Telepatia, dovedită științific
Când vine vorba de abilitățile psihice, mulți oameni refuză ideea conform căreia am putea simți lucrurile fără ne a folosi de cele cinci simțuri tradiționale.
Oamenii de știință și scepticii insistă asupra faptelor și dovezilor solide, clare, atunci când discută orice subiect – în special orice este legat de fenomenele psihice. Cu toate acestea, conceptul de telepatie a fost validat de unele studii științifice.
Ce este telepatia?
Telepatia reprezintă transmiterea de informații de la o persoană la alta fără utilizarea mijloacelor fizice sau senzoriale tradiționale. Denumită uneori și telepatie mentală, aceasta se referă la comunicarea dintre mințile a doi oameni.
Mulți dintre noi experimentăm telepatia fără să ne dăm seama. Nu vi s-a întâmplat vreodată să vă gândiți la cineva și, la scurt timp, acea persoană să te sune? Sau să sune telefonul și să știți deja cine este și chiar motivul pentru care sună?
Persoanele cu legături emoționale puternice sunt susceptibile de a poseda puteri telepatice, experimentând telepatia cu flacăra lor geamănă în timpul separării.
De asemenea, o mamă poate simți când copilul ei este trist sau rănit, chiar și de la kilometri distanță. Acestea sunt doar exemple simple, dar, totuși, importante.
Studii și dovezi științifice timpurii
Odată cu apariția psihologiei moderne (în secolul al XIX-lea), interesul pentru mintea umană a condus la investigarea a tot felul de subiecte și fenomene. În multe cazuri însă, ideea de telepatie a fost asociată cu iluziile și schizofrenia. Comunicarea de la cineva sau ceva din afara minții era considerată ca fiind o anormalitate. Orice situație dincolo de nivelul înțelegerii era lăsată în domeniul parapsihologiei și al pseudoștiinței.
Cu toate acestea, unul dintre cele mai faimoase studii timpurii a avut loc în 1937. Acesta a fost condus de autorul Harold Sherman și exploratorul Hubert Wilkins. Sherman locuia la New York, în timp ce Wilkins explora Arctica. În fiecare zi, timp de cinci luni, aceștia își notau, la sfârșitul zilei, gândurile și reacțiile.
Aproximativ 75% din timp, ei aveau impresii corecte unul despre celălalt. Un exemplu notabil a implicat ca Wilkins să participe la un bal militar oficial în Canada. Chiar în acea noapte, Sherman a scris că l-a văzut pe Wilkins îmbrăcat elegant, înconjurat de oameni importanți, implicat în conversații.
Pentru a-i satisface pe sceptici, Sherman și Wilkins și-au trimis aceste notițe, zilnic, oamenilor de știință. Și, desigur, distanța de peste 2.000 de mile a spulberat aproape orice îndoială. Cum altfel se poate explica procentul mare de scrieri exacte, altcumva decât prin telepatie?
Un alt experiment interesant a fost realizat la începutul anilor 1970, de către astronautul Edgar Mitchell. Deși nu a fost autorizat de guvernul SUA, Mitchell a reușit să comunice telepatic cu cei de la bordul navei spațiale Apollo 14, dovedind astfel că distanța nu este o barieră în calea comunicării.
Studii și dovezi științifice moderne
În ciuda succesului experimentului Sherman-Wilkins, scepticismul rămâne. Chiar și astăzi, studiile în acest domeniu continuă. De la începutul anilor 2000, dr. Paul Stevens a efectuat cercetări în Scoția, la Universitatea Edinburgh, în rândul cuplurilor ai căror parteneri erau apropiați din punct de vedere emoțional.
Folosind înregistrări video, un partener transmitea celuilalt un mesaj mental despre ceea ce văzuse în videoclipuri. Un procent mare dintre receptori au putut să înțeleagă ce au văzut partenerii lor.
Un alt cercetător proeminent în acest domeniu este Dr. Rupert Sheldrake. Biolog și autor englez, a petrecut mult timp investigând telepatia. A studiat telepatia telefonică (cea în care o persoană la care te gândești te sună în scurt timp), telepatia între mame și copii, ș.a.
Numeroasele sale lucrări au arătat incidente statistice ridicate de oameni care experimentează impresii telepatice precise. O cercetare promițătoare într-adevăr!
Deși tot mai multe dovezi indică existența telepatiei, cei sceptici vor exista întotdeauna. Dar poate că este o binecuvântare, deoarece oferă cercetătorilor impulsul de a continua să studieze și să dezvăluie descoperiri uimitoare din domeniul fenomenelor psihice.
