Secrete guvernamentale: tehnologia extraterestră. Francmasoneria și Noua Ordine Mondială
Este deja destul de evident pentru cei mai mulţi dintre noi faptul că informaţiile care ni se oferă prin intermediul mass-media reprezintă aproape întotdeauna doar un aspect absolut superficial al realităţii, doar cel pe care deţinătorii acelui mijloc media doresc să-l prezinte publicului, în conformitate cu anumite interese.
Cu atât mai mult valabil în cazul aspectelor foarte importante, care ar putea trezi marea masă a populaţiei din somnul conştiinţei şi al sclaviei tehnologice în care este menţinută.
De exemplu, ar fi cu totul naiv să credem că din anul 1969, când s-a realizat (oficial) prima aselenizare a cosmonauţilor de la NASA, programele spaţiale cu oameni la bord n-au mai făcut aproape niciun progres semnificativ. Tot ceea ce ni s-a mai spus oficial de atunci în această direcţie este că au mai fost făcute doar alte câteva aselenizări ale misiunilor Apollo, între anii 1969 şi 1972, în care au mai pus piciorul pe Lună încă 12 astronauţi. Iar cu aceste ocazii au mai fost plasate pe solul selenar alte 6 steaguri simbolice. După anul 1972 nu s-a mai spus altceva decât că s-au mai trimis câteva sonde spaţiale automate (de exemplu, satelitul LROC, în 2009) care să realizeze unele verificări de rutină.
Dacă însă ne gândim – ca într-o logică paralelă – că până şi din punct de vedere al tehnologiei accesibile populaţiei obişnuite s-a realizat în ultimii 40 de ani un salt tehnologic aproape exploziv (trecându-se, de exemplu, de la nivelul magnetofoanelor şi al televizoarelor alb-negru din anul 1969 la nivelul microprocesoarelor extrem de performante din zilele noastre), putem fi absolut siguri că s-au făcut uriaşe progrese tehnologice şi în domeniul navelor spaţiale.
Şi, totuşi, dacă ar fi să ne luăm după informările oficiale, (aparent) nu s-a mai produs nimic important în legătură cu explorările spaţiale, ceea ce este imposibil de crezut…
Din dezvăluirile pe care unii dintre cei implicaţi la vârf în activităţile NASA le-au mai făcut (în ciuda secretului drastic pe care sunt constrânşi să-l păstreze) s-a aflat însă, de-a lungul timpului, prin multiple dovezi convergente, că această agenţie – cea mai finanţată din lume – are în realitate două programe paralele: unul oficial, care este într-o anumită măsură prezentat public, dar şi unul neoficial, al programelor strict secrete (Black Projects) care au atins în realitate niveluri de dezvoltare şi avans tehnologic ce depăşesc imaginaţia omului obişnuit.
Există informaţii confidenţiale conform cărora America are un buget negru (black budget) care nu este aprobat de Congres şi pe care nici măcar preşedintele nu-l cunoaşte şi, cu atât mai puţin, îl controlează.
Se pare că, în fiecare an, aceste black projects înghit aproape 1,25 trilioane de dolari, adică aproape 25% din PIB-ul (produsul intern brut) SUA, ceea ce reprezintă mai mult chiar decât bugetul Apărării SUA şi al oricărei alte ţări din lume.
Pentru a ne face o imagine mai clară, menţionăm că un trilion de dolari înseamnă 1.000 de miliarde de dolari şi cântăreşte 11 tone. Aceste „proiecte oculte“ scurt-circuitează autoritatea Congresului, fiind, deci, în întregime ilegale.
Prin mărturiile unor persoane din interiorul sistemului, a devenit tot mai cunoscut faptul că proiectele strict secrete ale NASA se află în subordinea unui grup restrâns de oameni care domină din umbră toate resorturile mondiale şi care acţionează doar în avantajul lor, populaţia lumii nefiind pentru ei altceva decât o masă de exploatat.
Această grupare de indivizi lipsiţi de scrupule, ce a cuprins precum o caracatiţă malefică întreaga omenire, este de fapt secta satanică a francmasoneriei mondiale, cea care cheamă în mod insidios, prin politicienii săi zeloşi, toate ţările la înfăptuirea unei Noi Ordini Mondiale.
În anul 1997, a fost publicată o carte uluitoare, intitulată The Day After Roswell, scrisă de colonelul Philip J. Corso.
Corso, ofiţer de informaţii, membru al Consiliului Securităţii Naţionale al SUA şi şef al Direcţiei de Tehnologii Străine a Armatei Terestre SUA, a avut o carieră militară de peste 20 de ani. A lucrat mult timp la Casa Albă, apoi a devenit un oficial-senior în cadrul Pentagonului.
În această carte, Philip Corso a arătat foarte clar că cele mai multe dintre invenţiile lui Tesla au fost înţelese cu mult după moartea sa (în ianuarie 1943).
Descoperirile genialului Nikola Tesla sunt – în cea mai mare parte – şi astăzi ţinute secrete de NASA faţă de populaţie. Cunoscut mai mult pentru inventarea curentului alternativ, Tesla a realizat şi multe alte invenţii, despre care însă destul de puţini oameni au auzit: bobinele Tesla – care realizează, prin rezonanţă eterică, o amplificare uriaşă a tensiunii electrice, maşini bazate pe energia liberă (free energy), transferul de energie fără cablu, anti-gravitaţia sau controlul vremii prin utilizarea dirijată a undelor staţionare.
Invenţiile lui Tesla au stat la baza realizării radarului, ciclotronului, televizorului, reţelelor mondiale de radio şi tv, internetului, telefoanelor mobile. Dintre cele peste 1.000 de invenţii extraordinare ale acestui savant genial, doar 129 au fost patentate. Şi mai puţin cunoscut este faptul că însuşi Tesla a afirmat, în repetate rânduri, că se află în contact cu o altă civilizaţie care nu este de pe Pământ şi care îi furnizează o serie de informaţii. Nikola Tesla a mărturisit că a ajuns să intre în contact cu această civilizaţie extraterestră folosind în experimentele sale de transmisie/recepţie echipamente inventate de el însuşi pentru comunicaţiile la mare distanţă. Lumea savanţilor a privit însă cu răceală aceste afirmaţii ale sale.
În cartea mai sus menţionată, colonelul Corso a dezvăluit faptul că NASA şi armata americană au folosit patentele lui Nikola Tesla pentru a crea arme extrem de puternice, precum armele cu rază plasmatică care au fost folosite chiar împotriva OZN-urilor.
Aflăm în continuare din The Day After Roswell că uneori aceste OZN-uri au fost lovite şi chiar doborâte. În aceste din urmă cazuri, echipe speciale s-au deplasat la faţa locului şi au adunat rămăşiţele. Echipe de ingineri specializaţi au refăcut apoi tehnologia găsită prin ceea ce se numeşte reverse technology (inginerie inversă) şi i-au dat utilitate.
În cartea sa, Corso afirmă cu certitudine că microcipurile, semiconductorii, fibrele optice, laserul, multe aliaje noi de metale sunt, de fapt, toate, tehnologii refăcute prin inginerie inversă şi care au aparţinut OZN-urilor doborâte de către guvernul american. De altfel, uriaşul salt tehnologic care s-a produs în ultimii 60 de ani ar putea fi foarte greu de explicat prin așa-zisul progres spontan al omenirii.
Conform declaraţiilor coroborate a zeci de martori, în perioada ianuarie 1947 – decembrie 1952, autorităţile SUA au reuşit să recupereze 16 nave extraterestre, dintre care unele s-au prăbuşit tocmai datorită armelor pământene. Cazul cel mai celebru de prăbuşire a unei nave extraterestre a avut loc pe data de 8 iulie 1947 lângă orăşelul Roswell, New Mexico.
Fermierul Wiliam Brazel a găsit rămăşiţele împrăştiate în deşert şi l-a anunţat pe şerif. Au existat 92 de martori şi s-au făcut 35 de rapoarte de prim rang (Personal Air Force). Au fost găsite şi 4 trupuri neînsufleţite, având o înălţime de 1,20 m. Posturile de radio şi ziarele de a doua zi au anunţat pe prima pagină că un OZN prăbuşit se află în posesia aviaţiei militare americane (RAAF).
La numai 4 ore însă, conducătorii de la Washington au dat ordinul de dezminţire, afirmându-se ulterior că de fapt nu ar fi fost decât un banal balon meteorologic. După cum au declarat mai multe persoane care au fost în mod direct implicate, resturile navei prăbuşite, precum şi trupurile extraterestre au fost duse imediat la baza militară Wright-Paterson din Ohio. Materialele recuperate erau deosebit de stranii: de exemplu, o bucată metalică flexibilă care nu putea fi ruptă, tăiată sau zgâriată.
În ultimii ani au ieşit tot mai mult la lumină dezvăluirile unor foşti agenţi secreţi, astronauţi sau ale altor persoane implicate în structurile guvernamentale, care au dezvăluit detalii despre faptul că, în realitate, contactul dintre guvernele mai multor ţări şi extratereştri s-a produs în urmă cu mai bine de 60 de ani.
De exemplu, s-a aflat că după o altă prăbuşire a unui OZN a fost recuperat chiar un extraterestru rămas în viaţă. Acest extraterestru făcea parte din rasa grey (sau Micii Cenuşii) şi a fost botezat EBE (Extraterestrial Biological Entity).
S-a aflat că acest EBE, după 2 ani de captivitate, a făcut dezvăluiri tulburătoare în care a afirmat că rasa sa vizitează Pământul de 25.000 de ani, că au construit deja baze subterane pe planeta noastră şi că provine de pe o planetă deşertică, dintr-un sistem de stele duble numit Zeta Reticulum, aflat la o distanţă de 400 de ani-lumină de Pământ.
Toate dezvăluirile sale au fost înregistrate în ceea ce actualmente poartă numele de Cartea Galbenă. EBE funcţiona pe bază de clorofilă şi transforma hrana în energie. La sfârşitul anului 1951, EBE s-a îmbolnăvit şi, deşi s-au depus mari eforturi pentru salvarea lui, a murit la 2 iunie 1952.
Conform dezvăluirilor unor martori, aceste fiinţe reuşesc să comunice într-un mod complet telepatic, se pot dematerializa la voinţă şi sunt capabile să treacă prin ziduri. Pentru a-l menţine captiv pe EBE, guvernul american l-a ţinut într-o cuşcă electromegnetică de tip Faraday. De altfel, Micii Cenuşii, ca şi alte specii extraterestre, cum ar fi Marii Blonzi, sunt capabili să dezintegreze materia în energie şi apoi să reintegreze energia în materie.
Toate aceste dezvăluiri extraordinare au fost difuzate în premieră mondială absolută într-un documentar ce a apărut la televiziunea italiană RTL, preluat apoi şi de alte televiziuni.
În prezent, există uriaşe dovezi ce evidenţiază colaborarea dintre guvernul SUA şi anumite grupări extraterestre.
Mai multe surse au dezvăluit în mod independent faptul că, în data de 22 februarie 1954, la baza militară Edwards, California, s-a produs o vizită istorică a unui echipaj extraterestru din specia Micii Cenuşii. La această primire a fost prezent preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, asistat de o comisie din care făcea parte şi fostul agent secret William Cooper, care ulterior a dezvăluit totul, motiv pentru care a fost asasinat.
Această întâlnire mai este confirmată şi de astronautul american Gordon Cooper, care a făcut dezvăluiri foarte concludente în acest sens, în anul 1995, precum şi de inginerul american Phill Schneider, expertul care a lucrat în cadrul unui program de construire a bazelor subterane ultrasecrete de mare adâncime (Deep Underground Bases – DUB) care, după cum am precizat anterior, sunt baze clandestine de mare anvergură destinate capilor Noii Ordini Mondiale.
Acesta a ţinut o serie fulminantă de conferinţe până în anul 1996 când, pentru a se pune capăt dezvăluirilor sale, a fost asasinat prin tortură şi strangulare. Iată cum a descris Phill Shneider începutul contactului dintre guvernul SUA şi rasa Micilor Cenuşii:
„În 1954, în timpul administraţiei Eisenhower, guvernul federal a hotărât să încalce Constituţia americană, semnând un tratat cu entităţile extraterestre. Acest tratat a fost numit «Tratatul Granada din 1954», în conformitate cu ale cărui prevederi extratereştrii aveau dreptul de a răpi câteva capete de vite sau de a-şi testa tehnicile de implanturi pe fiinţe umane, având, desigur, obligaţia de a raporta cu privire la experienţele realizate. Încetul cu încetul, extratereştrii n-au mai respectat obligaţiile contractuale, ajungând să facă doar ceea ce doreau. Aceasta era situaţia în 1979.“
Schneider relatează că la sfârşitul anilor ’70 în baza de la Dulce din New Mexico (stat american din sud-estul SUA) a avut loc chiar şi o confruntare între forţele speciale ale CIA şi extratereştri.
Aşadar, la această întâlnire s-a pus la punct un tratat secret de colaborare între guvernul SUA şi acea rasă extraterestră. Prima condiţie a tratatului a fost ca extratereştrii să nu se amestece în treburile planetei Pământ. Prezenţa lor pe Pământ urma să rămână secretă. O altă condiţie a fost aceea de a furniza pământenilor tehnologie avansată. În schimbul informaţiilor tehnologice, extratereştrii primeau acordul de a realiza cercetări pe oameni, fără însă a le face vreun rău.
Pentru transferul de tehnologie urmau să se construiască o serie de baze subterane (cum a devenit cea din Area 51), sub terenurile rezervaţiilor indiene din Utah, Colorado, New Mexico şi Arizona. A devenit însă evident încă din anul 1955 faptul că extratereştrii nu şi‑au respectat partea lor de înţelegere şi că, de fapt, nici n-au avut intenţia să o facă.
Chiar Micii Cenuşii au recunoscut că au început să facă experienţe genetice pe oameni, susţinând că aceste activităţi le sunt necesare pentru a supravieţui, deoarece rasa lor suferă de o deteriorare a structurii genetice în urma căreia ei nu se mai pot reproduce.
Conform unui document guvernamental ultrasecret, s-a descoperit ulterior că aceşti extratereştri malefici folosesc tehnologia pe care o oferă pământenilor întocmai ca pe un veritabil Cal Troian, prin intermediul căruia ei urmăresc de fapt colonizarea planetei prin mutaţii genetice, creând o rasă de hibrizi.
Guvernanţii care au condus din umbră aceste înţelegeri au fost într-un mod viclean influenţaţi, ajungându-se – conform anumitor dezvăluiri care au ieşit tot mai mult la iveală – ca această hibridizare să se producă începând chiar de la ei. Aceşti Cenușii au ajuns să fie nişte fiinţe incapabile de emoţii şi se pare că ei sunt responsabili de acele răpiri de fiinţe umane, care au de fapt ca scop recoltarea de material genetic uman şi apoi crearea de hibrizi, întrucât rasa lor nu se mai poate reproduce, fiind deci pe cale de dispariţie. Dacă fenomenul acesta de hibridizare ar continua, aceasta ar atrage în schimb, bineînţeles, extincţia rasei umane.
O lucrare bine documentată în acest sens este cea a lui Richard Gleen, Operaţiunea Calul Troian.
În această lucrare este redat, de exemplu, un mesaj venit pe cale telepatică de la extratereştrii benefici numiţi Marii Blonzi, în care ni se spune:
„Nu sunteţi pe punctul de a fi invadaţi, nici măcar în decurs de a fi. Invazia a avut deja loc şi ea este în stadiul final.“
Multe filme de la Holywood, într-un mod deloc întâmplător, au exact rolul de a obişnui oamenii cu prezenţa Micilor Cenuşii. Putem observa faptul că, în ideea de a crea o deschidere şi chiar o stare de simpatie faţă de hibridizarea cu extratereștrii, existenţa Cenușiilor ne-a fost sugerată tuturor, chiar şi copiilor – prin desene animate şi jocuri aparent inofensive.
Conform unor dezvăluiri şi mai tulburătoare, dar care sunt susţinute de probe foarte serioase, a devenit cunoscut faptul că aceşti extratereștri cenușii sunt, la rândul lor, manipulaţi de o altă rasă extraterestră malefică, ce este de mult timp prezentă pe Pământ – Reptilienii.
Oricât de greu de crezut ar părea, se pare că aceşti reptilieni sunt capabili chiar să-şi asume pentru anumite intervale de timp o formă umană şi, în felul acesta, ei ar fi reuşit să se infiltreze într-un număr destul de mare printre oameni. Ba mai mult, se afirmă că Reptilienii au reuşit să acceadă la foarte importante posturi de conducere în ierarhia politico-economică a omenirii, ei fiind în realitate cei care se află în spatele sectei satanice a francmasoneriei, care urmăreşte cu o sinistră îndârjire să instaureze aşa-numita Nouă Ordine Mondială.
O prezentare foarte sistematică şi argumentată a acestor elemente poate fi consultată în renumita lucrare a lui David Icke, intitulată Secretul Suprem (The Biggest Secret). În această carte explozivă, David Icke prezintă informaţii detaliate despre faptul că persoane aparținând aceleiaşi linii de sânge reptilian au condus planeta timp de mii de ani şi au îngrădit cunoaşterea ezoterică şi spirituală.
Din fericire, aşa cum vom descrie în continuare, Pământul este foarte atent supravegheat şi de rase extraterestre benefice foarte avansate, care însă înţeleg să ne ajute nu prin a acţiona în locul nostru, ci mai ales prin a urmări să ne facă să conştientizăm mai clar situaţia în care ne aflăm, pentru ca în felul acesta să ne exercităm în cunoştinţă de cauză liberul arbitru. Aceste civilizaţii extraterestre benefice foarte avansate sunt oricând dispuse să ne ajute într-un mod decisiv şi radical, cu singura condiţie ca noi să le solicităm ajutorul. Cunoscând aceste lucruri, pentru a-şi menţine dominaţia, structurile întunecate ale elitei conducătoare ascund cu stricteţe informaţiile cu privire la civilizaţiile extraterestre benefice care se află în zona Pământului.
Mai multe surse din interiorul sistemului au dezvăluit că echipamentul extraterestru obţinut din recuperarea resturilor de OZN-uri prăbuşite este testat în mai multe baze ultra-secrete, una dintre acestea aflându-se în deşertul de la nord de Las Vegas, într-o zonă cunoscută sub numele de Zona (Area) 51, Dreamland. Aici este locul unde, prin tehnica ingineriei inverse se caută, în cel mai mare secret, descifrarea tehnologiei extraterestre. Maniera în care se lucrează aici este aceea de a se opera pe compartimente strict secrete, astfel încât sunt foarte puţini sunt cei care înţeleg informaţiile în ansamblu.
În anul 1989, inginerul Bob Lazar, a dezvăluit întregii lumi, prin intermediul postului TV Klass, faptul că a fost angajat în Area 51, unde a putut cerceta modul de construire al OZN-urilor. Acesta a afirmat că aceste nave nu folosesc vreun combustibil convenţional cunoscut pe Pământ, dar sunt prevăzute cu un reactor care produce anti-materie şi care este alimentat cu un element chimic care nu există pe planeta noastră.
De asemenea, el a mai afirmat că s-a putut determina faptul că navele îşi produc singure câmpuri gravitaţionale pentru a modifica coordonatele de timp şi spaţiu şi pentru a ajunge la destinaţiile dorite. Pentru distanţe mai mari, se pare că ei folosesc portalurile stelare, pe baza singularităţilor din centrele lor, prin care se pot deschide acele găuri de vierme în spaţiu-timp. Toate aceste dezvăluiri au fost publicate şi în revista OMNII. Conform strategiei deja obişnuite, s-a urmărit cu îndârjire discreditarea lui Bob Lazar în mass-media, pentru ca informaţiile prezentate de acesta să-şi piardă credibilitatea.
Un alt om de ştiinţă care a lucrat în Zona 51 şi care a dorit să facă totul public a fost fizicianul Michael Wolf.
Declaraţiile sale au fost mult mai detaliate, ceea ce a determinat – din partea agenţiilor americane însărcinate cu păstrarea secretului despre extratereştri – atacuri violente la persoana sa. Wolf are doctorat în neurologie, biogenetică, fizică teoretică, ştiinţe informatice şi drept. Asupra sa s-a pus la cale chiar un atentat cu bombă în care au fost ucişi soţia şi copilul său, fapt care l-a motivat şi l-a ambiţionat şi mai mult să dezvăluie întregii umanităţi adevărul despre prezenţa extraterestră pe planeta noastră.
El a dezvăluit faptul că LED-urile (diode emiţătoare de lumină), super-conductivitatea şi tehnologia fibrelor optice se numără printre tehnologiile descoperite prin cercetările realizate asupra resturilor navelor extraterestre prăbuşite. Doctorul Wolf a mai dezvăluit faptul că americanii, folosind tehnologii rezultate din colaborarea cu extratereştrii, au pus la punct avionul spațial Aurora SR-33A, testat la baza militară din Area 51.
Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv anti-gravitaţie, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Wolf a afirmat că preşedintele SUA nu are prea multe cunoştinţe despre Area 51. Michael Wolf mai relatează că extratereştrii traversează galaxia prin manipularea continuum-ului spaţiu-timp, atrăgând destinaţia către ei.
Timpul este astfel redus la zero, iar acceleraţia este mărită la infinit. Unele OZN-uri se comportă ca nişte organisme vii, care se pot diviza şi apoi reface şi care răspund şi la ordinele mentale date de conducătorul lor. El a mai adăugat că nu se doreşte dezvăluirea secretelor energiei libere (free energy) pentru că, dacă s-ar realiza aceasta, companiile multinaţionale care conduc lumea ar fi desfiinţate, pierzându-şi puterea economică.
O altă persoană care a făcut dezvăluiri cu privire la locaţia ultrasecretă S4 a Zonei 51 – informații care au fost destul de intens mediatizate – este doctorul în microbiologie Dan Burisch.
Iată ce putem citi într-un fragment extras dintr-un comunicat de presă din 22 aprilie 2004, difuzat în SUA:
„Doctorul în microbiologie Dan Burisch – care a fost ţinut prizonier în faimoasa Zonă 51, a vorbit public despre anumite operaţiuni secrete şi şi-a exprimat chiar dorinţa de a depune o mărturie publică – este pe cale să obţină imunitatea şi să apară în faţa Congresului, aşa cum a cerut.“
Dr. Burisch poate, de asemenea, să depună mărturie că a văzut anumite porţi stelare secrete funcţionale, prin intermediul cărora se poate călători în timp (atât în trecut, cât şi în viitor). El afirmă că în special această elită francmasonică ce conduce la ora actuală întreaga lume nu doreşte ca faptele să fie dezvăluite deoarece, în viziunea lor, dacă tehnologiile avansate pe care ei le păstrează secrete (şi le folosesc numai în scop malefic) ar ajunge la îndemâna tuturor, ei şi‑ar pierde în scurt timp puterea.
Elita stăpâneşte deja energia magnetică şi alte forme de energie gratuită, însă totul este ţinut strict secret. Ei deţin date ştiinţifice care ar aduce în scurt timp fericirea și armonia pe întregul Pământ, dar nu doresc să le împărtăşească. Energia este unul dintre mijloacele prin care oamenii pot fi stăpâniţi şi controlaţi foarte uşor.
Proiectele guvernamentale ultra-secrete (black projects) sunt uimitor de avansate din punct de vedere tehnologic. Ele au ajuns cunoscute publicului doar prin anumite dezvăluri colaterale. Iată câteva dintre aceste black projects care au fost sau se află încă în derulare:
– Experimentul Philadelphia (dezvoltat inițial pentru obținerea invizibilității optice și pe radar a navelor US Navy, pe principiul descoperit de către Tesla de creare a unui puternic câmp electromagnetic care să distorsioneze continuumul spațio-temporal terestru)
– Proiectul Montauk/Phoenix I, II și III (cu ajutorul tehnologiei electronice, în Montauk, Long Island, SUA, se perfecționează călătoria în timp)
– Proiectul Pegasus (experimente de teleportare a obiectelor și a ființelor umane în spațiu și timp, pe baza cărora s-au construit bazele secrete de pe Lună și Marte)
– Proiectul Looking Glass (dezvoltarea tehnologiei capabile să privească în viitor la mai multe scenarii virtual posibile)
– Proiectul Aquarius
– Proiectul Aurora
– Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spațiale interstelare ale guvernului din umbră)
Experimentul Philadelphia a fost demarat de Marina Americană, în anul 1931, în scopul obținerii invizibilității navelor maritime față de radare. Acest proiect a fost condus inițial, din martie 1932 până în 1943, de către genialul Nikola Tesla, care însă nu a dorit să mai continue, din cauza comportamentului lipsit de scrupule al conducerii militare.
La coordonarea proiectului a venit atunci dr. John von Neumann, cel care ulterior avea să devină părintele calculatorului electronic modern. Au fost realizate mai multe cercetări şi teste pe o navă de război, numită Eldrige. Apoi, în cadrul testului principal, din 12 august 1943, nava Eldrige a devenit invizibilă pentru radar, iar dupa circa 1 minut s-a produs o străfulgerare și nava a dispărut din port, după care a apărut la 400 mile distanță, pentru 15 minute, în docul Norfolk, dispărând apoi și de acolo în hiperspațiu.
După aproape patru ore, ea a reapărut în portul Philadelphia, însă cei care au văzut-o au înțeles imediat că se produsese un dezastru. Unii dintre membrii echipajului au apărut cu părți ale corpului amestecate cu oțelul pereților și al punților, alții apăreau și dispăreau intermitent, iar alții păreau să ardă, fără însă a se combustiona.
În timpul dispariției navei, doi dintre oamenii de știință îmbarcați (frații Duncan și Edward Cameron), care erau fizicieni însărcinați cu pornirea și oprirea generatoarelor au sărit peste bord. Dar, surpriză: nu au căzut în apa portului Philadelphia, ci pe iarba bazei militare Montauk din Long Islands. Apariția lor era așteptată de către poliția militară. Au fost introduși într‑un complex subteran unde i-a întâmpinat nimeni altul decât dr. Von Newman, care era cu 40 de ani mai în vârstă. Acesta i-a anunțat, spre uimirea lor, că se află în anul 1983.
Von Newman le-a explicat celor doi că fuseseră absorbiți în hiperspațiu prin intermediul câmpurilor create de echipamentele generate de o mașină a timpului aflată în baza Montauk și care a interferat cu câmpurile generate de experimentul din Philadelphia. Ceea ce se petrecuse era că aceste două experimente asupra timpului s-au cuplat unul cu cealălalt și au creat o gaură în hiperspațiu care a aspirat nava Eldrige.
Von Newman le-a spus că s-a creat o bulă în hiperspațiu care crește într-un mod foarte periculos și de aceea este stringent necesar să fie trimiși înapoi în timp pe nava Eldrige și să distrugă generatoarele, ceea ce frații Cameron au și făcut. Însă, după îndeplinirea acestei sarcini, Duncan a sărit din nou peste bord ajungând în anul 1983. Prin tehnologia realizată în cadrul Proiectului Montauk se creează veritabile scurtături între oricare două puncte din spațiu-timp prin așa-numita metodă a găurii albe și a găurii negre.
În cartea sa, Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN, precum şi în mai multe interviuri pe care le-a acordat, unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, dr. Alfred Bielek, aduce o serie de detalii uimitoare despre aceste evenimente. Acesta relatează că, în anul 1931, Nikola Tesla i-a oferit posibilitatea preşedintelui de atunci al SUA, Theodore Roosevelt, să comunice cu două grupări extraterestre, prin intermediul unei aparaturi speciale proiectate chiar de către Tesla.
Primul grup cu care Roosevelt a luat legătura au fost Pleiadienii, care şi-au oferit ajutorul, dar numai în condiţiile în care oamenii ar fi renunţat la războaie. Al doilea grup a fost cel intitulat Kumorash Kun sau, prescurtat, Grupul K, care, spre deosebire de primul grup, s-a oferit să furnizeze guvernului SUA un ajutor ce includea şi anumite proiecte militare.
Roosevelt s-a hotărât atunci să colaboreze cu cel de-al doilea grup. Se pare că ulterior, în urma acestei colaborări, s-a ajuns în cele din urmă să fie influenţate anumite decizii şi proiecte guvernamentale. Printr-o astfel de influenţă a fost luată decizia ca pe data de 12 august 1943 să fie realizat proiectul strict secret ce avea să rămână cunoscut ca Experimentul Philadelphia.
Implicaţiile proiectului erau cu mult mai mari decât simpla obţinere a invizibilității, totul fiind de fapt dirijat din umbră de către extratereştrii din Grupul K. Dezvăluirile lui Al Bielek arată că, de fapt, Proiectul Philadelphia a fost menit din start, prin influenţa exercitată de către aceşti extratereştri, să fie conexat prin anumite legături spaţio-temporale cu o secvenţă desfăşurată în viitorul de atunci, al datei de 12 august 1983, mai exact cu anumite operaţiuni ce se desfăşurau în cadrul aşa‑numitului Proiect Phoenix.
Al Bielek afirmă că există mai multe mărturii foarte concludente care susţin faptul că acest proiect, Phoenix, a fost operaţional între anii 1975 şi 1983 şi a reprezentat un fel de etapă superioară a Proiectului Philadelphia, având drept scop dezvoltarea tehnologiei necesare călătoriilor în timp.
Tehnologia folosită s-a bazat pe efectul pe care dr. Carl Sagan îl numea găuri de vierme în hiperspaţiu, iar proiectul realizării călătoriilor în timp a fost încununat de succes. Mai multe persoane au fost trimise atât în viitor, cât şi în trecut şi au fost realizate chiar şi înregistrări video. Însuşi Al Bielek relatează faptul că într-o astfel de experienţă a reuşit să aducă o revistă Life din anul 1983 în anul 1943. Călătorii în timp erau aduşi de multe ori înapoi chiar cu o milisecundă înainte de momentul plecării, iar memoria le era de obicei ştearsă. Informaţii detaliate despre aceste aspecte puteţi citi în cărţile seriei Proiectul Montauk, scrise de Preston Nichols şi Peter Moon.
Ulterior, a fost înţeles faptul că motivul pentru care aceşti K au avut interesul să facă această conexiune între Proiectul Philadelphia şi Proiectul Phoenix a fost acela de a crea o fisură în continuum-ul spaţiu-timp, cu o durată de 40 de ani, pentru a permite intrarea în zona Pământului a unor nave spaţiale ce veneau dintr-o altă dimensiune şi care aparţineau extratereştrilor din rasa Micilor Cenuşii.
Datele de 12 august din 1943 şi 1983 nu au fost alese întâmplător, ci pentru că ele corespundeau cu anumite condiţii energetice cu totul particulare ale bioritmului Pământului, fără de care întreaga operaţiune nu putea fi realizată. Micii Cenuşii au reuşit astfel să se infiltreze în număr mare în zona planetei noastre şi – aşa cum menţionam anterior – câteva dintre navele lor foarte probabil au fost doborâte de armata americană, situaţie ce are legătură cu celebrele prăbuşiri ale unor OZN-uri, raportate între anii 1947 – 1948.
Al Bielek relatează că, în anul 1953, următorul preşedinte al SUA, Dwight Eisenhower, chiar a avut o întâlnire guvernamentală strict secretă cu extratereștrii cenușii, întâlnire la care a fost stabilit un acord comun de non-interferenţă şi în care s-a stabilit că aceștia vor oferi SUA tehnologie foarte avansată şi, în schimb, li se va permite să realizeze câteva experimente genetice pe animale şi chiar pe oameni, precum şi accesul în 75 de baze subterane care urmau să fie construite în colaborare umano-extraterestră.
Construcţiile bazelor situate la mare adâncime (DUB – Deep Underground Bases) au început în anul 1959 şi foarte mulţi Cenuşii s-au adăpostit acolo. Acordul de non-interferenţă nu a ţinut însă mult timp, pentru că în câţiva ani a devenit evident faptul că extratereştrii au început să nu-l mai respecte.
Proiectul Pegasus a continuat descoperirile legate de aparatul numit cronovizor, care a fost inventat în anii `50 ai secolului trecut de către o echipă de 12 oameni de ştiinţă reunită în jurul unui călugăr italian, Pellegrino Ernetti, care era totodată un savant genial, specialist în fizică cuantică.
Din această echipă au mai făcut parte Enrico Fermi (laureat al premiului Nobel), precum şi Wernher von Braun (părintele programului spaţial al SUA). Cronovizorul, pe care Vaticanul a urmărit să-l menţină în cel mai mare secret, este un dispozitiv care captează, prin rezonanţă, frecvenţele armonice superioare remanente ale oricărui eveniment care a avut loc în trecut. Aceste armonice nu dispar complet niciodată, ci rămân într-o dimensiune superioară a realităţii (cunoscută ca akasha tattva în ezoterismul oriental), ca un fel de ecou.
Aceste frecvenţe sunt convertite printr-o aparatură specială, putându-se astfel reconstitui imaginile şi sunetele oricărui eveniment care a avut loc chiar şi cu sute sau mii de ani în urmă. Cercetările legate de cronovizor au fost continuate de oamenii de ştiinţă de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), care au adăugat noi descoperiri ce au derivat în primul rând din tehnologia extraterestră obţinută prin inginerie inversă.
A fost astfel obţinută o tehnologie capabilă să creeze vortexuri (tuneluri) în continuum-ul spaţio-temporal, prin care sunt posibile nu doar vizionarea unor evenimente din trecut, ci şi din viitor şi chiar teleportarea fizică în acele coordonate. Această tehnologie a fost dezvoltată, printre altele, şi ca o eventuală posibilitate de salvare a elitelor, în cazul unei catastrofe care ar putea afecta planeta noastră. În acest scop au fost pregătite deja – ca alternativă – baze secrete pe planeta Marte, aşa cum am menţionat anterior. Unul dintre cei care au făcut dezvăluiri importante despre acest proiect în cadrul mai multor emisiuni televizate din Statele Unite, Canada şi Mexic este avocatul american Andrew D. Basiago, care a fost implicat în Proiectul Pegasus între anii 1968 – 1972.
Proiectul Looking Glass. Conform informaţiilor paralele şi convergente prezentate de dr. Dan Burisch, Bob Lazar şi David Wilcock, acest proiect (PLG) se desfăşoară în baza subterană uriaşă (ce are mai multe niveluri) cunoscută ca Area S 4, situată la 12 mile în sudul bazei Area 51.
Scopul acestui proiect este, pe de o parte, acela de a observa chiar şi cele mai fine distorsiuni temporale (chiar şi de ordinul milisecundelor) din trecut, iar pe de altă parte acela de a perfecţiona o tehnologie capabilă să privească în viitor la mai multe scenarii virtual posibile, pentru a putea fi aleasă în momentul prezent linia temporală cea mai favorabilă pentru versiunea pe care cei aflaţi la putere o doresc.
Dispozitivul folosit în acest scop se bazează pe crearea unor câmpuri energetice foarte intense prin intermediul rotaţiei unor inele metalice foarte mari, precum şi pe radiaţia generată de un element care în tabelul periodic al lui Mendeleev are numărul 115, dar care nu se găseşte în mod natural pe Pământ. Acest element este de provenienţă extraterestră, poate produce anti-materie şi este folosit şi la sistemele de propulsie ale navelor extraterestre.
Proiectul Looking Glass urmăreşte, de asemenea, să studieze efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului. Îl putem urmări în continuare pe Bob Lazar descriind câteva elemente din acest proiect:
Cercetând principiile fizice care ar permite înţelegerea acestor realizări extraordinare, cercetătorul David Wilcock afirma că „unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le descoperim în această nouă ştiinţă este acela că timpul este potenţat de gravitaţie. Gravitaţia este energia care creează materia, iar fluxul gravitaţional este, de fapt, ceea ce determină modul în care timpul curge într-un anumit corp sau într-o anumită zonă.
Dacă puteţi anula câmpul (spinul) gravitaţional sau dacă puteţi să vă ecranaţi complet faţă de el, atunci vă eliberaţi de presiunea care ţine materia captivă în starea de particule. În acest caz, întreaga materie din acea zonă translatează apoi din starea de particule în starea de unde şi rămâne acolo. Obiectul devine invizibil faţă de un observator obişnuit.
Imediat ce aţi creat această zonă nulă în propriul dumneavoastră câmp gravitaţional, deschideţi atunci în mod automat un portal direct care vă va permite să pătrundeţi într-un univers paralel, precum şi crearea unui potenţial de ridicare, ce va putea fi utilizat pentru propulsie (teleportare). Regulile timpului şi spaţiului se inversează şi timpul devine tridimensional.”
Proiectul Aquarius studiază orice aspect legat de entităţile biologice extraterestre şi de interacţiunea acestora cu oamenii. Proiectul Aquarius a compilat de asemenea, foarte amănunţit, toate înregistrările despre istoria omenirii şi vizitele extraterestre începând cu tăbliţele sumeriene, inscripţiile egiptene şi toate celelalte texte antice, până la informaţiile obţinute în timpurile moderne.
Programul Aurora este cel mai secretizat program aerospațial existent. El creează şi dezvoltă nave cu o capacitate de zbor la niveluri ultraperformante, cu mult peste ceea ce se foloseşte în tehnologia convenţională.
Cel mai avansat şi mai exotic vehicul creat în cadrul Programului Aurora este cel numit TR-3B, care are numele de cod ASTRA. La construcţia acestui vehicul a fost folosită într-o foarte mare măsură tehnologie obţinută prin inginerie inversă (recuperată de la navele spaţiale extraterestre prăbuşite). Iată câteva dintre caracteristicile acestei nave: are o formă triunghiulară și se poate deplasa atât orizontal cât şi direct vertical, în atmosfera Pământului (cam până la 120 km altitudine), atinge o viteză de 9 Mach, adică de 9 ori viteza sunetului (ceea ce înseamnă aprox. 10.000 km/oră), iar în afara atmosferei Pământului poate atinge viteze cu mult mai mari.
În plus, TR-3B își poate schimba reflectivitatea, absorbția radar și culoarea, poate deveni invizibil (folosind tehnologia STEALTH) şi are o autonomie de zbor pentru o perioadă nedeterminată. Acest avion funcționează cu metan lichid și are la bord un dispozitiv antigravitație și o armă ce utilizează pulsuri electromagnetice (care poate distruge și radarele).
Nava are chiar și capacitatea de a ajunge pe Lună. Există mii de apariţii ale acestui tip de vehicul care au fost raportate, fotografiate şi filmate pe tot cuprinsul lumii însă, bineînţeles, oficialităţile neagă faptul că ar cunoaşte ceva despre un asemenea vehicul.
Flota stelară Solar Warden. Pe 13 aprilie 2009 Arhiva Națională de Administrare a SUA a pus la dispoziția publicului, conform Freedom of Information Act, aproape 250.000 de pagini de documente din timpul administrației Reagan, inclusiv din jurnalul personal al președintelui.
În finalul acestuia, președintele Reagan scria, la data de 11 iunie 1985, despre existența unui program spațial clasificat, care poate transporta și găzdui sute de astronauți. Jurnalul său evidențiază faptul că a primit mai multe sesiuni de informare cu privire la acest subiect. Indicii importante rezultă și din registrele publicate de Arhiva Națională cu privire la Flota Comandamentului Strategic.
De asemenea, aceste dezvăluiri sunt susţinute şi de informaţiile care au apărut în presă despre hacker-ul scoţian Gary McKinnon, care a reuşit să spargă de pe laptopul său baza de date a NASA şi a Pentagonului, găsind o serie de informaţii copleşitoare despre colaborarea guvernului american cu extratereştrii şi despre tehnologia extrem de avansată care este ascunsă faţă de populație.
McKinnon a declarat în fața judecătorilor și a presei că a găsit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestră, a existenței energiei capabile să stopeze procesul de încălzire globală, ale dispozitivelor antigravitaționale și, peste toate, a existenței unei adevărate flote stelare, capabile să străbată distanțe uriașe prin spațiul cosmic.
Gary McKinnon spunea că „aceste realizări tehnologice nu sunt nici măcar bănuite de populaţie.”
În cartea sa, Adevărul ascuns – Informații interzise, Steven Greer spunea că tehnologia neagră preluată din surse extraterestre de către elita Noii Ordini Mondiale este cu aproximativ 10.000 de ani înaintea tehnologiei utilizate în civilizația noastră. Dr. Greer afirma că guvernul din umbră al Noii Ordini Mondiale are la dispoziţie peste 30 de dispozitive ultra-performante capabile să opereze cu aşa-numita free energy (energie liberă), majoritatea acestor dispozitive aflându-se în bazele subterane de mare adâncime (DUB).
Conducătorii din umbră au tehnologia capabilă să scoată cu uşurinţă lumea din întunericul ignoranţei, dar au ales să nu o facă. Cunoscând aceste lucruri, ajungem să recunoaştem că senatorul american Brian Larry avea foarte multă dreptate atunci când spunea cu umorul său caracteristic: „Adevărul vă va face liberi. Dar mai întâi vă va șoca.”
Dincolo de aceasta, pentru a putea aprecia cam ce nivel de realizare tehnologică posedă civilizaţiile extraterestre avansate, este de remarcat faptul că în ultima perioadă au fost observate în spaţiu, chiar prin echipamentele NASA, uriaşe obiecte neidentificate care aveau în mod evident un comportament inteligent. Astfel, pe data de 24 aprilie 2012, satelitul NASA destinat studierii permanente a activităţii solare, cunoscut sub numele de SOHO (Solar & Heliospheric Observatory) a realizat fotografii şi filmări – care încă sunt accesibile pe internet – ale unui gigantic obiect prezent în apropierea Soarelui, având un aspect clar de navă spaţială, de la care pleacă o extensie imensă.
De asemenea, pe data de 1 august 2012, în imediata apropiere a Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) a fost înregistrată prezenţa unui gigantic OZN. Aceste filmări sau fotografii sunt postate conform legii în mod public pe Internet de către oficialii NASA. Trebuie să menţionăm însă faptul semnificativ că de multe ori au fost semnalate cazuri când aceste postări sunt ajustate astfel încât o serie întreagă de detalii – care probabil scăpaseră cenzurii iniţiale – nu mai pot fi remarcate. Există, de asemenea, şi cazuri în care anumite filmări sau fotografii care stârniseră un foarte mare interes prin aspectele uluitoare pe care le evidenţiau, au fost şterse pur şi simplu de pe Internet, accesul public nemaifiind posibil.
O altă înregistrare NASA uimitoare, ce a fost prezentată şi în serialul de televiziune Weird or What? în SUA, pune clar în evidenţă obiecte stranii de mărimea planetei Pământ care se deplasează în apropierea Soarelui, realizând în mod clar anumite unghiuri de mişcare ce denotă un comportament inteligent, neputând fi confundate cu fenomene naturale gen asteroizi sau comete ori cu particule de praf sau de gheaţă. Uneori aceste obiecte plonjează pur şi simplu în masa Soarelui, rezultând ulterior uriaşe jerbe de plasmă.
Cunoscutul astrofizician Nassim Haramein a explicat că, din perspectiva cercetărilor sale privind singularităţile spaţio-temporale care se creează în interiorul stelelor, este cât se poate de plauzibil ca acele obiecte să fie de fapt uriaşe nave extraterestre intergalactice extrem de avansate, care folosesc Soarele nostru ca pe o poartă stelară prin care pot ieşi apoi oriunde în altă parte în Univers.
Nassim Haramein susţine că aceste concluzii ar putea fi într-o foarte strânsă legătură cu unele aspecte menţionate în mai multe texte ale tradiţiilor antice, conform cărora vizitatorii din spaţiu veneau din stele şi erau adoratori ai Soarelui, fiind chiar denumiţi Fii ai Soarelui.
Elementele descrise de Nassim Haramein sunt confirmate în totalitate de informaţiile obţinute pe cale telepatică de către renumitul medium american Wesley Batman, informaţii publicate în cartea sa, Dragoni şi care de foc zburătoare.
În această carte este descris nivelul tehnologic al civilizaţiei extraterestre din sistemul solar al stelei Sirius, civilizaţie care se pare că a jucat un rol important în destinul civilizaţiei umane. Conform acestor informaţii, siriusienii călătoresc cu nave-mamă ce transportă fiecare sute de nave mai mici, precum şi mii de fiinţe extraterestre. Asemenea nave-mamă se deplasează prin declanşarea unor câmpuri foarte puternice de energie, care sunt de natură să modifice structura spaţio-temporală ce înconjoară nava respectivă.
Ele au fost construite pe mai multe niveluri şi au un diametru cuprins între 650 şi 900 de km, structurile lor gigantice putând fi asamblate doar în spaţiul cosmic. Aceste nave galactice utilizează pentru deplasare mai multe tipuri de sisteme de propulsie. Sistemul principal este un sistem de comandă mentală, care este practic un veritabil rezonator ce acordează perfect două realităţi spaţio-temporale diferite, utilizând pentru aceasta anumite sisteme anti-gravitaţionale care transformă materia în anti-materie, iar mai apoi se realizează un salt hiper-spaţial prin porţile inter-dimensionale aflate chiar în centrul unor stele, dar într-o octavă diferită a dimensiunilor paralele spaţio-temporale.
Chiar dacă asemenea realizări par a fi de domeniul literaturii ştiinţifico-fantastice, studiile fizicii cuantice şi ale astrofizicii întrevăd astăzi din ce în ce mai mult faptul că aceste modalităţi sunt cu adevărat posibile.
Un alt aspect recent constatat, care ne poate ajuta să înţelegem cam la ce nivel de realizare tehnologică se pare că au ajuns unele civilizaţii extraterestre extrem de avansate, este acela că rapoartele observaţiilor astronomice au pus în mod clar în evidenţă anumite structuri stelare gigantice despre care astrofizicieni renumiţi constată că cel mai probabil au o natură artificială.
Mai exact, au fost remarcate şi fotografiate legături extrem de stranii între mai multe galaxii, ca un fel de poduri intergalactice. Unele dintre acestea sunt realizate în linie perfect dreaptă, iar altele în trasee curbe, care prezintă simetrii inexplicabile. Întrucât este binecunoscut faptul că Universul se află într-o mişcare de expansiune, iar în plus galaxiile se şi rotesc fiecare, individual, în jurul propriului nucleu central, este foarte dificil de explicat cum s-ar fi putut forma şi menţine asemenea structuri cosmice într-un mod natural.
Constatând, în cadrul unui studiu competent, că aceste aspecte sfidează logica fenomenelor cunoscute de astrofizică, savantul rus A. Vorobev declara:
„Studiind aceste grupe de galaxii care interacţionează, de exemplu galaxiile VV-33 şi VV-34, rămânem uimiţi de dispunerea inteligentă în spaţiu a cordoanelor de legătură.”
Ulterior acestei declaraţii a savantului rus au fost fotografiate prin telescop două cordoane luminoase şi mai impresionante, fiind formate din stele gigantice, de foarte mari dimensiuni. Aceste cordoane se întind pe o uriaşă distanţă de 300.000 de ani-lumină!
Anunţând tulburătoarea descoperire în cadrul unui congres ştiinţific, astronomul american Roger Lynds (de la Observatorul Naţional Kit Peak din Arizona SUA) a menţionat că aceste asocieri stelare stranii sunt „cele mai mari structuri observate vreodată în Univers”.
Totodată, el a precizat că „gradul de perfecţiune geometrică a arcuirii acestora este incredibil”. În plus, ţinând cont că respectivul pod de stele se află la aproximativ 5 miliarde de ani-lumină de noi, înseamnă că ceea ce vedem astăzi este imaginea a ceea ce exista acolo acum 5 miliarde de ani. De aici deducem că dacă – şi cel mai probabil aşa este – acestea sunt structuri artificiale, atunci civilizaţiile care au reuşit să creeze aşa ceva au faţă de noi un avans tehnologic pe care nici măcar nu ni-l putem imagina…
Căutând acum să înţelegem natura fiinţelor extraterestre care ne vizitează, din informaţiile dezvăluite de dr. Steven Greer, aflăm că navele extraterestre sunt construite prin asamblarea şi manevrarea matricei energetice astrale pentru a construi tiparul navei la acel nivel subtil, care apoi apare ca o formă perfect modelată în molecule fizice materiale.
Este vorba despre o ultra-nano-tehnologie, care face ca nava să se poată manifesta atât în plan fizic, cât şi în dimensiunile paralele eterică şi astrală. O astfel de navă este în aşa mod structurată încât este infuzată cu conştiinţă şi inteligenţă, putând spune că este de fapt o biomaşină dotată cu o inteligenţă artificială capabilă de autointegrare şi chiar autovindecare, în situaţiile în care este avariată.
Tehnologia extraterestră este în realitate trans-dimensională, iar esenţa acesteia este Conștiința, care acţionează direct prin intermediul gândurilor coerente, la fel cum laserul nu este doar o simplă lumină, ci este o lumină coerentă.
De aceea, pentru a interfera cu civilizațiile extraterestre benefice avansate şi cu tehnologiile lor, nu are rost să folosim radiotelescoape, antene cu microunde sau alte tehnologii umane curente. Ceea ce trebuie folosit în primul rând este Gândul.
În limbajul mecanicii cuantice, aşa cum arăta de exemplu laureatul Premiului Nobel, Erwin Schrodinger, conştiinţa este o singularitate, adică un substrat care conţine totul şi care transpare în mod identic în absolut tot ceea ce există. Oamenii îşi cunosc încă mult prea puţin potenţialul de care dispun. Conştiinţa trezită şi dinamizată este cea mai mare forţă din Univers. Iar această trezire a conştiinţei se realizează în mod firesc prin punerea în stare de coerenţă cu Legile Divine ale Armoniei Universale. De altfel, acesta a fost dintotdeauna – într-o formă sau alta – scopul tuturor căilor spirituale autentice care au existat pe Pământ.
Este important să fim conştienţi că dacă reuşim să intrăm în starea de conştiinţă a gândurilor coerente, începem să fim în coerenţă cu Universul însuşi şi experimentăm minunata stare de conştiinţă a Unităţii, cunoscută de altfel în tradiţiile spirituale ca samadhi sau nirvana. După ce atingem această stare, aproape totul devine posibil.
În mod potenţial, fiinţa umană deţine capacitatea de a realiza prin intermediul conştiinţei sale tot ceea ce realizează orice tehnologie terestră sau extraterestră: levitaţie, proiecţii în timp, teleportare, influenţarea la orice distanţă a evenimentelor, etc. Absolut totul ne stă la dispoziţie dacă ştim cum să accesăm şi să trezim aceste capacităţi inerente ale conştiinţei. Exact acesta este însă lucrul pe care elita întunecată a dorit întotdeauna să-l împiedice. Şi exact acesta este mesajul pe care civilizaţiile extraterestre benefice doresc să ni-l transmită.
Este necesar ca oamenii să fie educaţi în sensul că – dintr-un anumit punct de vedere – la nivel de conştiinţă, noi nu suntem separaţi de civilizaţiile extraterestre şi că este necesar să ne orientăm pe calea Binelui. Aceste civilizaţii extraterestre benefice pot şi doresc să ne ajute în direcţia aceasta. Conştiinţele noastre sunt, de fapt, unite prin substratul Conştiinţei Cosmice. Dacă înțelegem acest lucru, înţelegem de fapt sursa Compasiunii Universale, despre care vorbesc toate tradiţiile spirituale. Iar dacă nu înţelegem, atunci nu putem avea nivelul unor civilizaţii care se pot deplasa cu viteze mai mari decât viteza luminii, prin dimensiunile eterice şi astrale. Acesta este marele salt de conştiinţă în faţa căruia omenirea se află în acest moment.
