Muntele Athos: secretele unei comunități monahale ieșite din tiparele moderne
Unul dintre cele mai sfinte locuri de pe Terra este Muntele Athos. Acolo există nu mai puțin de 20 de mânăstiri, 12 schituri și sute de chilii, în care slujesc zeci de călugări ortodocși.
Această comunitate monahală este una dintre cele mai fascinante de pe glob. Pe lângă faptul că acești călugări duc o viață ruptă de realitate, ei renunță complet la legătura cu familia, pentru a se apropia cât mai mult de Dumnezeu. De asemenea, dieta lor este una dintre cele mai echilibrate și le permite o viață lipsită de bolile lumii moderne.
Muntele Athos și istoria sa
Sfânta Peninsulă a Muntelui Athos se află la circa 50 de km în Marea Egee. Acesta are o înălțime de 2.033 de metri și o arie locuibilă totală de 60 de km pătrați.
Numele muntelui Athos provine de la un personaj al mitologiei Greciei Antice, și anume un gigant trac care, în confruntarea lui cu zeul grec Poseidon, ar fi azvârlit un bolovan imens spre acesta, formând blocul abrupt ieșit din mare, care astăzi îi poartă numele.
Muntele Athos se bucură de celebritate încă din antichitatea greacă, fiind considerat în unele tradiții locale a fi locul cel mai înalt de pe Pământ, unde, deasupra norilor, zeii se adună să discute.
Istoria religioasă a muntelui începe undeva pe la jumătatea secolului al IX-lea, atunci când călugării creștini se refugiază pe Athos. Datorită faptului că era un loc sălbatic și inaccesibil, în secolul al X-lea, călugărul Atanasie de Trebizonda ridică prima mănăstire pe Muntele Athos. Începutul a fost unul anevoios și cu mult piedici pentru călugării creștini, însă civilizația monahală de pe Muntele Athos atinge apogeul câteva sute de ani mai târziu.
În anul 1400, pe munte sunt construite 40 de mănăstiri, în care slujesc 40.000 de călugări. Din cauza suprapopulării, incendiile încep să lovească comunitatea și începe decăderea. Mănăstirile sunt arse, iar chiliile părăsite. Călugării realizează că sunt prea mulți într-un spațiu atât de mic și că este nevoie de o schimbare.
În prezent, conform recensământului din 2011, există 20 de mânăstiri, 12 schituri, sute de chilii și doar 1.830 de călugări.
Controverse și discriminarea sexuală
Toată lumea cunoaște faptul că femeile nu au voie pe Muntele Athos, însă puțini cunosc de unde s-a născut această idee controversată. Totul a pornit de la numeroasele întâmplări petrecute în secolul al XI-lea. În acea vreme, femeile aveau voie să urce pe munte, dar acestea nu veneau în scop religios, ci pentru a-i seduce pe călugări.
Astfel, numeroși călugări au fost seduși, fiind corupți să întrețină relații sexuale. De atunci, s-a instaurat această regulă, care interzice și în ziua de astăzi accesul femeilor pe Muntele Athos.
Cu toate acestea, există numeroase voci care contestă această regulă, susținând că este una care aduce în lumina reflectoarelor discriminarea sexuală. În anii 2001 și 2006, Parlamentul European a făcut apel la statul grec și la autoguvernarea atonită să reconsidere regula care refuză accesul femeilor în această regiune a Greciei și care este deja declarată patrimoniu mondial UNESCO. Mai mult decât atât, UE a amenințat retragerea sprijinului economic în cazul în care această lege nu va fi abolită. Conform Codului Penal al statului grec, orice femeie care pune piciorul pe Muntele Athos este condamnată la un an de închisoare.
Viața monahală de pe Muntele Athos
Într-un amplu reportaj despre Muntele Athos, publicat de revista National Geographic, este descrisă cu lux de amănunte viața monahală. Pentru a fi acceptat ca și călugăr, este nevoie de har. Un har pe care doar starețul unei mănăstiri îl poate vedea, ulterior devenind duhovnicul tânărului călugăr.
Astfel, duhovnicul îi învață pe cei mai tineri să-și dezvolte relația cu Dumnezeu. Viața aici este, în principiu, una ușoară, lipsită de complicațiile lumii moderne. Până acum câțiva ani nu exista acces la internet și niciun călugăr nu avea habar despre evenimentele majore din lume. În ziua de astăzi însă, unele mănăstiri au renunțat la conservatorism și au decis să cumpere laptop-uri, respectiv să aibă conexiune internet.
În același timp, există și călugări mai conservatori, care nu au nevoie nici măcar de electricitate. Aceștia își ghidează viața prin tainele rugăciunilor și au adoptat un stil de viață pur agrar. Exact cum trăia țăranul român la începutul secolului trecut.
Alimentația pe Muntele Athos
Studiile de moment arată că una dintre cele mai sănătoase comunități este cea de la Muntele Athos. Călugării au învățat să îmbine stilul de viață vegan cu cel vegetarian. Ei nu mănâncă carne, ci doar în zilele de sărbătoare pește și uneori fructe de mare.
Se pare că monahii ortodocşi au găsit echilibrul perfect între a fi vegan şi a fi vegetarian, introducând în alimentaţia lor grăsimi şi proteine de bună calitate. Aceştia consumă mâncare proaspătă, preparată din alimente proaspete şi constând mai ales în legume, fructe, leguminoase şi cereale. Mediul în care trăiesc aceştia este lipsit de stres şi de poluare, iar comunitatea este una bine sudata, în care călugării se sprijină şi se ajută reciproc. Dieta tradiţională din posturi abundă în vitamine, antioxidanţi, nutrienţi şi acid folic, având în acelaşi timp un conţinut sărac în grăsimi animale săturate.
Aceasta este probabil cauza pentru care călugării nu sunt predispuși bolilor moderne (precum cancerul sau diabetul). Studiile arată că monahii de aici nu au dezvoltat boli de inimă, nu s-au confruntat cu stopuri cardiace şi nici cu atacuri cerebrale.
Așadar, această comunitate de călugări ar putea fi un exemplu demn de urmat pentru societatea modernă, care pare că avansează tot mai rapid în direcția total greșită, omul devenind o victimă sigură.
