Traume transgeneraționale: Oaia neagră a unui arbore genealogic
A fi oaia neagră este un act de iubire față de întregul neam din care faci parte.
În realitate, acea persoană pe care familia o exclude uneori sau față de care se poartă urât în multe situații este cel care, printr-un act de iubire, a fost ales încă din momentul conceperii sale să fie purtătorul informațiilor întregului neam astfel încât să demonstreze, să exprime, să manifeste toate dramele nerezolvate și să elibereze astfel arborele său genealogic.
Dacă te-ai simțit vreodată ca și cum ai fi oaia neagră a familiei tale, poate te întrebi de ce ai fost ales tu spre a îndeplini acest rol, spre a împlini această misiune.
Fiindcă în mod paradoxal, ”oaia neagră” a familiei este, de fapt, cel mai puternic membru al unui neam, cel care poate onora această succesiune, cel care a înfăptuit cel mai mare act de iubire față de familia sa.
Așa-numitele ”oi negre ale familiei” sunt, de fapt, cei care aleg o cale nouă – aceea de a elibera întregul arbore familial.
Acei membri ai copacului familial care nu se adaptează regulilor sau tradițiilor unui sistem familial, cei care încă de mici caută să revoluționeze sistemul de convingeri și credințe familiale, fiind deseori în contradictoriu cu căile prestabilite urmate de tradițiile familiale, cei criticați, judecați și chiar respinși, ei sunt cei chemați să elibereze arborele unui neam din povești și tipare (toxice) repetitive, care au pus bețe în roată unor generații întregi.
Oaia neagră a familiei, cel care nu se adaptează, cel care își strigă prin toți porii rebeliunea/libertatea, joacă un rol de bază în interiorul fiecărui sistem familial. Acesta repară, detoxifică și creează noi și înfloritoare ramuri în arborele genealogic.
Datorită acestui membru al neamului, un arbore genealogic își reînnoiește rădăcinile. Rebeliunea sa este pământ fertil, “nebunia” sa aparentă (în viziunea celorlalți) este apa care hrănește, încăpățânarea sa este aer proaspăt, pasiunea sa este foc care reînsuflețește inimile strămoșilor săi. Prin actul său de răzvrătire/revoltă se manifesta nenumărate dorințe reprimate ale strămoșilor săi, visurile lor neîndeplinite, talentele lor irosite, frustrările lor.
Din inerție, arborele unui neam va dori să continue să mențină direcția toxică a trunchiului său, ceea ce face misiunea personajului nostru principal – oaia neagră – dificilă și provocatoare. Cu toate acestea, cine va da naștere unor splendide flori noi în aceste arbore, dacă nu el? Cine va crea noi ramuri? Fără el, visurile neîmplinite ale celor care susțin arborele de generații întregi ar muri, îngropate sub propriile rădăcini.
Nu lăsa pe nimeni să te facă să te îndoiești de tine și de simțirile tale – ai grijă de unicitatea ta, căci este cea mai prețioasă floare a copacului tău. Tu ești visul tuturor strămoșilor tăi!
(Bert Hellinger)
