Ichor, sângele albastru pe care zeii l-au dăruit oamenilor
Cele mai multe dintre legendele antice susțin că zeii au coborât pe Pământ pentru a-i învăța pe oameni cum să supraviețuiască. Zeii, sau poate chiar o civilizație extraterestră, le-au arătat oamenilor cum să planteze semințe, cum să cultive plante, cum să aibă grijă de animale. Cu alte cuvinte, cum să supraviețuiască pentru ca perpetuarea speciei să aibă loc.
Bineînțeles că nu știm să explicăm cauza pentru care așa-numiții zei misterioși le-au oferit oamenilor informațiile pe care le dețineau, dar este cert că veniseră de departe, aveau un nivel tehnologic extrem de dezvoltat și cunoșteau cele mai multe dintre secretele Universului.
Se mai spune că, încă din cele mai străvechi timpuri, zeii i-au ales pe cei mai inteligenți dintre oameni pentru a trăi printre ei și a învăța secretele drumului spre lumină. Apoi, ființele venite din îndepărtatul Univers nu s-au mulțumit doar cu atât și s-au împerecheat cu pământenii, rezultând astfel un tip hibrid de ființe, numiți oameni cu sânge albastru.
Hera, Zeus, Poseidon sau Atena au fost doar câțiva dintre oamenii cu sânge albastru – ichor. Aceștia au fost prezentați de numeroși filosofi ai vremii, pentru ca noi, oamenii de astăzi, să aflăm despre unul din cele mai incredibile mistere ale istoriei omenirii. Așadar, Platon, Pitagora sau Homer erau familiarizați cu aceste ființe cu sânge albastru și le descriau ca fiind niște oameni extrem de puternici, inteligenți, care dădeau dovadă de o spiritualitate ieșită din comun.
În primă instanță, ichor era descrisă ca o substanță care modifică culoarea sângelui de la roșu la albastru. Ulterior, persoana respectivă devenea mai puternică, reușea să facă salturi uriașe, era extrem de agilă și avea o dexteritate incredibilă în luptă. Era posibil ca acea substanță să modifice structura genetică și, astfel, oamenii obișnuiți se transformau în adevărați zei. Cu toate acestea, scrierile antice ne mai spun că această substanță a fost moștenită și de oamenii normali, dar se află în stare latentă în organism. Și nu se știe cum poate fi activată, pentru că procedeele au fost pierdute sau nu au mai fost transmise generațiilor următoare, pentru ca acestea să nu abuzeze de această forță interioară.
Proprietățile ichorului – potrivit anumitor alchimiști și cercetători din acea epocă – au rămas necunoscute, deoarece nu exista un instrument care să le măsoare. Există speculații conform cărora sângele albastru (cu Rh negativ) atestă sorgintea extraterestră, spre deosebire de sângele cu Rh pozitiv, care atestă o origine terestră. Majoritatea oamenilor care au Rh negativ sunt cei din rasa albă. Sunt anumite regiuni pe Terra cu un umăr foarte mare de oameni cu Rh negativ. De multe ori, copiii care au Rh negativ se învinețesc (albăstresc) imediat după naștere. De aici și originea expresiei „cu sânge albastru” folosită de adepții teoriilor conspirațiilor atunci când vorbesc despre reptilieni.
Să ne reamintim de legenda argonauților care opresc corabia Argo în apropierea insulei Creta, al cărei rege, Minos, era păzit de o creatură gigantică din bronz, Talos, o ființă nemuritoare căreia nu-i curgea sânge prin vene, ci ichor. De trei ori pe zi, Talos înconjura insula și arunca stânci în corăbiile pe care le considera ostile. Medeea îl paraliza prin farmece și-apoi îi lua lichidul divin, acel misterios ichor, luându-i viața.
Și Homer menționează ichor-ul ” în ”Iliada și Odiseea”. De asemenea, Pitagora îl numește “esență divină”, un ”mijloc de autoprotecție” împotriva modificărilor sau mutațiilor codului genetic. În ”Timaios”, Platon vede ichorul ca pe un lichid care devine acut ori dur din cauza căldurii sau în combinație cu alte ingrediente.
Conspiraționiștii prevestesc o activare energetică a acestui ichor doar în momentul în care Sirius, cea mai strălucitoare dintre toate stelele, se va apropia de Pământ, făcând referire la un citat al lui Homer din Iliada.
