Terifiantul experiment sovietic cu subiecți umani. Ororile din anii ’40 la care au fost supuși prizonierii

La sfârşitul anilor ’40, cercetătorii sovietici au realizat un experiment absolut înspăimântător, ţinând cinci oameni treji timp de 15 zile, prin utilizarea unui stimulent pe bază de gaz experimental.

Anunt

Persoanele au fost închise şi li s-a monitorizat atent aportul de oxigen, astfel încât gazul să nu-i omoare, acesta conținând substanțe toxice în concentrații mari.

În încăperea respectivă au fost instalate microfoane şi 5 hublouri de sticlă, prin care cobaii erau supravegheați. Subiecții testați erau deţinuţi politici, consideraţi dușmani ai statului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În primele 5 zile, totul a fost bine, subiecţilor promiţându-li-se (în mod fals) că vor fi eliberaţi dacă vor rezista 30 de zile fără somn. Aceștia au comunicat între ei, iar totul părea că se desfăşoară normal. Dar după cinci zile fără somn, aceștia au început să prezinte semne de paranoia severă şi au încetat să mai vorbească.

După 9 zile, unul dintre oameni a început să țipe. După 3 ore de ţipat continuu, persoana respectivă şi-a pierdut pur şi simplu vocea: îşi rupsese corzile vocale, la propriu!

Ceilalţi subiecți nu au avut niciun fel de reacție. Ulterior, o a doua persoană a început să ţipe. Ceilalți prizonieri, într-o formă de demenţă severă, au luat cărțile existente în încăperi, şi, pagină cu pagină, le-au acoperit cu propriile fecale, lipindu-le apoi peste hublouri. Mai târziu, au încetat și țipetele, și orice alt sunet.

Au mai trecut încă 3 zile. Cercetătorii au verificat microfoanele, pentru a se asigura că acestea funcţionează, deoarece li se părea imposibil să nu se audă nimic din interior. Consumul de oxigen din cameră indica faptul că toți cei 5 indivizi erau încă în viață.

Anunt

În dimineața celei de-a 14 zi, cercetătorii au făcut un anunţ, în speranţa obţinerii unei reacţii:

„Vom deschide camera pentru a testa microfoanele; îndepărtaţi-vă de uşă şi rămâneți întinși pe podea, altfel veţi fi împuşcaţi. Dacă veţi respecta această indicaţie, unul din voi va fi eliberat imediat.”

Spre surprinderea lor, au auzit un răspuns, cu o voce calmă: „Nu mai vrem să fim eliberaţi.”

Cercetătorii erau absolut uimiți. După mai bine de o zi de dezbateri, aceștia au hotărât, în ziua a 15-a, să deschidă uşa încăperii. Înainte de acest moment, camera a fost eliberată de gazul experimental toxic şi umplută cu oxigen proaspăt. 3 dintre subiecţi au obiectat: voiau gazul înapoi! S-a intrat apoi în camera groazei, iar unul dintre prizonieri a murit. Ceea ce au văzut soldaţii trimişi la faţa locului părea desprins dintr-un film de groază.

În mijlocul încăperii se aflau bucăți de carne din coapsele celui mort, iar pe podea se putea observa un amestec de sânge şi apă. Toţi cei 4 subiecţi supravieţuitori aveau bucăţi mari de muşchi şi piele smulse. Distrugerea cărnii de pe vârfurile degetelor de la picioare indica faptul că rănile au fost cauzate cu mâna, nu cu dinţii, așa cum cercetătorii au crezut inițial.

O examinare mai atentă a poziției rănilor de pe trupurile celor 4 indicau faptul că toate rănile au fost auto-provocate. Organele abdominale de sub coastele celor 4 prizonieri fuseseră scoase. În timp ce inima, plămânii şi diafragma se aflau la locul lor, pielea și mușchii de la coaste fuseseră smulse şi ingerate. Așadar, subiecţii deveniseră canibali…

La intrarea soldaţilor în încăpere, s-a dus o luptă acerbă. Unul dintre aceștia a fost ucis cu bestialitate, având gâtul sfărâmat, iar un altul a fost grav rănit, cu o arteră ruptă de dinții unuia dintre subiecți. Alţi 5 soldați care au intrat în încăpere şi-au pierdut viața în următoarele săptămâni ce au urmat groaznicului experiment – aceștia s-au sinucis.

A urmat încercarea de sedare a subiecților transformați în adevărate fiare. Unuia dintre aceștia i-a fost injectată de 10 ori doza recomandată de morfină, ceea ce a dus la stopul cardio-respirator. Însă prizonierul a continuat să ţipe şi să se zbată încă 3 minute din momentul morții sale…

Un alt subiect a fost dus în sala de operaţie, însă anestezia nu a putut fi efectuată. Acesta se zbătea şi se zvârcolea precum o bestie; când i s-a administrat o cantitate excesivă de gaz anestezic, subiectul a murit. La autopsie, s-a constatat faptul că avea în sânge de 3 ori nivelul normal de oxigen.

Anunt

La ceilalţi doi supravieţuitori, operaţiile au fost, de asemenea, imposibile. Deși erau injectaţi cu un paralizant puternic, aceștia aveau un comportament tulburător și râdeau tot timpul. De asemenea, ei cereau continuu administrarea gazului experimental…

Lasa un comentariu

comentarii

Anunt
error: Content is protected !!