Despre reîncarnare și karmă
Una dintre învățăturile înșelătoare pe care le presupune numerologia, de exemplu, este reîncarnarea – un concept din doctrinele indiene (care nu cunosc un dumnezeu personal, un dumnezeu atotputernic al iubirii), doctrine păgâne (apărute pe linia neascultării, invidiei, minciunii, mândriei, ascunderii de Dumnezeu și înșelării), care atrag în mod deosebit oamenii din întreaga lume, mai ales acum, prin valul curentului New Age – acest lucru pentru că acordă refugiu imaginar, comoditate, iresponsabilitate față de semeni și de sine, separarea de realitate, generând o stare de auto-suficiență a persoanei, fără a-și mai judeca acțiunile negative sau imorale.
Aceștia se lasă ispitiți de învățăturile ”erei noi”, ca o renunțare la lupta cu răul și cu imperfecțiunea, damnați de neputințe sau frustrări felurite, considerând că ”nimic nu e rău și că nimic nu e bine universal”, astfel ajungându-se la acea ”libertate” care se confundă cu libertinajul și care poate aduce mari dezastre, încălcarea dreptului la viață al aproapelui, moartea unei persoane sau a unui grup – închipuind, prin prisma imperfecțiunilor omenești producătoare de plăcere, acestea luate ca virtuți, o estetică a urâtului după chipul și asemănarea necuvântătoarelor.
Acești ideologi păgâno-progresiști, care îmbină și așa-zisa spiritualitate cu transumanismul, mai speculează că prin meditații și cunoașterea unor practici de ”programare neuronală” (practici și învățături pe care ei le numesc din poziție profană ”cunoașteri sacre”) pot ”obliga Universul să le împlinească dorințele”.
Așadar, ”maeștrii spirituali”, reiki, theta-healing, ezoterici , numerologii, astrologii și mulți ”antrenori de dezvoltare personală” (aceste titluri fiind echivalente pentru șomeri fără nicio specializare serioasă) și psihologi denaturați cred că omul este un zeu prin natura sa, unii păstrând parțial idei din creaționism, alții adoptând teoria evoluționismului (uneori condimentând aici cu amuzantele speculații despre extratereștri ca inventatori și programatori ai ADN-ului uman), necunoscând tainele rugăciunii sau, măcar, argumentul ontologic.
(…)
Însă ateii sau ezotericii care nu-și pot asuma nici cea mai înaltă sau nobilă morală cunoscută (fără să mai socotim că e revelată), iubitorii de sine și producătorii de ”paraziți” ai iubirii – aceștia nici nu acceptă a cunoaște ceva nou și străin de ideologiile lor, ca nu cumva să le cutremure cineva universul imaginar în care trăiesc (egregor-ul, spun unii), sistemul de ”credințe” (închipuiri). Ca nu cumva să se trezească la realitate și să fie nevoiți să-și asume vreun efort mai mare decât cel de a câștiga bani și succes.
Citându-l pe acad. Ioan-Aurel Pop, ”acești noi ideologi ai universalismului ateu nu înțeleg [sau nu vor să înțeleagă] un lucru: creștinismul nu a apărut prin decizia vreunei autorități pământene și nu poate fi limitat ori interzis de vreo asemenea autoritate”.
Printr-o propagandă susținută de cărțile motivaționale și pseudo-științifice propulsate de editurile fără verificare academică și de publicații precum The New York Times sau The Times Literary Supplement, tinerii de astăzi, dar și adulții fără educație serioasă, promovează diferite doctrine păgâne, teosofice sau nihiliste și progresiste ”pentru pacea lumii”, ”pentru binele lumii”. Însă istoria ne-a arătat că ”binele, dacă nu e făcut bine, nu e bine”, iar când rușinea și discernământul sunt distruse, acești doi stâlpi care susțin educația autentică, nu mai putem vorbi despre civilizație, umanism, năzuințe nobile și evoluție.
Este lesne să înţelegem, spunea părintele Jean Boboc, că ”transumanismul şi, cu atât mai mult, postumanismul, inevitabila sa consecinţă, nu se pot dezvolta decât pe un teren foarte secularizat, ba chiar majoritar ateu. Pentru a distruge religiile principale, arma cea mai eficace este de a le uni pe baza unui numitor comun reductiv, iar asta întotdeauna sub pretextul compasiunii, al toleranţei şi al binelui pentru toţi, într-un sincretism mai mult sau mai puţin deist, ceea ce, cu timpul, va fi o anticameră pentru ateism. Mişcarea ecumenică actuală, preocupată pentru moment de unitatea creştinilor, are partea sa de complicitate, mai mult sau mai puţin forţată, în această manoperă generală ce vizează în perspectivă un sincretism de tip masonic globalizant”. În acest sens, inițiatorii și adepții globalizării fără transcendent se grăbesc să anunțe postumanismul, fixând acest moment în anul 2050 .
Dar, revenim la numerologie și vom spune că acestei pseudo-științe îi este proprie binecunoscuta concepție karmică, o altă parte nebunească a acestor doctrine, care nu mai lasă loc de libertate ființei umane, deși, paradoxal, acești oameni înțeleg libertatea în acest mod, care le abolește până și rațiunea pur umană. Sau, spune părintele Constantin Sturzu, ”libertatea este o povară pentru că presupune un efort, un salt care să ridice omul la demnitatea sa de fiu al lui Dumnezeu, de dumnezeu după har, în ultimă instanţă”.
Iar părintele Nicolae Steinhardt spunea că ”nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.”
Dumnezeu, printre altele, mai spune părintele, ”ne porunceşte să fim inteligenţi (pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului.”
A fi liber înseamnă, după pr. Savatie Baştovoi, a fi ”singurul vinovat de tot ce ţi se întâmplă” , deci a fi responsabil – lucru care devine un act rar, eroic, în fața unor ideologii precum aceea că un număr sau planetă a influențat pe cineva să înşele pe altcineva, ori că acestea au făcut ca o persoană să se îmbolnăvească de pancreatită (şi nu consumul de alcool).
Despre conceptul reîncarnării mai vorbește părintele Dumitru Stăniloae, făcându-ne să înţelegem că dacă ar exista acesta, mântuire n-ar mai fi, iar Hristos s-ar fi întrupat, ar fi pătimit, murit și înviat fără sens, lăsând și lumea într-un non-sens, scufundându-se într-o esență care-și pierde proprietățile și le tot înnoiește de la sine, fără a păstra vreo memorie și fără a da valoare veșnică persoanei, natura (care nu se știe sigur de cine este proiectată în acest caz) folosindu-se de suflet doar pentru a-l amăgi.
Aici, Sf. Apostol Pavel ne transmite că ”precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata”, ”căci noi am fost făcuţi liberi de Creator”, spune Sfântul Ioan Damaschin, ”şi suntem stăpânii faptelor noastre”.
Reîncarnarea – ne învață Sfântul Paisie Aghioritul – ”este și va rămâne una dintre cele mai mari înșelări ale diavolului, prin care omul acceptă să trăiască în păcât, relaxat și cu conștiința adormită, fără să se pocăiască, ci amăgindu-se cu falsă credinţă că sufletul pleacă şi revine apoi, de mai multe ori în această lume. (…) În Sfânta Scriptură nu există nici o aluzie şi nici o confirmare a acestei teorii a reîncarnării, dimpotrivă, există afirmaţia permanentă că viaţa noastră pe pământ este unică şi că există o unitate între trup şi suflet, care nu poate fi despărțită. (…) Nu am văzut o viclenie şi o artă mai mare a diavolului ca aceasta, pentru ca să-i adune pe cât mai mulți oameni în iad! (…) Omul se gândeşte că nu contează dacă nu reuşeşte în viaţa aceasta, din moment ce va reuşi în cealaltă – ce viclenie! Astfel se relaxează în toate privinţele şi se usucă duhovnicește. Diavolul ştie însă foarte bine că nu există nicio altă dată viitoare.”
Tot aici, profesorul Dumitru Stăniloae mai explică, amintind de cuvintele filozofului Gabriel Honoré Marcel, că, atunci când iubim – când spunem cuiva ”Te iubesc!”, afirmăm valoarea veșnică a acelei persoane, recunoaștem sau mărturisim existența unică a persoanei și o vedem, după cum spunea Dostoievski, așa cum a intenționat-o Dumnezeu.
”Cum aș putea să cred că mama mea nu rămâne în veșnicie mama mea, cu iubirea ei neschimbată pentru mine? (…) Dacă ar fi așa, nu ar mai fi o iubire reală între persoane. (…) Nu pot socoti că Maica Domnului nu rămâne maica iubită a Fiului lui Dumnezeu în vecii vecilor”, mai spunea părintele.
(extras din volumul Religie – de la efecte la cauză, Claudiu Dumitrache, 2023)
