Necronomicon, misterioasa Carte a Răului care dezvăluie secretele lumii

În timpul anihilării, magicianul arunca cătușele materiei și era absorbit de Vid. Mai departe, cu ajutorul anumitor tehnici secrete, depășea Vidul și primea o putere incredibilă asupra creaturilor ambelor realități – oamenii și djinii.

Înainte de apariția oamenilor, conform miturilor, djinii trăiau pe Pământ. Din motive secrete, s-au mutat într-o altă realitate și acum sunt „înghețați” acolo, adică sunt într-o stare latentă (de somn). Un magician care atinge Vidul poate transfera unul sau mai multe astfel de ființe pe planul pământesc al realității. Există multe legende care indică predilecția djinilor pentru jumătatea feminină a umanității. Pentru bărbați – mai ales magicieni și vrăjitori – djinii au devenit aliați loiali.

Cel care a avut contact cu djinii în secolul VIII era numit „majnun”. Toți eroii sufiți erau majnuni. Dar în timpul nostru, acest cuvânt este tradus ca „om nebun”. De aceea, Alhazred era considerat poetul nebun din Sanaa.

 

Necronomicon-ul a fost creat

Pe vremuri, toate cărțile arabe erau scrise în versuri, inclusiv Coranul. Iluminații arabi spuneau că djinii i-au ajutat pe oameni să creeze astfel de lucrări.

Alhazred, Poetul Nebun, era cunoscut ca un om care poseda cunoștințe secrete. Cuvântul „poet” a indicat faptul că a fost inspirat să scrie Al Azif. În secolul X, Al Azif a fost tradus în limba greacă și a primit un nou nume – Necronomicon („necro”, în greacă, înseamnă mort, iar „nomos” – experiență, vamă, reguli). Cartea a fost tradusă și în latină, în jurul anului 1230, dar și-a păstrat titlul grecesc. Manuscrisul a ajuns la Dr. John Dee în secolul XVI, acesta traducându-l și în engleză.

Se spune că din secolul al XVII-lea, numărul de copii ale misteriosului Al Azif a rămas constant. Și, oricât de mult încearcă adepții cultelor religioase tradiționale să distrugă Necronomiconul, 96 de copii scrise de mână există mereu în lume.

Doar 7 dintre acestea sunt de valoare reală, adică pot servi drept porți/portaluri către alte dimensiuni: trei sunt în arabă, una în greacă, două în latină și una în engleză (cea care a ieșit din condeiul lui John Dee).

Restul exemplarelor au unele defecte și sunt pline de erori.

 

Stăpânii Universului

Necronomiconul conține secretele întunecate ale Pământului și ale Universului. Cartea enumeră unele dintre zeitățile adorate de Antici. Yog-Sothoth și Azatoth au fost considerate zeități deosebit de importante.

Yog-Sothoth este trecutul, prezentul și viitorul, este prelungirea infinitului, este o ființă omniprezentă și atotcuprinzătoare. În centrul său locuiește fratele său geamăn, Azatoth, un pitic. El este sprijinul întregului Univers și stăpânul lumilor.

Azatoth radiază în infinitate valuri de probabilități din care sunt create raze de oportunitate pentru fiecare cosmos și fiecare ființă din Univers. Potrivit oamenilor de știință, ideea lui Azatotk este strâns legată de cele mai recente ipoteze ale fizicii cuantice.

Este aproape imposibil de crezut, dar cât se poate de adevărat: la începutul secolelor, locuitorii deșertului arab au înțeles matematica haosului, legile spațiilor paralele și subiecte similare pe care știința noastră modernă abia începe să le descopere.

Yog-Sothoth și Azatoth sunt expansiunea infinită și contracția infinită. Azatoth este tradus din egipteană ca fiind „mintea lui Thoth”, iar numele Yog-Sothoth poate fi considerat un derivat al lui „Yak Set Ttioth” (Set și Thoth sunt unul și același). Conform mitologiei egiptene, Set și Thoth reprezintă aspectele întunecate și luminoase ale lumii. Cercetătorii Necronomiconului cred că traducătorul grec Al Azif a înlocuit numele zeităților arabe cu cele egiptene, deoarece la acea vreme Egiptul era considerat leagănul civilizației umane.

 

Puterea misterioasă a Pământului

Necronomiconul relatează despre puterea misterioasă a Pământului, personificată în imaginea dragonului Cthulhu, o zeitate a cărei față rotundă a fost înfățișată cu o duzină de proeminențe sau tentacule.

Unii orientaliști îl plasează pe Cthulhu printre Antici. Ei cred că el era marele lor preot. Legenda spune că visele oamenilor sunt, de fapt, gândurile lui Cthulhu, iar viața noastră este visul lui. Când zeitatea se va trezi, noi vom dispărea.

Aproximativ o treime din carte este dedicată controlului shoggoților, niște anghile fără formă, din bule de protoplasmă. Anticii i-au creat ca slujitori, dar shoggoții, având inteligență, au ieșit rapid din sclavie și au acționat de atunci cu propria lor voință și pentru scopuri ciudate, de neînțeles. Se spune că shoggoții apar adesea în viziuni narcotice, dar sunt dincolo de controlul minții umane.

Un al mister al Pământului face referire la oamenii din adâncuri.

Aceștia trăiesc în adâncurile apelor, peșterilor și cavităților subterane. Din punct de vedere vizual, arată ca un hibrid – o combinație între pește, broască și om – și sunt controlați de zeitatea Dagon, un aliat al lui Cthulhu (Dagon a fost menționat în tradiția filistină, mai târziu a devenit Oannes – la babilonieni, apoi s-a transformat în Poseidon – la greci și Neptun, la romani).

Simbolurile magice și vrăjile din Necronomicon permit oamenilor transcenderea realității fizice. Reprezintă un portal în ambele sensuri. Dar problema este aceea că nu cei mai buni reprezentanți ai rasei umane folosesc această carte. Ci, din păcate, cei egoiști și capabili de comiterea oricărei atrocități de dragul bogăției, controlului și puterii.