Agenda OZN a guvernului din umbră. Disclosure Project, programul secret legat de navele extraterestre (III)
Articol apărut în Nexus New Times Magazine –
de dr. Steven M. Greer
Punctul de trecere peste viteza luminii
În toamna lui 1993, am învăţat rapid despre modul în care guvernul din umbră s-a infiltrat nu doar în lumea secretă, guverne şi corporaţii, ci şi în mediile civile şi comunitatea civilă a OZN-urilor.
După întâlnirea Rockefeller şi instructajele de la baza aeriană Wright-Patterson [septembrie 1993], m-am întâlnit din nou cu bărbatul-prieten cu directorul CIA, Woolsey.
El era convins că aveam nevoie să obţinem aceste informaţii prin intermediul unor canale provenind nu doar de la Preşedinte, ci şi de la alţi funcţionari cu rang înalt din administraţie. Realizam acest lucru prin intermediul consilierului prezidenţial în probleme ştiinţifice, [Laurance] Rockefeller şi un prieten al lui Bill Clinton care ne-a susţinut în eforturile noastre. Fratele bărbatului lucra, de asemenea, la Casa Albă, fiindu-i foarte apropiat lui Bill Clinton.
Abordam subiectele cele mai palpitante într-un mod prietenesc, spunând:
„Iată, a venit timpul pentru dezvăluiri. Războiul Rece s-a terminat. Există acum oportunitatea de a dezvălui publicului, într-un mod pozitiv, faptul că aceste vehicule extraterestre sunt reale şi că există proiecte secrete care poate că au fost justificate în timpul presiunilor legate de Războiul Rece, însă acum nu se mai justifică. Acum trebuie să se producă dezvăluirea. Avem şansa de a ne rupe de trecut.”
De asemenea, spuneam:
„Dacă tu nu o vei face, o vom face noi. Vom găsi un mod de a reuşi, adunând suficiente (re)surse pentru a fi convingători.” Acesta este chiar proiectul Disclosure.”
Cu aceste forţe proaspete ne-am decis că e necesar să cunoaştem mai bine operaţiunile serviciilor de spionaj.
James Woolsey a fost numit şi confirmat de Senat (ca director al CIA) în 1993. De la contactele noastre de la Casa Albă am descoperit că, de fapt, Preşedintele şi directorul CIA urmăreau să afle, prin diverse canale, adevărul despre acest subiect. Ni s-a spus, de asemenea, că şi ei sunt minţiţi în faţă.
Am o scrisoare care mi-a fost trimisă prin FedEx de către acest prieten al directorului CIA, în toamna lui 1993, în care se spune că directorul CIA, Woolsey, a făcut investigaţii în problema OZN-urilor fără a descoperi nimic şi că acesta este minţit.
Mai mult, ei ştiau că erau minţiţi! El mi-a comunicat că directorul CIA doreşte ca eu să vin la Washington şi că voi fi prima persoană care îl voi pune la curent pe directorul CIA în legătură cu acest subiect. M-am gândit că lucrurile au intrat în linie dreaptă. Îmi spuneam: Iată, sunt un doctor de ţară din Carolina de Nord şi voi merge în capitală pentru a mă întâlni cu directorul CIA.
Chiar aşa! Ca să fiu onest cu dumneavoastră, reacţia mea iniţială a fost că acest lucru trebuie să fie praf în ochi aruncat în mod deliberat. Am considerat-o un pretext, pentru că mă gândeam că directorul CIA ştia totul şi dorea pur şi simplu să afle ce ştiam noi şi ce intenţionăm să facem. După cum s-a dovedit, greşeam: Woolsey şi Preşedintele erau într-adevăr în afara cercului de cunoscători…
 |
| R. James (Jim) Woolsey, directorul CIA în timpul Preşedintelui Clinton, între anii 1993 – 1995 |
Pe 13 decembrie 1993 am plecat la Washington pentru a ne întâlni cu Woolsey. Pretextul era o cină acasă la prietenul său. Eram şase oameni: eu şi soţia mea, directorul CIA şi soţia acestuia (care, din fericire, era conducător operativ al Academiei Naţionale de Ştiinţă, aşadar am împuşcat doi iepuri dintr-un foc), prietenul său şi soţia sa.
Gazda noastră nu a ştiut cine avea să vină la cină, aflând doar în ziua evenimentului. Vă puteţi imagina?
”Dragă, ghici cine vine la cină? Directorul CIA şi expertul său în extratereştri, dr. Greer.”
Vă puteţi imagina venind acasă şi spunând acest lucru? Îmi aduc aminte că am ajuns împreună cu Emily după-amiaza târziu acasă la prietenul directorului CIA. Aveam o servietă plină cu materiale.
Am discutat despre ce aveam de făcut, însă nu aveam nici o idee despre cât de mult va dura această întâlnire. Ştiam cu toţii că era o informare foarte serioasă pentru directorul CIA. El era minţit cu privire la cel mai important secret din istoria lumii. Soţia lui Woolsey a ajuns prima şi apoi a ajuns şi directorul CIA, escortat de Serviciul Secret.
După saluturile iniţiale şi după circa 10 minute de examinare a unora dintre materiale, fotografii, cazuri şi aşa mai departe, directorul CIA a spus:
„Da, ştiu că acestea sunt reale.”
S-a dovedit că el şi soţia sa au văzut efectiv unul din aceste OZN-uri cu mai mulţi ani în urmă, în New Hampshire, astfel că el nu avea nicio îndoială că acestea existau. Ceea ce dorea el să ştie era de ce nu i s-a comunicat nimic, dacă există proiecte în desfăşurare legate de OZN-uri, de ce se află extratereştrii aici şi ce înseamnă toate acestea.
Oamenii cred că funcţionarii de acest rang se distrează în secret pe marginea acestui subiect, însă nu a fost cazul. Omul era vizibil zdruncinat. Era extrem de deranjat de faptul că, deşi este director CIA, un lucru atât de important îi era ascuns şi lui, şi Preşedintelui. Era extrem de supărat din această cauză. La un moment-dat, am crezut că era cât pe ce să cedeze şi să plângă. Am considerat reacţia sa ca pe un răspuns în întregime justificat, dată fiind gravitatea subiectului şi speram într-un rezultat pozitiv al întâlnirii.
Întâlnirea despre care mă gândisem că va dura cam o jumătate de oră a continuat timp de aproape trei ore. Am discutat despre tot ce dorea să ştie. I-am spus de ce extratereştrii sunt aici şi i-am explicat de ce acest lucru este ţinut secret. Şi i-am mai explicat exact ceea ce avea de făcut pentru rezolvarea problemei.
Am fost teribil de conştient că era o mare responsabilitate care trebuia asumată.
Am simţit gravitatea acestei situaţii. Aveam de-a face cu cineva care era printre cei mai puternici oameni din lume şi descopeream că e complet pe dinafară! Descopăr că aceste informaţii se pierd în sistem şi sunt refuzate oamenilor care conduc cea mai puternică ţară din lume. Şi atunci aflu că de fapt nu ei conduc ţara şi că există un guvern din umbră care în realitate trage toate sforile şi acest lucru îmi este acum confirmat de către un director CIA în funcţie.
Am trecut de la a fi complet sceptic – referitor la faptul că cineva la un asemenea nivel de putere şi autoritate este în realitate lăsat pe dinafară – la a înţelege cât de în afară era… şi nu doar directorul CIA, ci şi Preşedintele.
Tot atunci am realizat gravitatea disfuncţiei din cadrul a ceea ce noi gândim că este o republică constituţională şi un tip de guvernare democratică – ajungându-se până la a minţi în faţă oamenii cu un asemenea nivel de responsabilitate şi autoritate constituţională.
Am avut dubii că directorul CIA, Preşedintele şi alţii cărora li s-a refuzat accesul la aceste proiecte erau minţiţi. Acum însă, deoarece am avut întâlniri cu directorul în funcţie al CIA şi membri ai comisiei de informaţii din Senat, precum şi funcţionari de acelaşi rang din toată lumea şi le-am văzut feţele, limbajul corporal şi reacţiile, vă pot asigura că lucrurile nu sunt aşa cum vă spun mijloacele de comunicare în masă.
I-am comunicat lui Woolsey informaţia că aceste fiinţe extraterestre sunt aici în scopuri paşnice.
I-am explicat că multe OZN-uri semnalate sunt, de fapt, nave realizate prin intermediul unor programe secrete din Statele Unite şi alte ţări, tehnologiile care stau la baza acestor vehicule fiind foarte puternice şi aflându-se în mâinile cui nu trebuie.
Mi-am exprimat, de asemenea, părerea că această chestiune trebuie adusă sub control constituţional şi că acest lucru putea fi făcut doar de Preşedinte. Ca o măsură de siguranţă, şi Congresul putea deschide o anchetă, însă, în realitate, din cauza structurii ramurii executive, a superiorităţii şi controlului imediat asupra lanţului de comandă, iniţiativa trebuia să vină de la Preşedinte. Îmi amintesc că, spre sfârşitul întâlnirii, i-am furnizat un set de recomandări pe care, ulterior, le-a publicat.
Aşadar, am furnizat dovezi unui director în funcţie al CIA şi am făcut recomandări cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru dezvăluirea acestor informaţii, pentru anihilarea secretului şi pentru a pune această problemă sub un control şi o supraveghere adecvată. Speram în mod natural că vor urma acţiuni concrete, însă el m-a întrebat:
„Cum vom dezvălui noi lucruri la care nu avem acces?”
Dezamăgit, însă subliniind cauza, i-am răspuns:
„Trebuie să obţineţi controlul asupra acestei probleme. Trebuie să insistaţi asupra accesului”. El s-a uitat într-o parte. Ştia ce lucruri implică asta.
În timpul cât am luat masa, directorul CIA s-a aşezat vizavi de mine, iar soţia sa era lângă el. Cu toţii discutam toate subiectele care au fost ridicate.
În final, soţia directorului CIA m-a întrebat:
„Cum comunică aceste nave la distanţele enorme din spaţiu?”
I-am răspuns:
„Aceste civilizaţii extraterestre au descoperit structura spaţiului şi timpului şi a non-localizării. Viteza luminii este pur şi simplu prea mică.”
Atunci când începi să vorbeşti despre distanţele interstelare, acest lucru nu mai reprezintă o metodă viabilă de comunicare sau călătorie. Să fim sinceri, dacă nu depăşeşti viteza luminii e suficient pentru a călători chiar şi prin propriul nostru sistem solar. Acest lucru înseamnă că orice civilizaţie care a ajuns aici a stăpânit acele ştiinţe şi tehnologii care se ocupă cu tot ceea ce trece dincolo de viteza luminii, ceea ce eu numesc punctul de trecere peste viteza luminii. Dacă ei l-au stăpânit, atunci au descoperit legătura prin care electromagnetismul, materia, spaţiul, timpul şi conştiinţa se unesc. Este, de fapt, ca în cântecul lui Moody Blues: Gândul este cel mai bun mijloc de călătorie.
Am explicat că aceste civilizaţii extraterestre dispun de sisteme conştiente asistate tehnologic şi de tehnologie asistată conştient, în care există o interfaţă între minte şi gândire şi o fizică şi un electromagnetism specializate. Astfel, atunci când ei comunică, mesajul este transmis din punctul A, să zicem, de aici, de pe Pământ, înapoi către planeta-mamă, în punctul B, care se află la o depărtare de 1.000 de ani-lumină, în timp real. Aceasta deoarece comunicaţia a ieşit din spaţiul-timp liniar şi a trecut în aspectul nelocalizat al Universului. Aceasta implică o fizică foarte sofisticată şi, de asemenea, cuprinde tărâmurile gândului şi ale conştiinţei.
Ei se pot gândi la un dispozitiv sau pot fi conectaţi cu un dispozitiv şi – instantaneu şi cu precizie – transmit acel semnal şi acel mesaj în alt punct – şi acest lucru se realizează tehnologic, nu doar telepatic. Informaţiile şi imaginile sunt transferate în afara spaţiului, într-un alt punct al acestuia, aflat la nu contează ce distanţă în timpul real. Este ca şi cum două noduri ar rezona instantaneu. Semnalul trece de la un nod la altul în afara spaţiului-timp liniar.
Unii oameni cu care am colaborat şi care au lucrat în firmele aerospaţiale şi de electronică care se ocupă cu acest subiect mi-au confirmat că s-au recuperat dispozitive de comunicare extraterestre care fac exact acest lucru: interferează cu gândul şi conştiinţa şi răspund la gând şi conştiinţă. Ele sunt acordate pentru a fi capabile să facă acest lucru.
Orele petrecute cu directorul CIA şi cu soţia sa au fost, fără îndoială, vii şi revelatoare.
Către sfârşitul serii, am simţit cât de mult a apreciat informaţiile şi că era foarte interesat de domeniu. Am simţit, de asemenea, tragedia şi amărăciunea sa în momentul în care m-a întrebat:
„Cum vom dezvălui noi lucruri la care nu avem acces?”
Am realizat apoi imensitatea provocării care ne stătea în faţă. Mi-am amintit de disfuncţia de care am fost avertizaţi de către Eisenhower atunci când a spus să fim precauţi faţă de complexul militar-industrial şi de ameninţarea pe care acesta o reprezintă pentru libertatea şi securitatea noastră, datorită exceselor sale.
Avertismentul lui Eisenhower s-a maturizat într-un nivel de disfuncţionalitate de proporţii cu adevărat imense, iar eu am constatat în mod direct acest lucru. Când ne luam la revedere, am realizat că, pe toata durata cât am fost înăuntru, totul a fost monitorizat. Am văzut afară oameni ai Serviciului Secret, o camionetă SAG şi gărzi înarmate care purtau căşti şi toate celelalte echipamente specifice…
Întâlnirea a fost traumatică pentru mine în multe moduri, însă am fost recunoscător, deoarece am aflat adevărul.
Vasile Rudan, revista online Jurnal Paranormal
