Tăbliţa de Smarald dezvăluie secretele Universului? A fost aceasta scrisă de Seth, fiul lui Adam şi al Evei?
Originile alchimiei occidentale pot fi urmărite în Egiptul antic, în jurul orașului Alexandria. Unul dintre cele mai importante personaje din mitologia alchimiei este Hermes Trismegistus. Numele acestei figuri derivă de la zeul egiptean al înțelepciunii, Thot, omologul său grec fiind Hermes. Se crede că Hermes Trismegistus ar fi fost autorul celebrei Tăbliţe de Smarald.
Aceasta este o tăbliță din piatră naturală verde, în care sunt înscrise tainele Universului. Sursa tăbliţei originale de smarald este însă neclară, motiv pentru care este înconjurată de numeroase legende. Cea mai cunoscută este aceea conform căreia tăblița ar fi fost găsită într-un mormânt, sub statuia lui Hermes din Tyana.
Creatorul Tăbliţei de Smarald este considerat a fi zeul egiptean Thot, care și-a împărțit cunoștințele în 42 de astfel de plăcuțe de smarald, codificând marile principii științifice care guvernează Universul. Legenda spune că, după căderea zeilor, tăblițele au fost ascunse, pentru ca nicio ființă umană să nu le găsească. Doar Thoth, la întoarcerea sa din acea dimensiune, a fost capabil să recupereze artefactele misterioase.
O altă legendă sugerează că Seth, cel de-al treilea fiu al lui Adam și al Evei, ar fi fost cel care a scris inițial tăbliţa. Alții consideră că tăblița a fost ținută cândva în Chivotul Legământului. Alte voci chiar susțin că sursa originală a Tăbliţei de Smarald este misteriosul oraș Atlantida.
Deși s-au făcut diverse afirmații cu privire la originile misterioasei tăblițe antice, până în prezent n-au fost găsite dovezi clare care să susțină aceste teorii. Cea mai veche sursă documentabilă a textului conținut de tăbliță este Kitab sirr al-haliqi (Cartea Secretului Creației și a Artei Naturii). Aceasta a fost o lucrare arabă scrisă în secolul al VIII-lea d.Hr. și atribuită lui Balinas, cel care ne povestea modul în care a descoperit Tăblița de Smarald în mormânt.
În timp ce Balinas a susținut că tăblița a fost scrisă inițial în limba greacă, documentul original pe care se presupune că l-a deținut nu mai există, dacă într-adevăr a existat vreodată. Unii spun că textul a ars în Biblioteca din Alexandria. Cu toate acestea, versiunea lui Balinas a textului în sine a devenit rapid cunoscută și tradusă de diverși oameni, de-a lungul secolelor. În secolul al XII-lea d.Hr., Tăblița de Smarald a fost tradusă și în limba latină, de către Hugo von Santalla.
Enigmatica tăbliță avea să devină unul dintre stâlpii alchimiei occidentale. A fost un text extrem de influent în alchimia medievală și renascentistă. Pe lângă traduceri, au fost scrise și numeroase comentarii cu privire la conținutul acesteia. De exemplu, o traducere a lui Isaac Newton – descoperită printre lucrările sale alchimice – se află în prezent în Biblioteca King’s College din Universitatea Cambridge.
Alți cercetători notorii ai Tăbliţei de Smarald au fost Roger Bacon, Albertus Magnus, John Dee și Aleister Crowley.
Interpretarea textului nu este o chestiune simplă, deoarece este, până la urmă, un text ezoteric. O interpretare, de exemplu, sugerează că textul ar descrie șapte etape ale transformării alchimice – calcinare, dizolvare, separare, conjuncție, fermentare, distilare și coagulare. Cu toate acestea, în ciuda diferitelor interpretări disponibile, se pare că niciunul dintre autorii lor nu pretinde că deține cunoașterea întregului adevăr. În plus, cititorii sunt încurajați să citească textul și să încerce să interpreteze și să găsească ei înșiși adevărurile ascunse acolo.
