectul Phoenix, girat de SUA), deși, chiar și în acest caz, se poate ca un mesaj să fie codat într-un limbaj pe care oamenii să nu-l înțeleagă.
Evident că mulți dintre noi, fără a fi specialiști în domeniu, ne gândim că întrebarea lui Fermi – « Unde sunt extratereștrii ? » – și-a găsit deja un răspuns, date fiind « urmele » legate de momente și locuri intrate în istorie, cum ar fi:
- Explozia misterioasă de la Tunguska, în Siberia, din 30 iunie 1908, când un mic corp din Sistemul Solar, având caracteristici necunoscute, a lovit Pământul, unii specialiști emițând ipoteza că a fost vorba de un obiect legat de o tehnologie extraterestră.
- Piramidele mayașe și cele egiptene, care au fost ridicate, probabil, cu ajutorul civilizațiilor extraterestre.
- Liniile Nazca, din Deșertul Sechura (Peru), care întruchipează animale și păsări, pe mai mulți kilometri, solul pe care se întind fiind acoperit cu oxid de fier, de culoare gri.
- Texte antice sumeriene în care se povestește cum « ființe superioare » i-au inițiat pe oameni în diverse domenii ale cunoașterii.
- Sondele extraterestre despre care se presupune că ar supraveghea Terra și că s-ar afla pe orbită, în Punctul Lagrange, o poziție în spațiu în care câmpurile gravitaționale a două corpuri furnizează forța centripetă necesară pentru ca cele două corpuri să se rotească.
- Presupunerea că orbita lui Pluton este rezultatul unei « inginerii » extraterestre.
- Ipoteza lui Stephen Baxter, scriitor de literatura SF, că Terra este un fel de « Planetariu », o « simulare », o lume virtuală generată de o civilizație superioară a cărei prezență este mascată și n-o putem detecta, singurul semn al existenței ei manifestându-se, pentru noi, prin semnalele electromagnetice.
