Previziuni biblice. Timpul nostru în lumina profeţiilor

Nu doar că Biblia este conformă cu ştiinţa, ci chiar este o scriere ştiinţifică.

Deşi tema sa principală este salvarea omenirii, se ocupă totuși şi de latura astronomică, geologică, biologică, medicală şi inventivă a ştiinţei, revelând în toate aceste domenii minuni pe cari cărturarii moderni de-abia astăzi le scot la iveală.

Acum mai bine de 2.000 de ani, scriitorii istoriei profetice a lui Dumnezeu şi-au simţit privirea atrasă de generaţia noastră, pentru minunatele invenţii ştiinţifice ale timpului.

Gabriel, îngerul specialist în materie de profeţii, după ce i-a dezvăluit lui Daniel minunate lucruri cu privire la viitor, a zis: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetlueşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor cutreiera şi cunoştinţa va creşte.”

 

Avantgarda civilizației

Timpul nostru se aseamănă foarte mult cu descrierile profetice. Un spirit de înfrigurată cer­cetare a pus stăpânire pe neamul omenesc şi a făcut din secolul acesta un secol al muncii, al dezvăluirilor. Un dor aprins de a cunoaște i-a condus pe oameni la cercetări, descoperiri şi invenţii ştiinţifice absolut uluitoare. La începutul secolului 19, lumea s-a ridicat din epoca întunecată a Evului Mediu.

Biblia a fost întotdeauna avantgarda civilizaţiei şi progresului. Când lumina Bibliei a fost stinsă, întunericul moral şi intelectual a produs o profundă noapte în această lume. Dar când iarăşi a fost aprinsă spre a fi de folos, a strălucit cu atâta putere, încât s-au atins cele mai interesante culmi morale şi intelectuale.

Cu Biblia ca pionier la lucru, spiritul progresului a transformat Japonia, China, India, Africa, America de sud şi Insulele Mării. Regina din Madagascar trimițând o scrisoare Reginei Angliei în care o întreba care este secretul prin care a cucerit gloria. Ca răspuns, Regina i-a trimis o Biblie. Anglia şi Statele Unite n-au fost doar apărătorii cei mai puternici ai Bibliei şi ai Evangheliei, ci chiar factori civilizatori de primul rang.

Ceea ce este interesant e faptul că n-au avut seamăn în ce priveşte conceperea şi aplicarea marilor invenţii. Biroul care se ocupa cu invenţiile în SUA a cheltuit cam două milioane de brevete de invenţii. În prezent, înregistrează 100.000 de invenţii pe an. Iar dacă toate aceste brevete ar fi aşezate cap la cap, ar înconjura Pământul de 6 ori. Thomas Edison, singur, a obţinut peste 3.000 de brevete.

O bună dovadă a progresului o vedem în maşina de tipar. De la maşina de scris (manuală) a lui Franklin, care făcea 250 de impresiuni pe oră, până la marile maşini moderne care tipăresc, împachetează, lipesc, taie şi numără 200.000 ziare pe oră, putând ajunge la 7 ediţii pe zi, reprezintă într-adevăr un pas uriaș.

Minunile electricității

Inventarea telegrafului, în 1844, a fost începutul unor vremuri uimitoare ale electricităţii, al căror sfârşit nici cea mai vie imaginaţie nu-l poate ajunge. Telegraful, telefonul şi radiofonul au revoluţionat mijloacele de comunicaţie. Mulţimea cablurilor submarine și a staţiile de telegrafie fără fir au apropiat popoarele, adunându-le laolaltă.

„Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece?” – Iov 38, 35

Nu cumva această întrebare pe care Domnul o adresa lui Iov ar putea fi o aluzie la întrebuinţarea electricităţii din punct de vedere al mijloacelor de comunicaţie?

Acum 2.500 de ani, profetul Naum, care trebuia să aducă o profeţie asupra Ninivei, a privit prin veacuri şi a ajuns până în vremurile noastre, pe care le descria astfel:

„De focul oţelului fulgeră carele, în ziua gătirii sale şi lăncile se mişcă. Carele duruie în uliţi şi se lovesc în pieţi: privirea lor este ca a făcliilor; aleargă ca fulgerele.” – Naum 2, 3. 4

Ar putea da cineva o descriere mai bună pentru toate mașinăriile – trenurile, automobilele, aeroplanele – ce fug şi zboară chiar și prin întunericul nopţii?

Josephus Daniels, vorbind în faţa unei adunări ştiinţifice, spunea:

„Deşi trăim într-un timp când sunt încă multe lucruri de rezolvat, totuşi ne putem bucura de privilegiul de a face parte din generaţia în timpul căreia viziunile unor poeţi, văzători şi profeţi au devenit realitate.”

 

Boomerangul lui Voltaire

Pe temeiul profeţiei lui Naum, Sir Isaac Newton, savantul cel mai distins din secolul al 17-lea, prezicea că va veni timpul când oamenii vor călători cu mare viteză. Celebrul necredincios al Franţei, Voltaire, ridiculiza prezicerea lui Newton, spunând că Biblia îşi bate joc de oameni. Ca de obicei însă, râsul s-a dovedit a fi un fel de boomerang, ce se întoarce chiar asupra necredinciosului ironic.

Ca să străbată continentul Americii, oamenii aveau înainte nevoie de cel puțin 6 luni de călătorie cu carul cu boi. Poştalioanele au redus călătoria la trei luni; călare – 60 de zile ; prima locomotivă – 15 zile ; trenurile moderne – 96 de ore; aeroplanul – 23 ore.

Iar astăzi generaţia aceasta, atât de grăbită și nervoasă, se plânge că a pierdut 5 minute…

În ciuda faptului că astăzi putem face într-o zi cât făceau strămoşii noştri în 6 luni, noi tot ne plângem de timp…

Columb a trecut oceanul în 2 luni şi 9 zile; astăzi vapoarele moderne fac aceeaşi călătorie în 5 zile.

Generalul Mitchel spunea că, în curând, se va atinge ţinta de 500 mile pe oră, cu ocolirea lumii în 3 zile şi trecerea oceanului în 6 ceasuri. Acesta spunea:

„În curând va fi cu putinţă ca un om de afaceri să plece din New York la 6 dimineaţa, să ajungă la Londra sau în altă capitală europeană în timpul prânzului, să-şi încheie treburile acolo şi apoi să ajungă înapoi acasă înainte de apusul soarelui.”

Epoca noastră este epoca afacerilor, a vitezei. Și D. Lloyd George exprimă acest lucru:

„Sunt timpuri în istorie când pare că lumea merge cu un pas mic, că înaintează încet sau chiar că stă pe loc. Dar dimpotrivă, într-un an se fac lucruri care nu s-au făcut, în trecut, timp de veacuri. În asemenea timpuri trăim noi.”

Ce urmărim, așadar, cu această grabă? Ce înseamnă această nesăturată dorinţă de cunoaștere, de informații? Ce va ajunge lumea aceasta care timp de milenii a progresat mult prea puţin şi, deodată, în această strălucită eră, s-a transformat în așa fel încât n-o mai poţi recunoaşte?

Toate stările moderne ne dovedesc, într-un fel sau altul, că am ajuns în vremurile sfârșitului (sau cele de pe urmă), în ultima generaţie a domniei păcatului.

Iar toate aceste transformări nu vin la întâmplare. Providenţa divină conduce toate aceste lucruri. Toate invenţiile moderne, care transformă comunicaţia, călătoria şi răspândirea cunoştinţelor sunt produse sub influenţele inspiraţiei divine şi anume cu scopul de a se încheia mai curând predica Evangheliei.

„Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe Pământ ceea ce a hotărât”. Rom. 9, 28

Curând se va spune:

„S-a făcut” şi „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său şi El va împărăţi Pământul.” – Apocalipsa 11, 15

Lasa un comentariu

comentarii